jos labele de pe Hidroelectrica

"Jos labele de pe Hidroelectrica!" este un strigat de durere catre colonialisti vest-europeni! De durere pentru ca este vorba de ultima dintre valorile nationale neconfiscate inca de catre acestia!

In urma cu peste 60 de ani, imediat dupa razboi, izbucnea, pe axa noii confruntari Est-Vest, conflictul sangeros din Coreea. Propaganda comunista, aflata ea insasi in faza primitiva, tuna si fulgera, strigand catre imperialisti americani sau nedefiniti "Jos labele de pe Coreea!".

Eram pe atunci un prichindel si desigur nu intelegeam prea bine cum sta treaba, dar mi-au ramas puternic si definitiv intiparite in minte reprezentarile grafice cu mainile paroase considerate uzurpatoare, care insoteau sloganul! Si n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa resimt nevoia din rarunchi sa strig "Jos labele", de data aceasta in deplina cunostinta de cauza si cu intreaga indrituire.

Fapt cu atat mai bizar cu cat au trecut peste sase decenii, comunismul a disparut in negura istoriei si Romania, cel putin dupa unele teorii, a pornit pe calea capitalista a economiei de piata si democratiei.

Cale minata, s-a crezut un timp, de originalitatea romaneasca desfiguranta, dar, in cele din urma, dupa douazeci de ani, indeosebi dupa aderarea la Uniunea Europeana, s-a constatat ca tara este de fapt condamnata la un statut colonial, de periferie de consum pentru un centru de decizie strain.

Strainii nu au ce cauta la gestionarea resurselor nationale hidro

Amplasamentele hidroenergetice favorabile sunt de la Dumnezeu si trebuie sa apartina celor carora El le-a lasat, adica romanilor. Valorificarea lor s-a facut cu eforturi materiale si umane uriase, cu sacrificii, toate ale romanilor.

Energia din surse hidro este ieftina doar in urma acestor eforturi!

Strainii n-au ce sa caute in gestionarea acestei resurse si nici in a beneficia, indiferent de cale, de pe urma ei. Este un monopol natural si de roadele acestuia trebuie sa se bucure romanii si numai romanii.

Piata de energie este deschisa investitiilor straine de ani si ani. A venit vreun strain sa faca vreun baraj sau vreo hidrocentrala?! Nu! Pur si simplu pentru ca, in timp ce costurile sunt imense, profiturile nu pot veni decat dupa perioade indelungate. Din colonia numita Romania, colonialistii vest-europeni, carora la imparteala le-a fost repartizata Romania, vor sa extraga profit lejer si rapid, daca se poate fara investitii, ci doar prin presiuni, santaj, preluari de-a gata si cumparari pe nimic.

Potrivit unui program colonialist bine ticluit, distrugerea sistemului energetic integrat romanesc - care ii deranja cel mai mult pe colonialistii vest-europeni - a inceput cu dezmembrarea acestuia. Asa au aparut componentele pe surse de producere a energiei electrice care erau evident mult mai vulnerabile decat sistemul integrat la presiuni si malversatiuni externe.

Hidroelectrica a devenit piesa de baza in atentia corbilor externi, pentru ca producea energia electrica cea mai ieftina. Pana la trecerea in maini straine, Hidroelectrica a fost extorcata sistematic cu concursul unor romani din administratia companiei si din clasa politica, cu peste doua miliarde de euro numai din contractele defavorabile de livrare de energie ieftina prin intermediul asa-numitilor "baieti destepti", mai toti cu origine in tarile colonialiste ale centrului.

Tot atatea miliarde pierdute pentru investitii necesare in infrastructura energetica a tarii!

De ce vor coloniastii sa preia Hidroelectrica

Acum, colonialistii considera ca a venit timpul sa preia direct Hidroelectrica. Motivul este simplu. Au existat doua incercari din partea coloniei - altfel timide si prost gestionate, parca doar-doar sa nu reuseasca! - de a recoagula statul din faramituri in sistemul energetic, in vederea constituirii unui jucator sau a doi jucatori energetici romanesti pe plan regional.

Ambele proiecte aveau in mod obiectiv in centru, dupa cum era si inevitabil, Hidroelectrica. Prin presiuni uriase si manevre josnice, colonialistii straini au blocat ambele proiecte. Dar noi surprize nu mai vor! Si cel mai simplu este sa ia Hidroelectrica din mana romanilor.

Agentul de vanzari al colonialismului international - FMI - preseaza sistematic pentru privatizarea Hidroelectrica. Jalnicul broker al colonialismului vest-european - respectiv Comisia de la Bruxelles - face acelasi lucru.

