vineri, 2 decembrie 2011

Islanda Exemplul europei pentru iesirea din Criza!

Islandezii au protestat în mai multe rânduri faţă de propunerea de a achita datoriile băncilor
FOTO: AFP

Islandezii au protestat în mai multe rânduri faţă de propunerea de a achita datoriile băncilor

Din statul care a trecut prin una dintre cele mai abrupte prăbuşiri din lume, Islanda a devenit acum ţara cu una dintre cele mai rapide creşteri economice din Europa.
În urmă cu trei ani, în octombrie 2008, Islanda devenea prima ţară europeană care intra în criză. Sistemul bancar s-a prăbuşit, trăgând după el întreaga economie naţională. Acum, în timp ce Uniunea Europeană se luptă să găsească o soluţie pentru a opri extinderea crizei datoriilor de stat din zona euro, Islanda a revenit la creştere economică (estimată la 3% pentru 2011), rata şomajului scade, la fel şi costurile de împrumut ale statului.


Sistem bancar cât 11 PIB-uri


În timp ce state europene mari precum Portugalia şi Grecia sunt retrogradate de agenţiile de rating la categoria „junk", perspectiva ratingului acordat Islandei de către Standard & Poor's a fost modificată de la „negativă" la „stabilă". Totul prin aplicarea strategiilor „de manual" pe timp de criză, spun economiştii.


La sfârşitul anilor '90, islandezii au decis că vor să-şi dezvolte economia cu ajutorul sistemului bancar. Zis şi făcut! S-au uitat către Elveţia şi Luxemburg, şi-au privatizat sistemul bancar şi, cu sprijin puternic din partea statului, acesta a ajuns să deţină active cu o valoare de 11 ori mai mare decât Produsul Intern Brut al ţării (care s-a ridicat, în 2007, la aproximativ 12 miliarde de dolari).


Au „uitat" însă să organizeze şi un sistem eficient de reglementare, iar asta i-a costat, în final, întregul sistem. Băncile s-au afundat într-un vârtej de practici neortodoxe, împrumutându-se masiv una pe alta. Instituţiile financiare din UE rămâneau reticente faţă de grupurile bancare islandeze, aşa că acestea din urmă au început să se confrunte cu o lipsă acută de lichidităţi.
Atunci au început să ofere unele dintre cele mai ridicate dobânzi din Europa (de până la 10%) pentru a atrage cât mai multe depozite personale. Totul a funcţionat o perioadă. 400.000 de cetăţeni britanici şi olandezi şi-au deschis conturi de economii la Icesave, cea mai mare bancă a ţării. Dezechilibrele din sistemul islandez erau însă atât de mari încât, la doar câteva săptămâni după ce gigantul bancar american Lehman Brothers a intrat în faliment, principalele trei bănci din ţară au ajuns în pragul colapsului şi au fost naţionalizate.


Inflaţie de 17,1%


Guvernul de la Reykjavik a preferat să lase băncile să intre în faliment şi să nu-şi plătească datoriile decât să le salveze cu banii contribuabi­lilor. Însă, odată cu băncile s-a prăbuşit şi moneda naţională, coroana islandeză. Cum mica insulă din Atlantic se bazează pe importuri pentru aproape toate bunurile - de la alimente la materiale de construcţii - toate preţurile au explodat. Inflaţia a atins un prag-record de 17,1% în noiembrie 2008. Mai mult, cum populaţia fusese încurajată să se împrumute (mai ales în valută), islandezii s-au trezit peste noapte cu credite de două sau chiar de trei ori mai mari. Din cauza creditelor, multe firme au intrat în faliment. Rata şomajului a crescut, salariile au scăzut, veniturile statului s-au redus şi cheltuielile cu beneficiile sociale au crescut.


