vineri, 30 decembrie 2011

Hugo Chavez, preşedintele Venezuelei, acuză SUA că l-au îmbolnăvit de cancer

Liderul sud-american a arătat cu degetul spre SUA atunci când a vorbit despre o “epidemie” de cancer în rândul preşedinţilor din America Latină care-i sunt aliaţi.

Chavez a aflat în urmă cu câteva zile că preşedintele Argentinei, Cristina Kirchner, suferă, la rândul său, de cancer la tiroidă. De cancer mai suferă preşedintele Braziliei, Dilma Roussef, iar predecesorul său, Luiz Inacio “Lula” da Silva a primit şi el acelaşi diagnostic. În prima parte a acestui an, Hugo Chavez a fost diagnosticat cu cancer şi a fost operat în Cuba, la Havana, de unde i s-a extirpat o tumoră de dimensiunea unei mici de baseball. În ultimii ani, cinci şefi de stat din America Latină au fost diagnosticaţi cu diferite tipuri de cancer.
Preşedintele Venezuelei a precizat, conform ediţiei de ieri a publicaţiei Bloomberg, faptul că CIA a făcut, prin anii ’40, mai multe experimente chimice pe teritoriul Guatemalei şi este posibil ca, în anii următori, să se descopere că americanii au folosit cancerul drept o armă împotriva liderilor “incomozi” faţă de interesele celor de la Washington.Cu ocazia unui interviu televizat dedicat Armatei, Hugo Chavez a precizat că “este imposibil de explicat, chiar şi cu ajutorul legii probabilităţilor, ce s-a întâmplat cu o parte dintre noi în America Latină. Oare ar fi chiar atât de surprinzător ca ei să fi inventat tehnologia de a putea răspângi cancerul, iar noi să nu aflăm decât peste 50 de ani?”, s-a întrebat liderul Venezuelei.
Sursa:  evz.ro

miercuri, 28 decembrie 2011

politicienii merita toti odata sa fie impuscati!!


O sa ma intrebati de ce tocmai impuscati ? Pentru ca asta au facut si cu Ceausescu, insa capetele de acuzare au fost in inversul faptelor. Adica Ceausescu a construit si ridicat Romania, si pentru asta a fost asasinat, iar astia au tradat, sabotat, si exterminat tara si din contra sunt ignorati, ba chiar sustinuti de milioanele de cretini , membri sau”  adezionari ” ai acestor partide malefice.
Iata deci, capatele de acuzare aduse lui Ceausescu:
1) Subminare a puterii de stat .
2)  Actele de diversiune .
3) În fine, ultima faptă în sarcină şi care este şi cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal .
AVOCATUL LUCESCU: Domnule preşedinte, domnilor asistenţi populari, reprezentanţi din sală, este greu să pui concluzii împotriva oamenilor care, chiar şi deferiţi Justiţiei, nu vor să recunoască crima împotriva poporului român, crima de genocid, nu numai la Timişoara şi Bucureşti, în momentele de faţă, ci crima dinainte de peste 20 şi ceva de ani. Crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătuşa spiritul românesc, sufletul acestui popor, [.........]  .
Cu multă emfază spuneaţi: am plătit datoriile! Nu numai că le-aţi plătit, ne-aţi secătuit şi v-aţi depus destui bani, v-aţi dus la ayatolah să închinaţi un ultim omagiu. Eraţi la fel ca el, acelaşi spirit de clan, care şi-a omorât poporul. Spuneţi că nu recunoaşteţi organismele noastre, ale puterii populare ?
Iata deci de ce a fost asasinat Ceausescu. Va intreb acum, pe voi cititorii, ce nu au facut cei care i-au urmat acestuia la putere ?
1) AU  SUBMINAT ECONOMIA DE STAT SI INCA O FAC NECONTENIT.
2) AU FOST FACUTE ACTE DE DIVERSIUNE CARE S-AU SOLDAT CU FOARTE MULTI MORTI- STITI VOI CAND.
3) GENOGIDUL IN ROMANIA ARE LOC ZILNIC  ( GRIPA PORCINA, AVIARA, VACCINARI FORTATE LA COPII , PULVERIZAREA DE CHEMTRAILS, OTRAVIREA CU SARE IODATA, FLUORUL DIN APA POTABILA, INITIUMUL ETC).
4) CRIMA INPOTRIVA POPORULUI ROMAN, PRIN INFOMETARE, LIPSA DE CALDURA, LIPSA DE MEDICAMENTE, INCATUSAREA SPIRITULUI SI SUFLETUL ACESTUI POPOR, CRIMA DISTRUGERII AGRICULTURII SI A INDUSTRIEI, CRIMA TRADARII NEAMULUI ROMANESC, CRIMA JAFURILOR ZACAMINTELOR DE PETROL, GAZE NATURALE , AUR, PIATRA , SARE, PADURI, APE NATURALE SI MULTE ALTELE.
5) CRIMA PRIN DISTRUGEREA ARMATEI ROMANE, A POLITIEI, AVIATIEI, MARINEI, ETC.
6) GENOCID PRIN OTRAVIREA IN MASA A POPORULUI ROMAN PRIN ALIMENTE, CODEX ALIMENTARIUS, INITIUM ETC.
7) CRIMA DE A NE VINDE LA PROPRIU PRIN DATORIILE FACUTE DE 150 MILIARDE DE EURO, DATORII EXTERNE SI INTERNE.
INTR-ADEVAR CEAUSESCU A FOST ASASINAT PENTRU CA SI-A PLATIT DATORIILE. IAR EI ERAU DERANJATI CUM CEAUSESCU A ANUNTAT ASTA, CICA CU MULTA ENFAZA.
8) CRIMA DE A CALCA IN PICIOARE  SUVERANITATEA ROMANIEI .
9) CRIMA DE A GOLI   BANCA NATIONALA  SI CEDA TOATA REZERVA DE AUR AGENTURILOR STRAINE MASONICE SI EVREIESTI CARE AU DISTRUS ACEASTA TARA, CU AJUTORUL INTRUSILOR INFILTRATI SI AL TRADATORILOR DIN INTERIOR.
10) POLITICA ROMANIEI: CRIMA, TRADARE, SABOTAJ, INTRIGI, TERTIPURI, JOSNICII, SFIDARE , GENOCIT SI MULTE ALTELE.
Iata aici doar cateva exemple din tradarea sabotajul si subminarea economiei statului, care reprezinta doar 1% din conceptul de exterminare a Romaniei si a poporului roman:
1)  Vînzarea ţiţeiului şi gazelor naturale din România la preţul de pe piaţa mondială. Pe baza Legii nr.555/2004 a privatizării PETROM, votată de PSD, PNL, PD, PC şi UDMR, în perioada 2005-2014 firmele care exploatează în România ţiţei plătesc Statului Român numai 2-3 dolari/baril, iar pentru gazele naturale doar 4-5 dolari/1.000 m3, indiferent de preţul acestora la bursă. Numai Partidul România Mare a votat împotriva acestei legi şi, ulterior, a acţionat pentru abrogarea ei. Datorită PSD, PDL, PNL, UNPR, UDMR şi PC, care menţin nemodificate prevederile Legii nr.555/2004, la Bugetul de Stat nu se încasează anual 7-10 miliarde euro.
2) Modificarea redevenţei miniere stabilită de Regimul Iliescu-Năstase prin Legea nr.85/2003, Legea minelor menţinută de Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc. La art.45 din Legea nr.85/2003 au fost stabilite cele mai mici redevenţe miniere din lume pe care le plătesc la Bugetul de Stat titularii licenţelor de expolatare. Aceste redevenţe sunt de :
a) 0,35 euro, pe unitatea de producţie minieră, pentru calcare industriale şi de construcţii, dolomită, gresie şi tufuri industriale;
b) 0,40 euro, pe unitatea de producţie minieră, pentru argilă, nisip şi pietriş;
c) 0,70 euro, pe unitatea de producţie minieră, pentru substanţe nemetalifere;
d) 3 euro, pe unitatea de producţie minieră, pentru marmură, gresie ornamentală, travertin şi tufuri ornamentale;
e) 4 euro/1.000 litri pentru ape minerale naturale;
f) 4% din valoarea producţiei miniere pentru cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu, de metale nobile, radioactive, pietre preţioase şi semipreţioase, produse reziduale miniere, roci bituminoase, ape minerale terapeutice, ape termominerale, ape geotermale şi gazele care le însoţesc, gaze necombustibile, nămoluri şi turbe terapeutice.
3) Modificarea redevenţei petroliere şi a gazelor naturale stabilită tot de Regimul Iliescu-Năstase şi menţinută de Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc prin Legea nr.238/2004, Legea petrolului şi respectiv prin Legea nr.35/2004, Legea gazelor. Aceste redevenţe sunt cele mai mici din lume.
Toate redevenţele trebuie majorate substanţial şi aduse spre sau la nivelul maxim practicat de ţările care au astfel de bogăţii naturale.
În timp ce Regimurile Ilescu-Năstase şi Băsescu-Boc au dat pe nimic uriaşele bogăţii naturale din România, aceleaşi regimuri s-au plîns că nu au bani şi ca urmare au introdus bugetele de austeritate şi au recurs la împrumuturi externe de circa 150 miliarde euro, cu dobînzi de peste 10 miliarde euro. În plus, chipurile din lipsa banilor, bugetarii care şi-au cîştigat în instanţă drepturile salariale le vor primi eşalonat în perioada 2012-2016 sau şi mai tîrziu. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc şi Curtea Constituţională nu au făcut nicio eşalonare, măcar pe aceiaşi perioadă, în domeniul profiturilor uriaşe obţinute de către firmele care jefuiesc bogăţiile naturale din România. Pentru aceşti asasini economici, Regimul Băsescu-Isărescu-Boc este mumă, iar pentru cetăţenii români este ciumă !
Parlamentarii PSD, PNL şi PC nu au curajul să formuleze amendamente la proiectul Legii Bugetului de Stat pe anul 2012 vizînd creşterea substanţială a veniturilor pe seama resurselor naturale.
4) Rezilierea contractelor cu ,,băieţii deştepţii” care cumpără la preţuri mici energie electrică produsă în România pe care apoi o vînd scump Statului Român şi la export. Un singur om, preşedintele Băsescu a recunoscut la televiziune că a fost învins de ,,băieţii deştepţi” din energie. Dar Opoziţia şi Puterea de ce se lasă învinse? De ce comisioane şi sponsorizări au beneficiat? De ce DNA şi Parchetul, poate şi ANI, nu acţionează pentru respectarea legii şi nu ajută Puterea şi Opoziţia pentru sporirea veniturilor la Bugetul de Stat cu cîteva milarde euro pe an?
5) Eliminarea scutirilor din Codul fiscal (Legea nr.571/2003) acordate de Regimul Iliescu-Năstase şi menţinute de Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc pentru firmele care exploatează şi exportă direct din România produse petroliere şi gaze naturale. În timp ce în multe municipii şi oraşe, precum şi în numeroase comune şi sate nu se asigură gaze naturale pentru încălzirea locuinţelor şi pentru consumul casnic, firmele străine (mai ales OMV din Austria) folosesc gazul metan românesc, achiziţionat cu 4-5 dolari/1000 m3, pentru export şi pentru producerea de curent electric la Centrala de la Brazi. Opoziţia şi Puterea sunt generoase cu firmele străine, iar pentru populaţie şi firmele româneşti se facturează gazele naturale la preţurile de import din Federaţia Rusă prin firme căpuşă, neglijate şi acestea de Parchet şi DNA.
Acum, când se reinstalează criza în Europa, cînd unii specialişti vorbesc de prăbuşirea zonei euro pînă la Crăciun şi apoi dispariţia Uniunii Europene, este necesar ca Opoziţia să ajute Puterea ca să sporească veniturile la Bugetul de Stat, valorificând prin amendamente sursele menţionate mai sus.
Românii au aflat despre marile demonstraţii împotriva măsurilor de austeritate din Grecia, Portugalia şi Italia. În România, Opoziţia nu cheamă populaţia la manifestaţii paşnice împotriva jefuirii bogăţiilor naturale şi contra genocidului practicat de actuala Putere, consiliată de FMI şi Banca Mondială. Cu toate programele şi bugetele de austeritate ale Guvernelor Boc I-V se prăbuşeşte economia românească, iar datoriile externe cresc cu circa 2 miliarde euro pe lună şi la dobînzi tot mai mari. Opoziţia nu cere guvernatorului BNR şi Guvernului Boc V să aducă în România rezerva de aur a Ţării care a fost dusă în bănci străine pentru păstrare şi pentru a le plăti sume uriaşe. Opoziţia nu are voie să introducă la Senat o moţiune simplă pe tema datoriilor externe şi a programului de rambursare a lor !
B) Opoziţia este naivă din cel puţin următoarele motive:
         1. A cedat funcţia sigură de Preşedinte al Senatului României prin excluderea din PSD a domnului Mircea Geoană. Practic, Opoziţia a dat pasărea din mînă pe cioara de pe gard. În plus a oferit UDMR şi UNPR şansa de a avea noi pretenţii faţă de PDL şi de a şantaja pe liderii PDL. Demersul USL vizînd cedarea către Putere a funcţiei de Preşedinte al Senatului României a urmărit, în esenţă, să blocheze în anul 2012 atacarea Hotărîrilor Parlamentului la Curtea Constituţională ! Preşedintele PSD, Victor Ponta, consideră că este mai bine pentru Senat să fie condus de reprezentantul PDL, Vasile Blaga, decît de fostul preşedinte al PSD şi finalist la alegerile prezidenţiale, Mircea Geoană. Această dilemă stă în atenţia celor internaţi la Spitalul nr.9 din Bucureşti. Nici nebunii nu o înţeleg. Prin înlăturarea preşedintelui Senatului, domnul Mircea Geoană, de către PSD, Opoziţia a oferit pe tavă organizaţiei antiromâneşti UDMR postul de Secretar General al Guvernului, iar Puterii (PDL, UNPR şi UDMR) a doua funcţie în Statul Român. O asemenea trădare nu se regăseşte nici în celebrele piese de teatru ale lui I.L.Caragiale. Pînă acum, membrii şi simpatizanţii PSD nu ştiu şi nu pot înţelege de ce s-a recurs la această trădare.
2. Are încredere în cei care au pus la cale şi coordonează Holocaustul împotriva românilor. De multe ori, liderii Opoziţiei s-au întîlnit cu komisarii din partea FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, acceptându-le toate poruncile şi angajându-se că dacă vor veni la Putere, după alegerile din anul 2012, vor continua angajamentele luate de PDL, UNPR şi UDMR.
3. A sprijinit dispariţia sistemului bancar românesc şi acum speră că băncile străine, care deţin circa 95% din piaţa bancară din România, vor da dovadă de fair-play şi, după ce au obţinut profituri uriaşe în perioada 2000-2011 nu vor lăsa ţara noastră nefinanţată în timp de criză. Banca Centrală a Austriei a anunţat scăderea fluxurilor de capital către statele din zona non-euro, iar Opoziţia tace pe tema privatizărilor impuse de asasinii economici şi asasinii politici străini pentru sistemul bancar românesc. La privatizarea BCR, din anul 2006, s-a opus numai Partidul România Mare, inclusiv prin sesizarea Curţii Constituţionale. Opoziţia tace şi în ceea ce priveşte suma de 3,75 miliarde euro pe care Statul Român s-a angajat să o plătească către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre provenite din fuziunea dintre BCR şi Bancorex. Regimul Băsescu-Tăriceanu a dat Banca Comercială a României la o mică bancă din Austria şi a încasat numai 2,25 miliarde euro. Practic, BCR a fost dată gratuit şi Poporul Român mai are de plătit încă 1,5 miliarde euro.
Când băncile străine se retrag din România vor „îngheţa” pieţele financiare şi ţara noastră va fi adusă într-o situaţie extrem de gravă ! Opoziţia refuză să ceară Puterii să se pregătească pentru această perspectivă apropiată şi să găsească soluţii de salvare!
4. PDL pregăteşte fraudarea alegerilor locale şi parlamentare din anul 2012, iar Opoziţia nu cere populaţiei să iasă în stradă pentru a solicita, în mod paşnic:
a) alegerea primarilor şi a preşedinţilor de Consilii judeţene în două tururi de scrutin;
b) alegeri locale separate de cele parlamentare în anul 2012.
Opoziţia ştie că principala preocupare a PDL o constituie perfecţionarea industriei de fraudat alegerile din anul viitor şi cu toate că ştie acceptă tacit tot ce i se pregăteşte şi tot ce se continuă în Holocaustul împotriva românilor.
C) Opoziţia este formală, de catifea. Prezentăm doar cîteva argumente:
1) La Legea asistenţei sociale, Opoziţia a acţionat pentru adoptarea ei tacită în Senat, în loc să o dezbată şi să o respingă.
Prin această lege, de la 1 Ianuarie 2012, au fost tăiate 45 de ajutoare sociale. Ca urmare, se va amplifica genocidul împotriva Poporului Român, iar Opoziţia asistă nepăsătoare.
2) Viitoarea Lege a asigurărilor de sănătate va contribui, împreună cu Legea asistenţei sociale, la exterminarea rapidă a milioane de români. Oamenii vor muri cu zile, iar Opoziţia tace.
3) FMI şi Banca Mondială a impus Guvernului Boc V lista cu companiile de Stat care trebuie să aibă manageri privaţi şi apoi să fie privatizate, pentru sume derizorii. Pierderile pentru Bugetul de Stat vor fi uriaşe. Opoziţia acceptă diktatul asasinilor economici şi asasinilor politici şi a preluat salutul prezindenţial: „Să trăiţi bine!” Opoziţia nu este curioasă şi nu vrea să afle cine i-a privatizat pe acei manageri.
4) După jaful şi dezastrul, unic în lume, de la Roşia Montană se pregăteşte cel de la Roşia Poieni. Zăcământul uriaş de peste 1,5 miliarde tone de cupru şi miile de tone de aur, argint şi metale rare, precum şi SC CUPRUMIN SA ABRUD vor fi date de Regimul Băsescu-Isărescu-Boc pentru numai de 50 milioane euro. Opoziţia a luat poziţia struţului şi nu cere un Referendum Naţional, dar nici ieşirea în stradă a populaţiei pentru a bloca aceste jafuri.
5) După actele de corupţie de la Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi de la Consiliul judeţean Cluj şi după arestarea oamenilor lui Emil Boc, Opoziţia a pus batista pe ţambal şi nu a cerut demisia premierului României. Nu a făcut-o nici după ce presa, în special Antena 3, l-a obligat pe premierul Boc să o demită pe Şefa Secretariatului General al Guvernului.
6) Se pregăteşte expropierea românilor de către titularii licenţelor de exploatare minieră, iar Opoziţia a votat în Senat această propunere legislativă în unanimitate.
Cetăţenii români au avut ocazia, mai ales în timpul Regimului Băsescu-Isărescu-Boc, să se convingă că atît Puterea cît şi Opoziţia acţionează împreună împotriva Poporului Român şi a României, precum şi pentru realizarea proiectului „Israel în România” !
Opoziţia (PSD, PNL şi PC), adunată sub umbrela USL, speră să cîştige cu peste 50% viitoarele alegeri parlamentare, dar dovedeşte prin fapte că nu este pregătită să preia Puterea şi nu are soluţii concrete şi eficiente pentru a opri Holocaustul împotriva românilor şi pierderea unei părţi din teritoriul României, în contul datoriilor externe uriaşe.
Doamne ajută Neamul Românesc, ca tare prost L-ai mai lasat !

vineri, 23 decembrie 2011

Mitingul despre care nu se vorbește

REPORTAJ
Diferite mișcări românești de tip „Occupy“ sînt prezentate în mass-media, dar nimeni nu spune că, de zece zile, în centrul Capitalei, în inima City-ului românesc, în fața Băncii Naționale a României, se desfășoară o mare manifestație împotriva lui Mugur Isărescu. Începe, după ceas, la ora 13 și se termină la 15. Uneori se strîng 30 de persoane, alteori mulțimea bate spre 70. Oamenii au autorizație pînă pe 29 decembrie și sînt bine dotați cu portavoce, cu generator, plus jandarmi și sereiști care îi filmează. „Nimeni nu scrie de noi, nu a venit nici o televiziune, nici un ziar, sînteți primul!“, mi-au spus bășicați, acum o săptămînă, cei de la miting. M-am întors după cîteva zile și i-am întrebat ce s-a scris între timp despre ei. Nimic încă. Așa că am început să-i cred. Ceva nu e în regulă cu Mugur Isărescu.

Toate durerile poporului plus problema palestiniană

– Băncile vor pune mîna pe locuințe!
Pe strada Smîrdan, vocea tunătoare a vorbitorului de la portavoce se aude pînă departe. Limita e intrarea în Biblioteca Națională, unde zgomotul vocilor e ca un murmur. Începînd de la barul „Kartell Cafe Lounge“, la numărul 7, se aude foarte bine: „Nici francmasonii de grad 33 care se închină la Satana nu știu ce hotărăsc francmasonii din lojele internaționale, ca grupul Bilderberg. Francmasonii simpli sînt păcăliți!“.
În partea cealaltă, protestul se aude bine pînă la „St. Patrick’s“ al lui Mugur Mihăiescu, iar ca un murmur, pînă la „Le Bourgeois“, la intersecția cu strada Sf. Dumitru. În dreptul „Sushi KO“ se aude perfect: „Unde se întîlnesc cei din grupul Bilderberg, e clar că țara aceea va fi distrusă economic în curînd după aceea. S-au întîlnit în Grecia în 2008, acuma Grecia trebuie să-și vîndă insulele. În 2010 s-au întîlnit în Spania, acuma Spania are șomaj și intră în faliment. Anul acesta se vor întîlni în Elveția. Paradoxal, pentru că Elveția este cea mai bogată țară și are toate depozitele de aur și de bani ale lumii!“. Pe Lipscani, vocea vorbitorilor se aude pînă hăt: „Azi totul se face pe carduri ca să se știe cine și ce cheltuiește“.
Ciudat cum nu i-a remarcat nimeni. Sînt o adunătură paranoică, care crede în complotul universal. Pe partea cealaltă a străzii se întinde un tîrg volant cu tarabe cu mărunțișuri. Viorel Ene, unul dintre liderii mitingului, mi-a zis: „Special le-au dat autorizație, ca să ne deranjeze pe noi. Cică au autorizație pentru meșteșugarii romi. Chinezăriile astea nu sînt făcute de meșteșugari. Niște romi sînt în spate“.
În mulțime e și un american din Baltimore.
– Spune-mi Barry. Am venit să-l sprijin pe acest tip care nu-i agreează pe masoni. Nu am mai fost de ceva timp în America, dar, dacă aș fi, aș participa la Occupy. Băncile îmi controlează prea mult banii. Am un depozit la Municipal Employees Credit Union of Baltimore. Nu îmi dau banii și nu știu de ce.
La portavoce tună un nene:
– Clica vrea reducerea populației pămîntului la sub un miliard de locuitori. Cînd s-a înființat statul Israel, erau două locații propuse: Palestina și actualul teritoriu al României… Vrem demiterea masonului Isărescu, care păstorește în rău finanțele românești… S-a dorit salvarea băncilor, nu a populației care a făcut credite și acum nu mai poate să le plătească… Dorim ca acest aur de la Roșia Montană să intre în tezaurul BNR!

Eroul Ceaușescu, terminatorul de FMI

La cuvînt se înscrie un tînăr despre care am aflat ulterior că se numește Aristică Popescu.
– Vorbim despre eternul nostru guvernator, Isărescu. Ceaușescu a plătit toate datoriile către FMI. A fost împușcat ca un cîine, fiindcă nu se voia ca România să fie independentă. De cînd e Isărescu guvernator, în România au intrat 140 de miliarde de euro. Fără referendum. Poporul nu a fost întrebat dacă vrea acești bani. Și unde sînt ei, unde s-au dus?
Aristică Popescu este o adevărată mașină de vorbit. Pînă să ajung la el, mă întrețin cu Viorel Ene.
– De la 1 decembrie, de cînd am început protestul, nu mai îmi răspund la telefon niște prieteni. Cred că erau masoni. Dacă ne-ar băga mass-media în seamă, ar veni multă lume. Spre deosebire de ’90, cînd plecai cu o sută de oameni și ajungeai la Guvern cu o mie, acum pleci cu o mie și ajungi cu o sută. E viață grea. Am prieteni revoluționari care acuma îmi zic: „Mi-au luat indemnizația de 23 de milioane și nu am cu ce plăti ratele la bancă“.
Ne întrerup strigătele: „Jos Isărescu! Jos Isărescu! Jos Isărescu!“.
Fac cunoștință cu unul dintre vorbitorii importanți ai mișcării, Manuel Șerbănescu: „Ne-a emoționat protestul de pe Wall Street și cum înțelegem niște dedesubturi ale sistemului financiar, ne-am decis să facem și noi. Nu pot să spun că sînt împotriva masoneriei, că poate îmi fac ăștia ceva. Dar ei sînt cauza problemelor. Nu avem ceva cu Isărescu ca persoană, ci cu el ca conducător al finanțelor românești“.
Celălalt vorbitor trece la portavoce. Manuel Șerbănescu îi șoptește: „Să zici de Roșia Montană!“. Tipul încuviințează și începe:
– Ne îndreptăm către o dictatură masonică. Oamenilor le vor fi implantate cipuri!
Vocea lui bubuie în Centrul Vechi.