Beneficiarii - adica indeosebi marile companii energetice vest-europene - executa manevrele necesare. Se retrag in corpore din singurul proiect romanesc viabil pe rol - constructia reactoarelor nucleare 3 si 4 de la Cernavoda - pentru a baga in cofa guvernul roman si a-l forta astfel sa privatizeze Hidroelectrica.

Si daca din colonia numita Romania nu vine vreo alta replica, macar sa le strigam viguros colonialistilor "Jos labele de pe Hidroelectrica!".  Sursa

Gazele de şist, oportunitate sau asasinarea economiei şi a mediului

Franţa, Bulgaria, Quebecul au interzis exploatarea gazelor de şist. În Polonia, ele vor fi exploatate din 2014, însă veniturile la buget vor fi cu 40-50% mai reduse decât cele obţinute de guvernul britanic sau norvegian din propriile exploatări. Este o situaţie din UE, dar care aduce aminte de statele lumii a treia, în anii '70

Pe 1 martie, cotidianul britanic The Guardian, relata că rezultatele primei încercări de a extrage gaze de şits în Marea Britanie folosind controversata metodă a fracturării hidraulice vor fi ţinute secrete cel puţin patru ani. Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a declarat că păstrarea secretului este o practică “normală” în această industrie, din raţiuni de “oportunitate comercială”.

Tot o companie americană este cea care forează şi în Marea Britanie, Cuadrilla Resources a anunţat că în luna martie va începe pomparea a 1.200 metri cubi de apă la mare presiune, amestecată cu chimicale şi nisip, la 3.000 de metri adâncime, în exploatarea de langa Blackpool. Când va începe exploatarea pe scară industrială, peisajul va arăta în acest fel: circa 3.000 de puţuri răspândite pe o suprafaţă de 140 de kilometri pătraţi în care se va pompa soluţia amintită. Directorul Cuadrilla a declarat că jumatate din zecile de mii de tone de apă şi de chimicale pompate nu vor mai fi recuperate şi vor rămâne în pământ. Compania a promis că va anunţa mereu ce se întâmplă cu fracturile din scoarţa pământului şi cu deşeurile, însă adaugă că “niciodată nu ai controlul”.

Marea Britanie obţine 50-70% profit, Polonia 1,5%

În Polonia s-au descoperit cele mai mari zăcăminte de gaze de şist din cele 32 de state europene în care s-au făcut prospecţiuni. Este vorba de 5,3 trilioane de metri cubi. Presa rusă anti-Kremlin a speculat chiar că moartea preşedintelui Lech Kaczynski, în 2010, ar fi avut o legătură cu decizia sa de a exploata aceste gaze împreună cu cei de la Chevron.

Studiile făcute de guvern au ajuns la concluzia că exploatarea nu va dăuna mediului şi că poate să înceapă în 2014.

Critcii din Polonia susţin că exploatarea nu este în interesul naţional. Informaţii scurse către presă arată că veniturile la bugetul naţional în urma acestei exploatări nu vor fi decât de 1,5%, faţă de 50-70% în Marea Britanie şi în Norvegia. Aceasta pentru că Polonia nu numai că nu are companii specializate în acest procedeu, ci şi pentru că la Curtea Europeană de Justiţie a fost depusă o plângere împotriva Varşoviei, care nu ar fi asigurat tratament egal companiilor străine şi celor poloneze.

Lecţia şocului petrolier din anii '70

Ce se întâmplă însă cu banii obţinuti din hidrocarburi, în cazul în care statul obţine atât de puţin? Lecţia statelor sud-americane bogate în petrol arată că împrumuturile internaţionale sunt oferite doar cu condiţia angajării unor companii occidentale pentru realizarea proiectelor, astfel încât banii se întorc de unde au plecat, iar statele mici trebuie să ramburseze în plus şi dobânda. Astfel, în cazul exploatării hidrocarburilor, la un preţ de 100 de dolari pe unitate, companiile străine primesc 75%, iar trei sferturi din ceea ce rămâne statului se duce către plata datoriei externe. Din ce rămâne, bugetul armatei înghite cel mai mult, pentru cumpărarea de tehnică militară, uneori uzată moral, produsă de aceleaşi mari economii. Rămân astfel pentru invesţii cel mult 2,5% din valoarea hidrocarburilor extrase cu riscul distrugerii mediului.

Desigur, nu toate statele au nevoie disperată de gazele de şist. Franţa, un land din Germania şi Quebecul a interzis asemenea exploatări, din raţiuni de mediu. Este vorba de state puternice, membre ale G8. Lor li s-a adăugat însă şi Bulgaria.