A urmat apoi un împrumut de urgenţă de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) în valoare de 2,1 miliarde de dolari, care a mers exclusiv către controlarea cursului. Politicienii au decis să permită o depreciere controlată a coroanei. În acelaşi timp, aceştia au hotărât să ridice un zid de protecţie în jurul beneficiilor sociale, care nu au fost afectate de măsurile de austeritate. Totodată, taxele şi impozitele au fost micşorate pentru cei cu venituri mici şi majorate pentru cei cu venituri ridicate.


"Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro.''
Paul Krugman
laureat Nobel  pentru Economie


Fără intervenţia FMI


Pentru că banii de la FMI au mers exclusiv către controlarea cursului, creditorul internaţional n-a avut niciun cuvânt de spus în strategia anticriză a guvernului. Acesta a ales să lase băncile să dea faliment şi să consolideze sistemul de beneficii sociale.


Politicienii vor ca populaţia să plătească. Islandezii spun „Nu!"


Britanicii şi olandezii se numără printre cei mai mari păgubiţi de pe urma prăbuşirii sistemului bancar islandez. Fonduri de pensii din cele două ţări investiseră masiv în Icesave, cea mai mare bancă din Islanda, care a dat faliment. Guvernul şi Parlamentul de la Reykjavik au aprobat în mai multe rânduri planuri de rambursare a acestor fonduri către cele două ţări.


Populaţia le-a respins însă de fiecare dată printr-o majoritate covârşitoare la referendumurile organizate în acest sens. Până la urmă, problema a fost înaintată Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene de Liber Schimb (EFTA), o instanţă internaţională sub jurisdicţia căreia intră toţi membrii EFTA. Aceasta a decis că Islanda trebuie să plătească datoriile începând cu 2016 şi până în 2046, cu o dobândă anuală de 3%. Parlamentul islandez nu recunoaşte însă decizia.
Între timp, strategia de ieşire din criză pare să dea roade. Deprecierea masivă a coroanei a ajutat Reykjavik să devină acum unul dintre cele mai aglomerate oraşe europene, notează jurnaliştii BBC. „În timp ce toată lumea salva de urgenţă bancherii şi forţa populaţia să plătească pentru asta, Islanda şi-a lăsat băncile să dea faliment şi chiar a consolidat plasa de beneficii sociale", notează Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, într-un editorial publicat în „The New York Times".


Creştere economică de 3% în 2011


„Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro", continuă acesta. Rata şomajului rămâne ridicată, la 7%, însă a început să scadă. Inflaţia a ajuns la 6%, iar economia a trecut de la o contracţie de 10% în 2009 la o creştere de estimată la 3% în 2011. Comparativ, media creşterii economice în UE a fost de 0,2% în cel de-al treilea trimestru al acestui an. Situaţia Islandei nu poate fi însă comparată cu actuala criză prin care trece UE, avertizează analiştii. „În timp ce Islanda s-a confruntat cu o criză bancară din cauza extinderii sectorului, Europa trece acum printr-o criză bancară cauzată de datoriile de stat", explică Jon Bjarki Bentsson, analist la banca Islandbanki.


Primul premier doborât şi judecat din cauza crizei


Fostul premier islandez Geir Haarde este primul şef de guvern care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei. În ianuarie 2009, la doar câteva luni de la izbucnirea crizei, a fost forţat să accepte organizarea de alegeri legislative anticipate. Atunci când acestea au avut loc, în aprilie, a fost înlocuit de Johanna Sigurdardottir. Apoi, în septembrie 2011, Haarde a devenit şi primul politician care răspunde în faţa tribunalului pentru eşecul de a proteja ţara de criză. Acesta este acuzat că ştia de dezechilibrele din sistemul bancar, dar a ales să nu acţioneze.
Click pe infografie pentru a mări
Comentariul meu: se pare ca islandezilor le mai curge sangele viking prin vene...incredibil dar islanda este prima tara din lume care are propria constitutie creata de popor pe langa ca au reusit sa aresteze bancherii corupti unde in nici o tara din europa nu s'a intamplat sau o sa se intample vreodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu