În 2009 Gaddafi a propus naționalizarea petrolului în Libia

Coaliţia de globaliști nu este interesată de a refugia și proteja libienii față de Muammar Al Gaddafi. Zona de interdicție de zbor şi atacurile asupra armatei libiene întreprinse de către NATO şi SUA nu au nimic de-a face cu democraţia și alegerile libere.

Aici este vorba despre petrol și de cei pe care-l dețin.

Prezența străină pe piața energetică din Libia

În 2009, Gaddafi a rostit cuvântul „naţionalizare”. Nu numai pentru petrolul din Libia ci pentru toate resursele de petrol din regiune. Pentru globaliști, acest lucru a făcut ca Gaddafi să pară un nebun renegat, un conducător periculos care era necesar a fi înlocuit.

„Ţările exportatoare de petrol ar trebui să opteze pentru naționalizare din cauza scăderii rapide a preţului petrolului. Trebuie să punem problema pe masă şi să discutăm serios”, a declarat el. „Petrolul ar trebui să fie deţinut de stat la acest moment, așa am putea controla mai bine preţurile de creştere sau scădere ale producţiei.”

Așa cum era de așteptat, pronunțarea lui Gaddafi a declanșat nişte semnale de alarmă în rândul corporațiilor petroliere cum ar fi: compania anglo-olandeză Shell, compania britanică Petroleum, ExxonMobil, Hess, Marathon Oil, Occidental Petroleum și ConocoPhillips, compania spaniolă Repsol, cea germană Wintershall, OMV din Austria, Statoil din Norvegia și Eni & Petro Canada.

Cu un an înainte, compania petrolieră de stat din Libia, National Oil, a pregătit un raport pe această temă, în care oficialii au sugerat modificarea acordurilor de împărţire a producţiei cu companiile străine, în scopul de a spori veniturile statului, potrivit unui raport postat pe site-ul Pravda. După implementarea schimbărilor de contract Libia câştigat 5,4 miliarde de dolari din veniturile petroliere.

Planul lui Gaddafi a fost raportat de Reuters şi mass-media corporatistă. Guvernul, cu toate acestea, a votat respingea planului lui Gaddafi de a transfera proprietatea petrolului ţării la oameni. Doar 64 miniştri dintr-un total de 468 de membrii populari ai Comitetului au votat pentru această măsură. „Visul meu în toţi aceşti ani a fost de a oferi puterea şi bogăţia direct oamenilor”, a declarat Gaddafi.

În 1953 Statele Unite şi Marea Britanie au complotat să răstoarne guvernul ales democratic al prim-ministrului iranian Mohammad Mosaddegh, care promisese să naţionalizeze compania britanică deținută, Anglo Iranian Oil Company, şi să ofere profiturile poporului iranian. Mosaddegh a încercat să negocieze cu AIOC, dar compania i-a respins compromisul propus.

Muammar Al Gaddafi suferă acum o aceeași soartă pentru greșeala de a sugera ca profiturile obținute din petrol să fie returnate poporului libian.

America: „un parazit pe Pământ”

Dr. Paul Craig Roberts: Dacă recenta afirmație a premierului rus Vladimir Putin, în care acesta descrie America drept „un parazit asupra lumii”, ar fi fost raportată de mass-media din SUA, fără îndoială că majoritatea americanilor ar fi înfuriați. „Noi suntem oameni virtuoşi”, ar spune ei. Fără ei, „băieții buni, ce se comporta ca fiind poliţia lumii”, lumea ar fi plină de haos și ar exista războaie peste tot, nu numai cele pe care le-au început în Orientul Mijlociu, Asia şi Africa de Nord. Fără pălăriile albe americane oamenii de pretutindeni ar face foamea şi ar muri din cauza dezastrelor naturale. Ei sunt „cei aleşi”, cei care furnizează operaţiunile de salvare şi fac fapte bune. Cum îndrăzneşte fostul monstru al KGB-ului să le calomnieze „minunata” ţară!