Gazele de şist în SUA

În Statele Unite, zeci de locuitori din apropierea unei exploatări de gaze de sist din Pennsylvania au protestat, miercuri, împotriva instalării unui compresor lângă localitatea lor. Departamentul Sănătăţii de la Washington a clasificat compresorul ca “sursă minoră” de poluare, pentru că emite doar 35 de tone de oxizi de azot, 17 tone de substanţe organice volatile, 7 tone de formol şi 11 tone de praf în fiecare an.

În 2011, în statul Oklahoma s-a produs un cutremur de 5,6 grade magnitudine, după alte 30 de seisme de mai mică amploare. În 2010, în acest stat au avut loc 1.000 de mişcări seismice, din cauza fracturării rocilor pentru extragerea gazelor de şist.

Gazele de şist în Africa de Sud

În Africa de Sud, geologul Chris Hartnady arată că viitoarele exploatări ale Shell pentru gazele de şist vor afecta peisajul, prin industrializarea forţată a zonelor rurale şi poluarea fonică. Acesta este cel mai neîsemnat impact. Urmeaza diminuarea rezervelor de apă freatică, deoarece cele 10.000 de puţuri ale exoploatării vor avea nevoie de cantităţi uriaşe de apă. Urmează apoi riscul de contaminare a pânzei freatice şi chiar posibilitatea ca apa să devină inflamabilă, din cauza metanului.

Presiuni asupra a Argentinei

Agenţia americană Stratfor, numită deseori şi CIA din umbră, a publicat recent o analiză despre exploatarea zăcămintelor de gaz de şist din Argentina, estimate la 22 trilioane de metri cubi-a treia rezervă de acest fel din lume. Argentina are zăcăminte bogate, resurse suficiente de apă şi o reţea de gazoducte dezvoltată, scrie Stratfor. Marea problemă este însă faptul că piaţa energiei nu este liberalizată. Texanii de la Stratfor scriu că ExxonMobil, italienii de la ENI, francezii de la Total au început explorarea, însă nu sunt dornice să investească, deoarece compania de YPF (fosta companie naţională argentiniană, cumpărată în 1999 de Repsol) vrea partea leului.

Soluţiile, în viziunea Stratfor, sunt liberalizarea pieţei, creşterea preţului gazelor pentru consumatori şi o ofertă avantajoasă adresată giganţilor petrolieri, pentru că aşa Argentina va putea redeveni un exportator de gaze.

Cazul gazelor de şist din Argentina şi nu numai, este întrucâtva asemănător cu cel al statelor în curs de dezvoltare din timpul boom-ului petrolier din anii '70. Atunci, compania Texaco (deţinută acum de Chevron) a poluat jungla ecuadoriană cu o cantitate de aproape 20 de ori mai mare decât cea deversată de petrolierul Exxon Valdez. Când preşedintele Jaime Roldos a încercat să modifice legislaţia hidrocarburilor, a murit într-un suspect accident de elicopter, în 1981.

“Confesiunile unui asasin economic”

În volumul “Confesiunile unui asasin economic”, John Perkins scria: “Ingeniozitatea construcţiei acestui imperiu îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli şi pe coloniştii europeni. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne scoată în evidenţă. În ţări ca Ecuadorul, Nigeria sau Indonezia ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor de magazine de acolo. În Washington şi Paris arătam ca nişte birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti, normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm satele sărace. Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre minunatele acţiuni umanitare întereprinse de noi. Ţinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne autozugrăvim şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează sistemul.” Washington Post a calificat cartea citată drept un “nonsens”, iar vizuinea autorului drept “un vis”. 

Sursa:Cotidianul

Mii de romani protesteaza impotriva exploatarii gazelor de sist dar mass'media tace

UPDATE 16:00

La această oră, câteva mii de oameni protestează la Bârlad împotriva gazelor de şist, după ce gigantul american Chevron a anunţat recent că va începe explorarea într-un perimetru aflat în zonă.

----------

Primăria din Bârlad, condusă de Constantin Constantinescu, a demarat o campanie de strângere de semnături împotriva exploatării gazelor de şist prin procedeul fracturării hidraulice. Deputatul Dan Marian a lansat chiar ideea unui referendum la alegerile locale din 10 iunie, pentru ca populaţia să se exprime în privinţa gazelor de şist, însă Constantinescu spune că acesta ar trebui declanşat de către Prefectură sau Consiliul Judenţean Vaslui, deoarece exploatarea gazelor de şist nu va avea loc în municipiul Bârlad, ci în întreg perimetrul concesionat în judeţ.