Dezvăluiri incredibile despre masoneria din aviație. Alcool și femei

În sfîrșit, vorbesc cu Aristică Popescu, 37 de ani, fost ofițer de aviație în cadrul aviației militare, la Timișoara.
– Sînt liber-profesionist, am afacerea mea. M-am lovit prima oară de francmasonerie la mine în unitate, la Timișoara, la escadrila 31 Cercetare Tactică. Șeful meu, comandorul Ion Oproiu, și Gheorghe Rațiu, plutonier major, se înscriseseră la masoni și făceau propagandă în unitate, că e benefică, că dacă intri începi să cîștigi bani și să avansezi ușor. Și au luat împrumuturi de la colegi, dar uite că masoneria nu i-a ajutat și Oproiu a fugit din țară și a lăsat datorii în urmă. Ăștia sînt masonii! Înainte să intre, erau mai buni, își respectau cuvîntul, se putea discuta cu ei omenește. Apoi au început să îndemne la consumarea băuturilor alcoolice și frecventarea de bordeluri.
Lucrurile s-au întîmplat demult, dar Popescu e încă afectat. Traumele masonice au continuat. La un moment dat, a ajuns la Corpul 2 de Armată și Apărare Aeriană.
– Făceam munca a vreo zece colonei. Jumătate erau masoni. Dă-i și fă-le gestiunea, ajungeam seara obosit.
Înghețăm de frig, ne tot bîțîim pe picioare. Ca pe orice aviator, îl întreb dacă a văzut OZN-uri. Nu a văzut, în schimb a auzit la piloții de la Timișoara, care au văzut obiecte.
– Am studiat problema și cred că sînt două mari civilizații în univers: Micii Cenușii, draco-reptilieni, negativi, care țin legătura cu francmasoneria mondială și urmăresc crearea statului mondial. Iar cealaltă sînt Marii Blonzi, cei benefici, care au părul blond și activează în a patra și a cincea dimensiune. Ei nu vor să afecteze liberul-arbitru al oamenilor, cum o fac Micii Cenușii. Vor să mîncăm ce vor ei, să cumpărăm ce vor ei. Un stat fascist în care oamenii să fie manipulați.
Domnul Viorel Ene se aține prin preajma noastră, atent la ce spune Aristică Popescu, care continuă:
– Masoneria a penetrat și Biserica Ortodoxă. Patriarhul Daniel are gradul 33.
– Crezi, sau ai și dovezi? întreabă Viorel Ene.
– Cred eu și zic că am și ceva dovezi, răspunde Aristică.
– Eu v-am mai zis vouă să fiți atenți cu afirmațiile astea, spune prudent domnul Ene.
Demonstrația se încheie la ora trei fix. Toți paranoicii ies din perimetru și se împrăștie care încotro. Păcat, mare păcat că televiziunile nu se ocupă de mișcareaOccupy.

marți, 20 decembrie 2011

Portugalia:Avem o bombă atomică și o putem folosi împotriva Germaniei

Unul dintre liderii Partidului Socialist din Portugalia a declarat că țara lui poate încurca toate planurile de revenire a zonei euro dacă refuză să-și plătească datoriile.
O țară poate deveni rapid toxică dacă politicienii ei refuză să joace după planurile Uniunii. Poate fi cazul Portugaliei, unde un reprezentant al celui de-al doilea mare partid al țării tocmai a făcut afirmații în acest sens.
„Avem o bombă atomică și o putem folosi împotriva Germaniei și Franței. Pur și simplu nu vom plăti. Datoria publică este singura armă pe care o avem pentru a impune condiții mai bune. Pentru că recesiunea însăși este cea care ne împiedică să mergem cu planurile UE-FMI. Ar trebui să-i facem pe bancherii germani să le tremure picioarele", a declarat economistul Pedro Nuno Santos, vicepreședintele Partidului Socialist.

luni, 12 decembrie 2011

Marine Le Pen:Franta trebuie sa iasa din Euro si UE!




Marine Le Pen, liderul grupării politice Frontul Naţional, îşi bazează campania electorală pentru preşedinţia Franţei pe promisiunea că va scoate ţara din zona euro şi că va reveni la franc, lansând un atac dur la adresa monedei unice şi a Uniunii Europene.
Marine Le Pen, considerată unul dintre favoriţii în cursa prezidenţială, şi-a prezentat ieri proiectul prin care promite să scoată economia franceză din perioada slabă pe care o traversează. Le Pen a declarat că Europa ar trebui să renunţe la euro, care „ne-a asfixiat economiile, ne-a omorât industriile şi ne-a sufocat locurile de muncă“ de câţiva ani încoace şi, mai mult, a împins Franţa să acumuleze datorii cât „Himalaya“. 


În orice caz, a adăugat aceasta, statul ar trebui să se pregătească pentru o ieşire ordonată din uniunea monetară. „Trebuie să anticipăm colapsul euro decât să suferim de pe urma colapsului euro“, a declarat aceasta într-un interviu televizat.


Întrebată cum ar putea Franţa să-şi administreze datoriile uriaşe denominate în euro în cazul în care Franţa ar reveni la franc şi şi-ar slăbi moneda, aceasta a explicat că ar permite băncii centrale a statului să împrumute trezoreria pentru a achita datoriile, transmite "Financial Times"



În cele mai recente sondaje, Marine Le Pen este cotată cu până la 21% dintre voturile alegătorilor francezi în primul tur, care va avea loc în aprilie 2012. Aceleaşi sondaje îi atribuie actualului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, 27% dintre voturi în primul tur.


Potrivit sondajului realizat de institutul CSA în martie Le Pen, fiica lui Jean-Marie Le Pen, fostul preşedinte al partidului francez Frontul Naţional, ar intra cu siguranţa în al doilea tur.
Bucurându-se de sprijinul colegilor de partid, aceasta a anunţat deja că va candida pentru preşedinţia Franţei în 2012. Nu de puţine ori, declaraţiile sale au ridicat câteva sprâncene. La începutul acestui an, Le Pen a spus că, dacă va câştiga alegerile, va scoate Franţa din NATO şi va încheia un parteneriat cu Rusia. 

joi, 8 decembrie 2011

Premierul Ungariei către FMI: "Sunteţi Fondul Monetar Internaţional sau confederaţia mondială a băncilor?" astăzi, 20:29


Premierul Ungariei Viktor Orban, aflat ca şi Traian Băsescu astăzi la Marsilia pentru a participa la summitul PPE, vrea ca Europa să revină la o societate fondată pe muncă şi nu pe protecţie socială, scrie Les Echos.
"Această criză este rezultatul globalizării, un fenomen pozitiv care dinamizează economiile, dar care pune schimbă în mod radical modul nostru de viaţă. Oamenii nu vor să-şi schimbe modul de viaţă, ceea ce provoacă o teribilă furtună politică şi socială în Europa. Noi am ştiut să administrăm această instabilitate pentru că noi beneficiem de o largă adeziune a populaţiei. Într-un anume sens, noi europenii şi occidentalii în general, am revenit la situaţie de dinainte de secolul XIX, când Asia avea economiile cu cea mai mare creştere. Euro a fost creat când totul mergea bine. Putem ieşi din această situaţie în două feluri: dând înapoi, care nu e opţiunea mea, sau progresând şi mai mult către o integrare economică şi monetară în sânul întregii UE şi numai a zonei euro".
În acest sens Orban apreciază că reformarea tratatelor pentru a prevedea o uniune bugetară este prea riscantă. "Aceasta ar lua prea mult timp, fiind preferabil să ne limităm la schimbarea protocolului care tratează ţările indisciplinate în plan bugetar".
Orban mai spune că, ţinând cont de condiţiile actuale, pentru Ungaria va fi dificilă adoptarea euro înainte de 2020.
Premierul consideră de asemenea că băncile străine prezente în Ungaria şi-au repatriat lichidităţile, urmarea fiind lovirea forintului. Ca urmare, guvernul va ajusta prognoza de creştere pentru 2012 în jos faţă de prognoza anterioară de 1,5%.
"FMI nu înţelege că în jocul economiei sunt trei actori: populaţia, statul şi întreprinderile; şi fiecare trebuie să îşi asume această povară a crizei. Eu le-am spus: 'Sunteţi Fondul Monetar Internaţional sau confederaţia mondială a băncilor?'. Am vrut să scad impozitele, dar fondul s-a opus. Singurul lucru pe care îl acceptă fondul este restructurarea statului. O să ţin cu dinţii de limita de 2,8% din PIB deficit bugetar, dincolo de care datoria va reîncepe să crească ca raport la PIB. Toate deciziile noastre, inclusiv cele mai contestate, au fost luate pentru a opri trecerea de această limită. Dacă încetinirea economiei se confirmă va trebui să reducem şi mai mult birocraţia statului. Am eliminat de 10.000 de posturi de funcţionari din cei 700.000 de angajaţi ai statului, cât are Ungaria".
Orban mai spune că expunerea excesivă a pieţei ipotecare pe moneda străină este o greşeală istorică ce trebuie corectată.
"Băncile într-adevăr nu au fost mulţumite de propunerea noastră privind schimbarea creditelor din euro şi franci elveţieni în forinţi, dar statul este gata să susţină împreună cu debitorii o parte din costurile acestei schimbări, cerând în schimb ca creditorii să îşi asume mai departe finanţarea economiei locale".