O fi doar o coincidenţă faptul că pe 11 august Elveţia a anunţat că renunță la constituţia lor monetară, fapt care a împiedicat inflaţia în Elveţia şi care a făcut din moneda lor un paradis sigur pentru oamenii de pretutindeni care au dorit să-și protejeze bogăţia de practicile de inflaţie prădătoare ale propriilor guverne? Sau nu cumva anunțul Elveţiei este rezultatul iresponsabilității financiare din America,al comportamentului său de parazit?

Elveţia a declarat că este nevoită să-și încalce constituţia monetară din cauza practicilor iresponsabile ale Statelor Unite şi a autorităţilor monetare din Uniunea Europeană care schimbă atât de mulți dolari şi euro în franci elveţieni, încât francul elvețian a fost apreciat la înălţimi astronomice şi asta amenință Elveția cu prăbuşirea pieţelor lor de export şi produsul intern brut.

UE spune că nu are de ales și trebuie să-și salveze băncile private pentru că aceasta este politica din Washington, DC şi că trebuie să fie imprimaţi euro, în scopul de a salva băncile. Această politică este o încălcare a statutului Băncii Centrale Europene, dar ce mai înseamnă regulile şi legile în lumea de azi? Absolut nimic.

În mod evident, Washington ameninţă lumea nu numai cu război,ci și cu inflaţie.

După ce a anunţat că va efectua o masivă imprimare de franci elvețieni pentru a absorbi influxul de dolari şi euro, astfel încât valoarea de schimb a francului nu va mai creşte în continuare, guvernul elveţian a anunţat că își va limita (fixa) francii la moneda euro. Aceasta înseamnă că Elveţia își va apăra cursul de schimb, îl va stabiliza prin imprimarea unei sume de franci suficiente pentru a compensa intrările de euro. Se pare că Elveţia a ales euro în locul dolarului american deoarece majoritatea exporturilor elveţiene se desfășoară în Europa, comparativ cu cele către Statele Unite.

Cu ani în urmă, China și-a raportat moneda națională (yuan) la dolarul american, asta nu pentru a-și proteja cursul valutar de o eventuală creştere ca urmare a zborului de la dolar, ci pentru a demonstra că yuan-ul, văzut ca o monedă comunistă discutabilă, era „la fel de bun ca dolarul”.

Nu cu mult timp în urmă China a forțat raportul Peg stabilit din totalul contului său monetar necesar pentru a menţine Peg-ul. China l-a înlocuit cu un „Peg în mișcare”, care permite monedei chineze o apreciere lentă faţă de dolar.

„Raportul PEG (Price/Earnings To Growth Ratio) este raportul dintre preț/câștig pe de o parte și rata de creștere a profitului pe de altă parte și este folositor ca un indiciu asupra așteptărilor care există în privința acțiunilor.” Vezi mai multe pe WikiPedia.

Moneda naţională chineză este în creştere în timp ce dolarul scade, dar „Peg-ul plutitor” se află în spatele evenimentelor. Prin urmare, moneda Chinei este supraevaluată în ceea ce priveşte „superputerea” dolarului, iar China este importatoare de inflaţie, fiind nevoită să creeze yuani în scopul de a menţine Peg-ul aflat în derivă, dolarul fiind într-un declin mai rapid decât Peg-ul.

Ţările producătoare de petrol, cum ar fi Arabia Saudită şi Qatar își au monedele într-un Peg fixat la dolar. Dacă dolarul se depreciază prea mult pe pieţele valutare, preţul petrolului tinde să urce. Cu alte cuvinte, producătorii de petrol pot avea de câștigat de pe urma devalorizării dolarului american, prin majorarea preţului la petrolul de export.

Așadar, putem începe să ne dăm seama la ce se referă Putin. Dacă americanii sunt iresponsabili cu politica lor monetară, dacă băncile americane au împrumuturi, credite restante și o mulțime de obligațiuni neîndeplinite prin care acum ameninţă băncile europene care solicită salvare din partea Băncii Centrale Europene, în scopul protejării băncilor din SUA, precum şi spre solvabilitatea băncilor private europene, în cazul în care preţul petrolului, care este cotat în dolari, va urca tot mai mult în întreaga lume, din cauza iresponsabilității monetare din SUA, toată lumea va avea de suferit de pe urma incapacității Americii sau refuzul de a-și pune propria casă în ordine.

În orice caz, Putin a subestimat povara care este America, pentru lume.

Câtă vreme se va mai complace lumea cu această „naţiune virtuoasă?”

Nigel Farage, eurodeputat britanic: „UE nu are mari şanse de supravieţuire“

Unul dintre cei mai vocali eurosceptici de la Bruxelles, Nigel Farage, declară pentru „Adevărul Europa“ că moneda unică e „un dezastru fără egal“ şi că libera circulaţie e „o prostie“. Nigel Farage spune că nu e surprins deloc de criza zonei euro şi consideră că valuta comunitară e „o închisoare monetară“.

„Adevărul Europa": Ce părere aveţi despre criza din UE?

 Nigel Farage: Inevitabilă, previzibilă. Acum patru ani, ne-am aşezat în faţa Parlamentului European de la Strasbourg care era în sesiune plenară şi am împărţit monede euro de ciocolată, împreună cu o vedere pe care am scris mesajul: "Vă rugăm să le mâncaţi cât nu se topesc". Spunem acest lucru de mult timp - că se va sfârşi printr-un dezastru. Nu poţi forţa state cu politică diferită într-o uniune economică. Am fost foarte norocoşi în Marea Britanie că ne-am dat seama la timp că va fi un dezastru şi că nu ne-am alăturat. Acest lucru ne-a salvat de la închisoarea monetară care este moneda euro. Ce se întâmplă acum nu mă surprinde deloc.

Ce şanse are structura politică a UE? E în pericol?

Da, evident. Cea mai interesantă realizare a monedei euro e că acum toţi se urăsc între ei. Nu e fantastic? În Grecia, acum oamenii desenează svastica pe steaguri UE şi apoi le dau foc. Este vorba de o nouă ruptură în Europa, anume Nord contra Sud. Înainte era Vest contra Est. Statele din sudul Europei spun: "Daţi-ne banii voştri şi primiţi-ne imigranţii!" Iar statele din nord spun: "Nu, nu acceptăm aşa ceva". Vedem deci schimbări politice dramatice, care au început în Finlanda, care se dezvoltă în Olanda şi care se întâmplă chiar în acest moment şi în Germania.

Cum arată viitorul UE în următorii cinci ani?

E greu să stabileşti un termen limită. Dar UE nu va supravieţui. UE are la fel de multe şanse ca Belgia să supravieţuiască. E o construcţie artificială, nimeni nu şi-a dorit vreodată  această uniune, nimeni n-a cerut-o. Nimeni nu a votat într-un referendum lucruri precum: "Vrem să renunţăm la democraţia noastră, la independenţa noastră, vom renunţa la tot ce avem şi vrem ca oameni precum Herman Van Rompuy (n.n. preşedintele Consiliului European) să ne dicteze ce să facem cu viaţa nostră". Nimeni nu a spus vreodată aşa ceva. Chiar dacă vrem cooperare economică, comerţ şi mai puţină birocraţie în ceea ce priveşte graniţele europene, cine vrea un stat european?

Şi atunci ce şanse au Statele Unite ale Europei? 

Singurii care vorbesc despre o astfel de idee sunt cei plătiţi să  vorbească despre ea. Uitaţi-vă la state precum România. Toţi politicienii de la voi sunt bogaţi, toţi funcţionarii pro-EU sunt bogaţi. Există o clasă politică în UE care e complet coruptă în acest sistem. Avem în faţa noastră un sistem care a eşuat, iar remediul nostru este să întărim acest sistem. Cu cât mai mult vom păstra aceste aparenţe, cu atât mai mare va fi colapsul. Şi se va dărâma, e clar, cel puţin în privinţa Euro. Nordul şi sudul (Europei) nu se vor mai putea înţelege. Eu cred că vor sfârşi prin a avea o zonă cu marca germană, nu Euro, în nord, iar olandezii şi finlandezii se vor întreba dacă vor să fie parte din această zonă, mai ales din punct de vedere politic. Grecia nu va mai fi parte din zona euro în următorii doi ani. Nu are cum.