Citeşte şi AFP: România mizează pe gazele de şist, în ciuda controverselor

Pe internet există mai multe petiţii online, dintre care una a strâns până acum peste 5.200 de semnături. În România, doar un perimetru are avizele necesare pentru extracţia gazelor de şist, respectiv cel deţinut de Chevron în zona Bârlad şi cumpărat de la Regal Petroleum. Pe lângă acestea, în 2010 compania a mai câştigat la o licitaţie a ANRM încă trei perimetre în Dobrogea. Oficialii gigantului american au făcut recent un adevărat tur de forţă, întâlnindu-se atât cu premierul Mihai Răzvan Ungureanu, cât şi cu miniştrii Economiei, Lucian Bode, şi Dezvoltării, Cristian Petrescu.

Pe lângă Chevron, au mai câştigat alte patru perimetre Avere Energy (Tria, Băile Felix, Periam şi Biled), situate în vestul ţării, la care se adaugă alte trei ale MOL (Voivozi, Adea şi Curtici), în aceeaşi zonă. Acestea din urmă nu au trecut prin Guvern, fiind blocate pe lanţul de avizare la ministerele Transporturilor şi Justiţiei. Oficialii de la Transporturi trebuie să se asigure că nu trec viitoarele autostrăzi peste zonele respective. De asemenea, şi deţinătorii altor perimetre, precum Petrom, Romgaz şi Sterling Resources, şi-au declarat intenţia de a exploata gaze neconvenţionale.

Ce înseamnă fracturarea hidraulică
Fracţionarea hidraulică este un procedeu care dislocă gazul din roci. După ce se forează vertical, urmează foraje orizontale până la şist, după care se detonează mici explozii care fracturează roca. Ulterior, se injectează mari cantităţi de apă amestecată cu nisip şi diverse substanţe chimice la presiuni uriaşe, care să menţină fractura deschisă. În final, gazul curge până prin conducte din şist.

Mai multe state au intezis procedeul deoarece este riscant, iar o serie de organizaţii de protecţia mediului militează pentru interzicerea fracturării din cauza pericolelor pentru populaţie.

"Nu suntem de acord cu folosirea fracturării hidraulice în România. (...) Consumul uriaş de apă, degradarea terenului, precum şi injectarea în sol şi în pânza freatică a unor amestecuri ce includ sute de substanţe toxice sunt doar câteva dintre neajunsurile acestor tehnici de exploatare, suficiente, totuşi, pentru a le exclude din orice scenariu energetic viitor. Considerăm că folosirea fracturării hidraulice trebuie interzisă complet în România, neexistând modalităţi de eliminare a riscurilor de mediu asociate acesteia", a declarat pentru Jurnalul Naţional Ionuţ Cepraga, coordonator de campanii la Greanpeace România.

Proiect de interzicere a exploatării
Un număr de 10 parlamentari au iniţiat în România un proiect de lege pentru interzicerea fracturării hidraulice. În expunerea de motive ei precizează că metoda este "foarte controversată la nivel mondial" şi a fost interzisă în Franţa, Bulgaria, Irlanda, Africa de Sud şi suspenddată în Marea Britanie şi 18 state din SUA. Pe de altă parte, companiile care susţin exploatarea spun că nu se întâmplă accidente dacă totul este făcut corect şi cu respectarea normelor de mediu.

Explozii, cutremure, poluarea apei şi a aerului
Există foarte multe accidente pe care organizaţiile de mediu le citează în privinţa riscurilor. În 2007, un puţ din Ohio insuficient izolat a permis gazului să iasă la suprafaţă, cauzâd o explozie în subsolul unei gospodării, arată GreenPeace. În 2009, în Pennsylvania, în urma operaţiunilor de foraj a fost contaminată pânza freatică. Gazul a migrat câteva mii de metri de la zona de exploatare, afectând alimentarea cu apă pe o zonă de 9 kilometri pătraţi. În plus, fracţionarea a mai cauzat cutremure în zona Blackpool din Marea Britanie.

De asemenea, un studiu din decembrie 2011 al Environmental Protection Agency (EPA), agenţia americană pentru protecţia mediului a confirmat că metoda fracţionării este responsabilă pentru poluarea apei potabile în statul american Wyoming. De asemenea, un studiu realizat de Universitatea Cornell a evidenţiat că fracţionarea hidraulică poate duce la degajarea mai multor gaze cu efect de seră chiar decât exploatarea cărbunelui.

Un studiu făcut public acum două zile arată că exploatarea gazelor de şist poate provoca probleme de sănătate populaţiei care locuieşte lângă exploatări. Cercetătorii de la Colorado School of Public Health au descoperit benzen, un element cancerigen, la 800 de metri distanţă de puţurile de forare