miercuri, 7 decembrie 2011

inscenarea practicata in norvegia de Globalisti



În cele ce urmează voi încerca să schiţez aşa cum văd eu evenimentele recente din Oslo cînd un individ pe nume Anders Breivik a ucis 76 de oameni într-un atac terorist. Faptul numărul 1Înainte de atentat, a avut loc un exerciţiu la faţa locului. De fiecare dată cînd au loc atentate înscenate de serviciile secrete, în zilele anterioare au loc exerciţii în locul vizat. Scopul este de a plasa materialele explozive şi toate celelalte echipamente necesare. Dacă sînt prinşi, pretind că este vorba despre un exerciţiu. Dacă nu sînt prinşi, atunci continuă operaţiunea.Faptul numărul 2Poliţia ştia numele atentatorului înainte de a ajunge la faţa locului. Cum au ajuns, l-au strigat pe nume: „Anders, lasă arma jos!”Faptul numărul 3Cei care îl cunosc pe atentator spun că în ultima vreme nu a fost el însuşi. Se purta de parcă ar fi fost controlat mental. De asemenea, martorii oculari au afirmat că în timpul masacrului avea privirea inexpresivă şi nu arăta niciun fel de emoţie. Era perfect calm.Faptul numărul 4Iniţial, din pagina lui de Facebook reieşea că este antinazist, ca după ce a devenit persoană publică, la cîteva minute, cineva să intre pe Facebook şi să  elimine această informaţie, scriind în schimb la profilul lui că este creştin. De asemenea, se spune în presă despre el că este de extremă dreapă, pe cînd el însuşi se declară mason, pro homosexuali şi pro Israel. Mass media indică acum faptul că atentatul a fost făcut de creştini împotriva musulmanilor. Deja televiziunea Al Jazeera, finaţată de serviciile secrete occidentale, a declanşat un val uriaş de ură la adresa creştinilor ca urmare a acestui atentat. Dar dacă atentatul a fost îndreptat împotriva musulmanilor, ce logică a avut să omoare norvegieni, şi nu musulmani dintr-o moschee?Faptul numărul 5Operaţiunea s-a desfăşurat într-o zi de sărbătoare. Într-o zi normală de lucru, mii de oameni ar fi fost ucişi. Dar se pare că ziua a fost aleasă mai mult pentru impactul psihologic asupra publicului decît cu intenţia de a provoca un carnagiu, aşa cum îşi doreşte în mod normal orice terorist.Faptul numărul 6Norvegia este o ţară „păcătoasă”. Cel puţin trei păcate capitale i se pot pune în cîrcă.
1. Vrea să se retragă din operaţiunea de bombardare a Libiei.
2. Susţine statul Palestinian.3. 
S-a opus alocării de noi fonduri Greciei.Scopurile posibile ale operaţiunii:Avertizarea autorităţilor norvegiene şi nu numai asupra riscului de a nu aplica politicile globaliste Crearea unui nou prototip de terorist, din rîndul populaţiei albe, ceea ce va legitima guvernele oricărei ţări să îşi trateze proprii cetăţeni ca pe nişte terorişti (fapt ce se întîmplă acum în SUA). De asemenea, dacă pînă acum teroriştii erau musulmani, acum ei sînt creştini! Îndreptarea diferitelor religii, culturi, orientări una împotriva celeilalte, cu scopul de a face din guvern/guvernarea mondială un mediator şi un salvator al situaţiei Semănarea de cît mai multă panică/frică în rîndul populaţiilor deja pregătite mental prin mass media să reacţioneze ca mieii duşi la tăiere dinaintea unor astfel de situaţii Determinarea grupărilor rebele de tineri din Europa să ia exemplu de la acest terorist şi să facă şi ei la fel Săpînd puţin pe net, prin presa occidentală care îndrăzneşte să nu urmeze turma, se pot afla şi alte fapte suspecte. Există interviuri cu martori oculari, istorici, analişti politici şi financiari de prestigiu, există ziare importante care vorbesc despre aceste lucruri. Într-o lume a dictaturii psihologice, s-a uitat dictonul latin: Audiatur et altera pars. Nu numai în legătură cu acest eveniment, dar cu absolut orice se întîmplă în lumea aceasta cu precădere la nivel global, îi invit pe toţi la asemenea analize desprinse de şabloanele oficiale, care sînt turnate din principiu pe minciună.

luni, 5 decembrie 2011

Ilie Serbanescu: Fuga de raspundere a d-lui Franks

Ilie Serbanescu: Fuga de raspundere a d-lui Franks
D-l Jeffrey Franks, reprezentantul pentru Romania al demolatorului principal al tarii pe numele sau FMI, a fost intrebat, intr-o emisiune de interviuri la PRO TV, dupa incheierea misiunii sale la Bucuresti, cum explica faptul ca programele de supraveghere financiara ale FMI si cele aproape 20 miliarde de euro imprumuturi luate de Romania de la organismele internationale nu au dus la cresterea locurilor de munca in economie, ci dimpotriva? 


Vadit deranjat de intrebare, d-l Franks n-a avut un raspuns. Si, in loc sa-si asume esecul, a debitat aceleasi baliverne stereotipe cu care cadelniteaza programele institutiei pe care o reprezinta: ca acestea ar fi urmarit cu prioritate stabilitatea macroeconomica si ca, asta odata obtinuta, s-ar crea conditii si pentru o crestere a locurilor de munca (bineinteles, la un orizont neprecizat, probabil la Sf. Asteapta).

Dupa parerea mea, discutia in sine cu cel care iti demoleaza casa nu prea are sens, fiind umilitoare si complet inutila. Nu poti auzi decat baliverne si jigniri. Si nu se schimba nimic. Dimpotriva, se confera o tribuna de comunicare demolatorului pe care acesta n-o merita.

E o farsa ce trebuie dimpotriva evitat sa fie jucata. Dar, evident, daca, din motive necunoscute altora, accepti sa joci farsa dialogului, atunci nu poate exista un sfredel mai penetrant in coasta demolatorului decat intrebarea cu pricina. Pur si simplu pentru ca pune punctul pe "i"!

De fapt, atinge esenta problemei! Ataca la lingurica, dupa cum se spune! Pai, la ce bun un imprumut-mamut de 20 miliarde de euro - sa repetam, 20 miliarde de euro, respectiv la concurenta unei jumatati din intregul buget al tarii - daca locurile de munca n-au crescut in mod net, ba chiar au scazut?!

Daca era de scazut, puteau sa scada si fara acest imprumut-mamut, care te lasa si inlantuit si pe tine si pe copiii tai! Intrebarea, indiferent de raspuns, il impinge si pe Grivei - asta daca se admite ca ar mai putea exista vreun catel intarziat mintal care sa nu fi inteles deja cum sta treaba! - sa se intrebe mai departe: ce dracu' se va intampla cu locurile de munca din economie cand imprumutul-mamut va fi platit, daca atunci cand a fost luat acestea s-au redus mai mult decat dramatic?! De la semnarea minunatului acord cu FMI, peste 600.000 de locuri de munca au disparut din economie!

Si o alta intrebare ii este sugerata bietului Grivei: n-o fi avut acordul cu FMI vreo alta tinta decat ajutorarea Romaniei, asa cum s-a spus oficial?! Pai, daca la inceput Grivei a pus botul la balivernele oficiale despre acest acord, dupa aproape trei ani a inteles exact despre ce este vorba, oricat de retardat ar fi, desi cateii, chiar daca maidanezi, sunt inteligenti! Si, cu toate ca inca n-a inceput plata imprumutului (sa vedeti ce va fi cand va incepe!), se poate deslusi exact pentru cine a fost de fapt imprumutul pe care il platim noi.

Pai, cine o duce mai bine si cine mai prost?! Contribuabilii, salariatii si pensionarii o duc toti mai rau, chiar mult mai rau! Cine o duce bine, chiar mai bine?! Cei care fura din banul public, semn ca minunatele programe FMI de austeritate nu i-au vizat catusi de putin! Iar, in afara acestora, firmele straine, dintre care unele au facut chiar profituri uriase, ca niciodata, tocmai in aceasta perioada! Firmele straine, inclusiv bancile straine!

Nu este de ajuns de semnificativ ca, intr-o tara unde PIB-ul a cazut cu 20% iar in anul 2011 ajunge abia sa se intoarca in 2006 exista aceleasi peste 40 de banci, practic toate straine, care traiesc bine mersi sfidand prostii de romani care le tin in viata?! Si cum o fac: propsperand prin imprumutarea statului astfel incat acesta sa-si achite creditul de la FMI luat de fapt pentru a inlocui finantarea bancara blocata de catre propriile mame din strainatate! E clar pentru cine si pentru ce a fost luat creditul de la FMI si de ce n-a generat in mod net locuri de munca! Si vine rambursarea!

Inna, implicată într-o conspiraţie mondială


Inna

Inna

Cântăreaţa Inna ar fi, alături de Lady Gaga şi Britney Spears, o unealtă folosită de organizaţia secretă Illuminati pentru a manipula omenirea, prin intermediul unor mesaje subliminale, potrivit site-ului american vigilantcitizen.com.
Adepţii teoriei conspiraţiei cred că organizaţia Illuminati foloseşte mass-media ca pe un instrument prin care încearcă să ţină sub control masele.
Speculaţiile privind acest ordin secret sunt multe. Printre acestea se numără şi aceea că Illuminati transmit prin intermediul unor celebrităţi internaţionale mesaje subliminate.
Potrivit site-ului vigilantcitizen.com., vedetele sunt nişte „marionete păcălite" să transmită tot felul de mesaje. Printre cântăreţele menţionate în articolul de pe vigilantcitizen.com se numără Lady Gaga, Britney Spears şi românca Inna.
Site-ul american a ajuns la această concluzie în urma analizei unei fotografii în care românca îşi foloseşte degetele pentru a-şi scoate în evidenţă ochiul drept - unul dintre simbolurile Illuminaţilor fiind Ochiul Atotvăzător, încadrat într-un triunghi. De asemenea, cântărreaţa poartă şi un accesoriu vestimentar metalic care formează mai multe triunghiuri.
Inna habar n-are despre conspiraţie
„Nu cunosc foarte multe lucruri despre subiectul Illuminati, dar vă pot spune că în spatele succesului meu, stă multă muncă şi credinţă în Dumnezeu", a declarat Inna pentru „Adevărul".
Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de către filosoful şi scriitorul german Adam Weishaupt. Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali şi republicani, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere.
Potrivit majorităţii istoricilor, societatea Illuminati s-a dezmembrat câteva zeci de ani mai târziu, însă există persoane care consideră că ordinul a supravieţuit, existând şi în ziua de astăzi. 