Există experţi care spun că Euro ar putea deveni una dintre cele mai solide monede. 

Da, sigur, va fi cea mai cea dintre toate. Ai fost cumva de curând în Atena? Dar în Dublin? Mergi şi apoi să te întorci şi să-mi spui că euro s-a stabilizat. E un dezastru fără egal! Milioane de oameni sunt obligaţi să devină şomeri pentru a păstra "visul" european în care oricum nimeni nu a crezut de la bun început. 

Credeţi că decizia Danemarcei de introduce din nou controale la graniţele UE a fost justificată?

Da, sper că va crea o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea îşi doreşte acest lucru.

Dar de ce au ales să fie parte din Schengen, atunci?

Pentru că acesta era "visul". Nimeni nu a îndrăznit să se opună  "visului". La fel ca şi comunismul. "Aceste lucruri sunt bune, trebuie să le acceptăm pentru că sunt bune pentru noi". E o nebunie, cum să crezi aşa ceva? Cum ai putea vreodată să ai  liberă circulaţie, plus cea a forţei de muncă între ţări bogate şi ţări sărace? E o prostie. În orice direcţie te uiţi - Euro, zona Schengen - UE să dărâmă ca un castel sub privirile noastre. Paradoxul este că, prin măsuri de guvernare economică, liderii de la Bruxelles încearcă să obţină şi mai multe puteri.

De ce nu sunt primite România şi Bulgaria în spaţiul Schengen? Este această amânare politică o atitudine care va persista de acum înainte?

Statele nordice spun acum, pe bună dreptate: "Destul! Destul! Destul! Nu mai vrem aşa ceva, ne-a ajuns!" Serviciile noastre de asistenţă socială nu mai fac faţă. Deja s-a ajuns la nişte limite - în Danemarca, în Finlanda, în Suedia chiar. Aceste schimbări politice sunt foarte, foarte mari. Este ironic, ideea care promitea alăturarea tuturor oamenilor din Europa într-o uniune de fapt îi forţează să devină din nou naţionalişti. Există o creştere reală a naţionalismului în Europa. Partidele de extremă dreapta reprezintă de fapt oamenii care nu mai vor să fie guvernaţi de lideri de la Bruxelles. Din cauza aceasta le-au crescut alegătorii. Oamenii simt că li se fură democraţia sau abilitatea de a-şi controla singuri vieţile.

Deci susţineţi că europenii nu îşi doresc libera circulaţie?

Nu, pentru că e o nebunie, absolut o nebunie. Înţeleg atitudinea aceasta în ţările din Estul Europei, dar în ţările din nord, acest flux de imigranţi a cauzat mari probleme. Deci, cred că  putem spune că Europa se află la răscruce de drumuri. Sper că euro se va prăbuşi, sper că pieţele vor aduce colapsul zonei euro. Pentru că, dacă vom continua în acest fel, ne vom trezi cu o situaţie mult mai urâtă decât ce avem în momentul de faţă.

"Toţi politicienii de la voi sunt bogaţi, toţi funcţionarii pro-UE sunt bogaţi. Există o clasă politică în UE care e complet coruptă."

Un eurosceptic convins

Nigel Farage (47 de ani) este europarlamentar britanic şi reprezintă sud-estul Angliei în Parlamentul European. Este liderul Partidului pentru Independenţă din Regatul Unit (UKIP), un partid de dreapta, populist şi eurosceptic. De asemenea, este vicepreşedinte al grupului de eurosceptici "Europa pentru Democraţie şi Libertate" din Parlamentul European şi se consideră libertarian. În mai multe discursuri ale sale în Parlamentul European, a criticat lideri importanţi ai UE. El susţine că aceştia nu au nicio legitimitate, nefiind aleşi direct de cetăţenii europeni.