Nicolae Teslaru inventatorul Energiei gratuite!


Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.
Nikola Tesla si primul dispozitiv wireless din lume - un telegraf -, "parintele" tuturor device-urilor de acest fel de astazi
Nici nu implinise 30 de ani atunci cand a emigrat in SUA, la insistentele lui Charles Bechelore, un asistent al lui Thomas Edison. Ajuns acolo, a fost primit rece de Edison si angajat ca inginer electronist in atelierele companiei acestuia. La scurt timp, Tesla se revolta fata de modul cum patronul sau intelegea sa-si conduca afacerile si cercetarea stiintifica, demisioneaza si se hotaraste sa lucreze pe cont propriu. Dupa succesul sistemului sau original bazat pe curenti alternativi polifazati, la inceputul anului 1885, isi infiinteaza propria firma si tot atunci, aparent straniu, un incendiu ii distruge complet laboratorul din New York. In 1891, Tesla realizeaza transformatorul care ii poarta in prezent numele si care permite obtinerea unor tensiuni cu valori de pana la cateva milioane de volti.
Prototipul transformatorului Tesla, inventa de Nikola in 1888
Pana in 1892, Oficiul de Patente al SUA i-a eliberat lui Tesla peste 40 de brevete pentru inventiile realizate conform principiului campului magnetic rotativ descoperit de el si a elementelor esentiale ale sistemului electric de curent alternativ. In 1895, devenea operationala, la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent electric alternativ din lume. Emblemele masivelor generatoare instalate acolo purtau numele lui Nikola Tesla si chiar in zilele noastre, marea majoritate a motoarelor electrice inductive aflate in uz pretutindeni in lume au la baza proiectul sau initial. Inventiile sale stau la baza radarului, ciclotronului, televizorului, retelelor mondiale de radio si TV, robotilor, Internetului, pagerelor, telefoanelor celulare sau programului spatial "Razboiul Stelelor" lansat de americani in Razboiul Rece. Toate acestea sunt tributare schitelor lui Tesla. Desi a fost un geniu sclipitor al umanitatii, pe 7 ianuarie 1943, intr-o zi de miercuri, la aproximativ 10:30 PM, Nikola Tesla isi dadea ultima rasuflare, murind singur si uitat intr-o camera mica din hotelul Newyorker. Afara, orasul era insufletit de mostenirea lasata in urma de acest om, mustind de electricitatea obtinuta din viziunea materializata a lui Tesla de a trai intr-o lume complet alimentata de curent alternativ. Tesla este ingropat aproape in obscuritate; un gigant prabusit al inventicii, ale carui descoperiri raman ca fundatie pentru unele dintre cele mai prolifice performante stiintifice atinse de umanitate. Cum s-a ajuns aici? Nikola Tesla era un umanitarist, un idealist si un geniu nepervertit. Desi de cele mai multe ori a fost personificat ca un cercetator nebun, poate ca singurul lui defect a fost acela de a se fi nascut inaintea timpului sau.
Reconstituire moderna a uneia dintre "masinariile" lui Tesla, prin care inventatorul a experimentat energia electrica alternativa

vineri, 2 decembrie 2011

Islanda Exemplul europei pentru iesirea din Criza!

Islandezii au protestat în mai multe rânduri faţă de propunerea de a achita datoriile băncilor
FOTO: AFP

Islandezii au protestat în mai multe rânduri faţă de propunerea de a achita datoriile băncilor

Din statul care a trecut prin una dintre cele mai abrupte prăbuşiri din lume, Islanda a devenit acum ţara cu una dintre cele mai rapide creşteri economice din Europa.
În urmă cu trei ani, în octombrie 2008, Islanda devenea prima ţară europeană care intra în criză. Sistemul bancar s-a prăbuşit, trăgând după el întreaga economie naţională. Acum, în timp ce Uniunea Europeană se luptă să găsească o soluţie pentru a opri extinderea crizei datoriilor de stat din zona euro, Islanda a revenit la creştere economică (estimată la 3% pentru 2011), rata şomajului scade, la fel şi costurile de împrumut ale statului.


Sistem bancar cât 11 PIB-uri


În timp ce state europene mari precum Portugalia şi Grecia sunt retrogradate de agenţiile de rating la categoria „junk", perspectiva ratingului acordat Islandei de către Standard & Poor's a fost modificată de la „negativă" la „stabilă". Totul prin aplicarea strategiilor „de manual" pe timp de criză, spun economiştii.


La sfârşitul anilor '90, islandezii au decis că vor să-şi dezvolte economia cu ajutorul sistemului bancar. Zis şi făcut! S-au uitat către Elveţia şi Luxemburg, şi-au privatizat sistemul bancar şi, cu sprijin puternic din partea statului, acesta a ajuns să deţină active cu o valoare de 11 ori mai mare decât Produsul Intern Brut al ţării (care s-a ridicat, în 2007, la aproximativ 12 miliarde de dolari).


Au „uitat" însă să organizeze şi un sistem eficient de reglementare, iar asta i-a costat, în final, întregul sistem. Băncile s-au afundat într-un vârtej de practici neortodoxe, împrumutându-se masiv una pe alta. Instituţiile financiare din UE rămâneau reticente faţă de grupurile bancare islandeze, aşa că acestea din urmă au început să se confrunte cu o lipsă acută de lichidităţi.
Atunci au început să ofere unele dintre cele mai ridicate dobânzi din Europa (de până la 10%) pentru a atrage cât mai multe depozite personale. Totul a funcţionat o perioadă. 400.000 de cetăţeni britanici şi olandezi şi-au deschis conturi de economii la Icesave, cea mai mare bancă a ţării. Dezechilibrele din sistemul islandez erau însă atât de mari încât, la doar câteva săptămâni după ce gigantul bancar american Lehman Brothers a intrat în faliment, principalele trei bănci din ţară au ajuns în pragul colapsului şi au fost naţionalizate.


Inflaţie de 17,1%


Guvernul de la Reykjavik a preferat să lase băncile să intre în faliment şi să nu-şi plătească datoriile decât să le salveze cu banii contribuabi­lilor. Însă, odată cu băncile s-a prăbuşit şi moneda naţională, coroana islandeză. Cum mica insulă din Atlantic se bazează pe importuri pentru aproape toate bunurile - de la alimente la materiale de construcţii - toate preţurile au explodat. Inflaţia a atins un prag-record de 17,1% în noiembrie 2008. Mai mult, cum populaţia fusese încurajată să se împrumute (mai ales în valută), islandezii s-au trezit peste noapte cu credite de două sau chiar de trei ori mai mari. Din cauza creditelor, multe firme au intrat în faliment. Rata şomajului a crescut, salariile au scăzut, veniturile statului s-au redus şi cheltuielile cu beneficiile sociale au crescut.


A urmat apoi un împrumut de urgenţă de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) în valoare de 2,1 miliarde de dolari, care a mers exclusiv către controlarea cursului. Politicienii au decis să permită o depreciere controlată a coroanei. În acelaşi timp, aceştia au hotărât să ridice un zid de protecţie în jurul beneficiilor sociale, care nu au fost afectate de măsurile de austeritate. Totodată, taxele şi impozitele au fost micşorate pentru cei cu venituri mici şi majorate pentru cei cu venituri ridicate.


"Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro.''
Paul Krugman
laureat Nobel  pentru Economie


Fără intervenţia FMI


Pentru că banii de la FMI au mers exclusiv către controlarea cursului, creditorul internaţional n-a avut niciun cuvânt de spus în strategia anticriză a guvernului. Acesta a ales să lase băncile să dea faliment şi să consolideze sistemul de beneficii sociale.


Politicienii vor ca populaţia să plătească. Islandezii spun „Nu!"


Britanicii şi olandezii se numără printre cei mai mari păgubiţi de pe urma prăbuşirii sistemului bancar islandez. Fonduri de pensii din cele două ţări investiseră masiv în Icesave, cea mai mare bancă din Islanda, care a dat faliment. Guvernul şi Parlamentul de la Reykjavik au aprobat în mai multe rânduri planuri de rambursare a acestor fonduri către cele două ţări.


Populaţia le-a respins însă de fiecare dată printr-o majoritate covârşitoare la referendumurile organizate în acest sens. Până la urmă, problema a fost înaintată Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene de Liber Schimb (EFTA), o instanţă internaţională sub jurisdicţia căreia intră toţi membrii EFTA. Aceasta a decis că Islanda trebuie să plătească datoriile începând cu 2016 şi până în 2046, cu o dobândă anuală de 3%. Parlamentul islandez nu recunoaşte însă decizia.
Între timp, strategia de ieşire din criză pare să dea roade. Deprecierea masivă a coroanei a ajutat Reykjavik să devină acum unul dintre cele mai aglomerate oraşe europene, notează jurnaliştii BBC. „În timp ce toată lumea salva de urgenţă bancherii şi forţa populaţia să plătească pentru asta, Islanda şi-a lăsat băncile să dea faliment şi chiar a consolidat plasa de beneficii sociale", notează Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, într-un editorial publicat în „The New York Times".


Creştere economică de 3% în 2011


„Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro", continuă acesta. Rata şomajului rămâne ridicată, la 7%, însă a început să scadă. Inflaţia a ajuns la 6%, iar economia a trecut de la o contracţie de 10% în 2009 la o creştere de estimată la 3% în 2011. Comparativ, media creşterii economice în UE a fost de 0,2% în cel de-al treilea trimestru al acestui an. Situaţia Islandei nu poate fi însă comparată cu actuala criză prin care trece UE, avertizează analiştii. „În timp ce Islanda s-a confruntat cu o criză bancară din cauza extinderii sectorului, Europa trece acum printr-o criză bancară cauzată de datoriile de stat", explică Jon Bjarki Bentsson, analist la banca Islandbanki.


Primul premier doborât şi judecat din cauza crizei


Fostul premier islandez Geir Haarde este primul şef de guvern care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei. În ianuarie 2009, la doar câteva luni de la izbucnirea crizei, a fost forţat să accepte organizarea de alegeri legislative anticipate. Atunci când acestea au avut loc, în aprilie, a fost înlocuit de Johanna Sigurdardottir. Apoi, în septembrie 2011, Haarde a devenit şi primul politician care răspunde în faţa tribunalului pentru eşecul de a proteja ţara de criză. Acesta este acuzat că ştia de dezechilibrele din sistemul bancar, dar a ales să nu acţioneze.
Click pe infografie pentru a mări
Comentariul meu: se pare ca islandezilor le mai curge sangele viking prin vene...incredibil dar islanda este prima tara din lume care are propria constitutie creata de popor pe langa ca au reusit sa aresteze bancherii corupti unde in nici o tara din europa nu s'a intamplat sau o sa se intample vreodata.

luni, 28 noiembrie 2011

Cum au reușit unele țări să scape de FMI-Exemplul Americii Latine

FMI-ul  a apărut ca un element esențial al economiei țărilor din America Latină o dată cu criza datoriilor de la începutul anilor ’80. Ce a urmat a purtat numele de „deceniul pierdut” (termenul s-a extins de la Mexic la restul continentului). Această criză a fost provocată de prăbușirea prețului materiilor prime și de un sector bancar dereglementat care a creditat proiecte care s-au dovedit nerentabile în noile condiții. Dintre marile țări ale Americii Latine doar Mexic, Chile și Columbia continuă să adere la modelul economic neo-liberal, în ciuda unei opoziții crescînde. Două dintre ele (Mexic și Columbia) posedă o societate extrem de violentă (la limita războiului civil) cu un stat în același timp slab și represiv, lucru care face implementarea oricăror reforme economice extrem de dificilă. În Chile, pe de altă parte, fostul președinte Michelle Bachelet (2006-2010)  a încercat o reformă graduală care să păstreze unele aspecte ale economiei, dar să mai reducă din inegalitățile sociale. Să vedem ce se întîmplă în restul Americii de Sud:
  • Venezuela: industria petro-chimică a fost naționalizată sub președinția lui Carlos Andres Perez în 1976. În acel moment de aici provenea 50% din PIB-ul țării. Criza datoriilor a lovit deosebit de puternic Venezuela, pe fondul divergențelor din OPEC care au dus la scăderea prețului petrolului. Revenit la putere în 1989, CAP a încheiat un acord cu FMI (instituție pe care a înjurat-o copios în campania electorală).  Acordul, cu prevederile obișnuite, (privatizări ale serviciilor publice, liberalizarea prețurilor, austeritate) a provocat largi manifestații însoțite de violențe mai ales în capitală (Caracazo). Președintele a introdus starea de urgență a suspendat Constituția și a condus o represiune sîngeroasă (conform cifrelor oficiale 275 de morți, dar probabil cifra reală este în jur de 2500). Dezgustați de un rol pe care se dezvățaseră să-l joace, un număr de militari a început să comploteze împotriva regimului bipartit aflat la guvernare din 1958. Astfel în februarie 1992 un grup  de militari  conduși de Hugo Chavez a încercat o lovitură de stat.  Faptul că lui Chavez i s-a permis să vorbească la televiziune pentru a cere rebelilor (care controlau mai multe orașe importante, dar nu capitala) să înceteze lupta i-a creeat brusc o mare popularitate. O altă tentativă a avut loc în noiembrie. Guvernul a răspuns cu duritate (peste 40 de persoane au fost asasinate). Protestele populare împotriva represiunii au pregătit terenul pentru suspendarea, judecarea și încarcerarea lui CAP în 1993 pentru corupție și delapidarea fondurilor publice.  Alegerile au fost cîștigate de fostul președinte conservator Rafael Caldera, aflat în fruntea unei coaliții de partide de stînga. Confruntat cu falimentul în lanț al mai multo bănci și prăbușirea monezii naționale, Caldera a apelat și el la FMI (în ciuda promisiunilor din campanie). Evident măsurile impuse au provocat mari nemulțumiri în rîndul populației. A fost urmat în 1998 de Hugo Chavez pe care l-a amnistiat în 1994 (după cum promisese). Acesta a pornit un amplu program de reforme economice și politice. Pe plan economic a întărit rolul statului în compania națională de petrol PDVSA, eliminînd firmele căpușă și managementul corupt, precum și contractele dezavantajoase cu companiile străine,  a crescut redevențele plătite de companiile care exploatează resursele naturale, a repornit reforma agrară prin crearea de cooperative pe terenurile neutilizate,  a naționalizat companiile de utilități publice privatizate de guvernele anterioare, creșterea participării angajaților la gestionarea companiilor etc. Ca urmare PIB-ul s-a dublat în termeni reali din 2003 (cînd s-a finalizat preluarea controlului PDVSA). Din păcate măsurile de diversificare a economiei pentru a fi mai puțin dependentă de petrol nu dat decît rezultate parțiale. Mai mult aici:http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_policy_of_the_Hugo_Ch%C3%A1vez_government. Nivelul de trai a crescut constant și datoria externă s-a diminuat (acum este în jur de 30% din PIB). Reformele au fost întîmpinate cu o opoziție puternică de privilegiații vechiului regim (oligarhia economică, anumite părți ale „clasei mijlocii”, birocrația sindicală, biserica): astfel prima tentativă de preluare a controlului PDVSA s-a soldat cu tentativa de lovitură de stat din aprilie 2001, urmată de lock-out-ul din 2002-2003 (în final acesta a putut fi folosit pentru înlăturarea angajaților ostili din companie).
  • În Ecuador, după ce președintele Jaime Roldos a fost omorît într-un accident (suspect) de avion în 1981, diferitele guverne care s-au succedat au aplicat rețetele neoliberale cu sfințenie. Ca urmare țara s-a afundat într-o criză profundă, în ciuda resurselor importante de petrol pe care le posedă. Începînd cu președinția lui  Abdala Buccaram (1996-97) criza economică s-a acutizat, provocînd și o gravă criză politică. Buccaram a fost demis de Congres pe motive de probleme mentale. Președintele ales în 1998, Jamil Mahuad a dolarizat economia și a blocat conturile bancare. După o săptămînă de proteste ale populației indiene și ale militarilor a fost nevoit să demisioneze în 2001 (mandatul a fost dus la capăt de vicepreședintele Noboa). În 2003 a venit la putere Lucio Gutierrez, lider al militarilor rebeli din 2001, susținut de o coaliție de stînga și cu un program anti-neoliberal, pe care l-a încălcat la puțin timp de la instalare.  Politica economică ortodoxă și apucăturile autoritare au produs în 2005 un nou val de proteste, urmate de decizia Congresului de demitere a sa. Mandatul său a fost terminat de vicepreședintele Alfredo Palacios. În 2006 alegerile au fost cîștigate de Rafael Correa, fost ministru de finanțe în guvernul lui Palacios poziție din care a demisionat datorită opoziției față de măsurile impuse de FMI și Banca Mondială. După alegeri a renegociat datoria externă (pe care a declarat-o ilegitimă) astfel că o mare parte (91 %) din bondurile scadente pînă în 2030 au fost răscumpărate la un preț de 35 de cenți pentru un dolar.  De asemenea statul a mărit redevența companiilor petroliere, pregătind o nouă lege a hidrocarburilor mult mai avantajoasă și a crescut cheltuielile în domeniul social. După adoptarea unei noi constituții în 2008, Correa a fost reales în 2009 (cu peste 50% din voturi în primul tur) și a supraviețuit unei tentative de lovitură de stat în 2010.
  • alegerea lui Ollanta Humala, aflat în fruntea unei coaliții de stînga,  în 2010, pare să îndepărteze și Peru de orbita consensului de la Washington. Totuși este prea devreme pentru concluzii.
  • regimul militar instalat în Brazilia  în 1964, a beneficiat din plin de asistența organismelor financiare internaționale. Militarii s-au lansat într-un amplu program de investiții finanțat din exterior și susținut de salarii de mizerie și represiune sîngeroasă. Primele semne ale crizei apar după criza petrolieră din 1974, fapt care a dus la încetinirea creșterii economice și agravarea condițiilor de trai (deja foarte rele) ale claselor populare. Sub președinția ultimului reprezentant al guvernului militar (João Figueiredo) datoria externă devine cea mai mare din acel timp (90 de miliarde de dolari), inflația explodează, iar măsurile de austeritate nu aduc nimic afară de nemulțumiri sociale. Primele două guvernări civile (José Sarney și Fernando Collor de Melo 1985-1992) s-au dovedit neputincioase în fața inflației și au fost zguduite de scandaluri de corupție, culminînd cu demisia lui Collor, pentru a evida demiterea de către Congres.  Collor a inițiat o politică de vaste privatizări și ajustări fiscale, măsuri continuate de urmașii săi (Itamar Franco 1992-1995 și Fernando Henrique Cardose 1995-2002). Acesta din urmă a continuat programul de privatizare (cel mai vast de pînă atunci), a frînat inflația, dar datoria externă a crescut de la 30% la 55% din PIB. Ales în 2002, Luiz Ignacio da Silva (zis Lula) a adoptat o cale reformistă pentru eliminarea dependenței. Astfel a lichidat datoria către FMI în avans (în 2005), a lansat un număr de programe sociale care au permis ieșirea din sărăcia absolută a peste 20 de milioane de oameni, clasa mijlocie (caracterizată ca persoane care cîștigă între de 3 și 10 ori salariul minim pe economie) a crescut de la 37% la 50% din populație, salariul minim a crescut cu 54% în termeni reali. A fost lansat un program de accelerare a creșterii (masive investiții ale statului) de aproximativ 250 de miliarde de dolari. Aceste programe sînt continuate de actualul președinte Dilma Roussef, care a fost inaugurată în 2010.
  • Bolivia a traversat o gravă criză economică în anii ’80 produsă de scadența datoriilor făcute în anii ’70 de dictatura militară a lui Hugo Banzer, prăbușirea prețului cositorului (principala componentă a exportului). În 1985, Victor Paz Estenssoro încheie primul acord cu FMI.  Astfel pentru a opri hiperinflația un drastic plan de austeritate (înghețarea salariilor, concedieri masive în sectorul minier) este adoptat. O dură represiune însoțește planul. Urmașii săi Jaime Paza Zamora, Hugo Banzer (fostul dictator ales acum „democratic”) și Gonzalo Sanchez de Losada (în două reprize) continuă politica de austeritate și privatizări, dar nu pot face ca economia să decoleze, iar nivelul de trai se degradează constant. În 2005 liderul cultivatorilor de coca, Evo Morales, este ales din primul tur președinte al Boliviei (primul indian).  Politica sa economică s-a bazat pe (re)naționalizarea resurselor (petrol, gaze, industria minieră) și politici de reducere a sărăciei. Aceste politici au dus la ruperea relațiilor între FMI și Bolivia în 200 6.  Morales a fost reales în 2009.
  • Uruguay: După revenirea democrației în Uruguay, președintele Julio Maria Sanguinetti a încercat o politică de ieșire din criza economică. Rețetele au fost cele ortodoxe prescrise de FMI, dar nu au putut împiedica o creștere a datoriei externe și o inflație moderată. Economia țării a fost a afectată de crizele braziliană (sfîrșitul anilor ’90) și argentiniană (2001-2003).  Eforturile de privatizare a companiilor publice au fost respinse într-un referendum în 1992. În 2005 la președinția republicii a fost ales Tabaré  Vázquez din partea coaliției de centru-stînga Frontul Amplu. Politica sa economică a combinat echilibrul macroeconomic cu politicile sociale și opoziția față de tratatul de „liber schimb” cu SUA. Astfel în mandatul său procentul celor trăind în sărăcie a scăzut de la 32% la 20%. Cînd a părăsit puterea în 2009 avea o rată de încredere de 80%. A fost urmat de José  Mujica (tot din partea Frontului Amplu-fost lider al MLN-Tupamaros) .
  • în Argentina dictatura militară instalată după doi ani de guvernare dezastroasă a Isabelei Peron  a oscilat între soluții neoliberale și corporatiste. Cîștig de cauză la început  au avut adepții unor politici etatiste, bazate pe împrumuturi externe și supra-evaluarea monedei. Această politică a eșuat în 1978 cînd peso-ul a început o devaluare accentuată de imensul deficit extern și politicile de deregulare financiară. Un punct culminant al crizei a fost atins în 1981 contribuind la căderea dictaturii în 1982.  Primul guvern democratic, condus de Raul Alfonsin (1983-1989) a stabilizat inițial situația, dar o secetă în anul 1987 a dezechilibrat din nou balanța comercială (majoritatea exporturilor Argentinei fiind produse alimentare), urmată de adoptarea unor măsuri ultra-liberale (privatizări etc.) pentru reducerea deficitului și menținerea stabilității monedei. Această politică a fost oprită de crahul de pe Wall Street din 1987, astfel că procesul inflaționist s-a reluat. Cu toate că în general Argentina a avut un excedent comercial, totul a mers pentru plata datoriei, astfel că economia internă s-a aflat într-o situație proastă (inflație lunară cu două cifre, scăderea salariului real etc.). Urmașul lui Alfonsin, Carlos Saul Menem (1989-1999) a aplicat mai consecvent principiile liberale, una din primele măsuri fiind legarea peso-ului de dolar, urmată de privatizarea întreprinderilor de stat, a fondurilor de pensii, concedieri masive. Politica de rată fixă și deficit mare finanțat extern s-a dovedit nesustenabilă pe termen lung. Fernando de la Rua ales în 1999 a avut de gestionat criza care a urmat: recesiune economică, deflație, lipsa de lichidități (condiționate de deținerea de dolari). Politica sa a făcut criza să se adîncească, refuzînd spre exemplu să renunțe la dolarizare și să devalueze moneda. În 2001 scăderea încrederii a dus la retragerea de mari sume din bănci, cumpărarea de dolari și trimiterea lor în exterior. Guvernul a răspuns cu impunerea unui nivel maximal (foarte mic) pentru retrageri, practic blocînd conturile. Problemele economice care au urmat au provocat un val de proteste, unele violente, care au culminat cu represiunea din 20-21 decembrie 2001, care a provocat demisia și fuga cu elicopterului a lui de la Rua din palatul prezidențial. Urmașii săi , Adolfo Rodriguez Saa și Eduardo Duhalde s-au confruntat cu o situație economică și socială haotică. Duhalde a decis să desființeze rata fixă de schimb (provocînd o puternică inflație) și a anunțat intrarea în încetare de plăți a datoriei publice.  În 2003 a fost ales președinte Nestor Kirchner. Acesta a renegociat datoria externă (care a scăzut cu 30%) a dus o politică de substituire a importurilor și a controlat cheltuielile bugetare, crescînd însă bugetul asigurărilor sociale (sistemele private de pensii dînd faliment în perioada crizei). Astfel în 2005 a fost achitată integral și în avans datoria față de FMI (9,8 miliarde). Plata datoriei externe rămase se face din rezervele Băncii Centrale (care au ajuns la 51 miliarde dolari în 2010). Multe întreprinderi închise în timpul crizei au fost preluate de angajații lor, statul recunoscîndu-i ca  noi proprietari, eventual după o plată simbolică. O nouă lege a falimentului a fost adoptată recent făcînd posibilă preluarea de către angajați a activelor companiilor intrate în faliment.
România poate fi comparată în multe aspecte cu America Latină (mai ales de dinainte de „valul roz”): o clasă politică legată de oligarhie și coruptă, gata să recurgă la orice mijloc ca să-și mențină privilegiile, o economie sufocată de dictatul FMI-cu măsuri de austeritate dure împotriva claselor muncitoare, cu privatizarea a cam totului, cu un import favorizat și un export distrus de o monedă legată practic de euro la o rată mult supraevaluată, cu bănci scăpate de sub control (din fericire aici nu par să ne aștepte mari surprize speculative). Din păcate pentru ea România nu are pe termen scurt o resursă capabilă să echilibreze comerțul exterior, spre exemplu agricultura are nevoie de investiții masive, iar între începutul exploatării și primul profit trec cel puțin 2 ani (dacă nu mai mult-în funcție de natura exploatării), aceeași situație este și în industrie (care aproape nu mai există). Deci întrebarea care se pune este: chiar dacă vine la putere un regim progresist (lucru de-a dreptul de domeniul fantasticului) ce poate face?