luni, 28 noiembrie 2011

Cum au reușit unele țări să scape de FMI-Exemplul Americii Latine

FMI-ul  a apărut ca un element esențial al economiei țărilor din America Latină o dată cu criza datoriilor de la începutul anilor ’80. Ce a urmat a purtat numele de „deceniul pierdut” (termenul s-a extins de la Mexic la restul continentului). Această criză a fost provocată de prăbușirea prețului materiilor prime și de un sector bancar dereglementat care a creditat proiecte care s-au dovedit nerentabile în noile condiții. Dintre marile țări ale Americii Latine doar Mexic, Chile și Columbia continuă să adere la modelul economic neo-liberal, în ciuda unei opoziții crescînde. Două dintre ele (Mexic și Columbia) posedă o societate extrem de violentă (la limita războiului civil) cu un stat în același timp slab și represiv, lucru care face implementarea oricăror reforme economice extrem de dificilă. În Chile, pe de altă parte, fostul președinte Michelle Bachelet (2006-2010)  a încercat o reformă graduală care să păstreze unele aspecte ale economiei, dar să mai reducă din inegalitățile sociale. Să vedem ce se întîmplă în restul Americii de Sud:
  • Venezuela: industria petro-chimică a fost naționalizată sub președinția lui Carlos Andres Perez în 1976. În acel moment de aici provenea 50% din PIB-ul țării. Criza datoriilor a lovit deosebit de puternic Venezuela, pe fondul divergențelor din OPEC care au dus la scăderea prețului petrolului. Revenit la putere în 1989, CAP a încheiat un acord cu FMI (instituție pe care a înjurat-o copios în campania electorală).  Acordul, cu prevederile obișnuite, (privatizări ale serviciilor publice, liberalizarea prețurilor, austeritate) a provocat largi manifestații însoțite de violențe mai ales în capitală (Caracazo). Președintele a introdus starea de urgență a suspendat Constituția și a condus o represiune sîngeroasă (conform cifrelor oficiale 275 de morți, dar probabil cifra reală este în jur de 2500). Dezgustați de un rol pe care se dezvățaseră să-l joace, un număr de militari a început să comploteze împotriva regimului bipartit aflat la guvernare din 1958. Astfel în februarie 1992 un grup  de militari  conduși de Hugo Chavez a încercat o lovitură de stat.  Faptul că lui Chavez i s-a permis să vorbească la televiziune pentru a cere rebelilor (care controlau mai multe orașe importante, dar nu capitala) să înceteze lupta i-a creeat brusc o mare popularitate. O altă tentativă a avut loc în noiembrie. Guvernul a răspuns cu duritate (peste 40 de persoane au fost asasinate). Protestele populare împotriva represiunii au pregătit terenul pentru suspendarea, judecarea și încarcerarea lui CAP în 1993 pentru corupție și delapidarea fondurilor publice.  Alegerile au fost cîștigate de fostul președinte conservator Rafael Caldera, aflat în fruntea unei coaliții de partide de stînga. Confruntat cu falimentul în lanț al mai multo bănci și prăbușirea monezii naționale, Caldera a apelat și el la FMI (în ciuda promisiunilor din campanie). Evident măsurile impuse au provocat mari nemulțumiri în rîndul populației. A fost urmat în 1998 de Hugo Chavez pe care l-a amnistiat în 1994 (după cum promisese). Acesta a pornit un amplu program de reforme economice și politice. Pe plan economic a întărit rolul statului în compania națională de petrol PDVSA, eliminînd firmele căpușă și managementul corupt, precum și contractele dezavantajoase cu companiile străine,  a crescut redevențele plătite de companiile care exploatează resursele naturale, a repornit reforma agrară prin crearea de cooperative pe terenurile neutilizate,  a naționalizat companiile de utilități publice privatizate de guvernele anterioare, creșterea participării angajaților la gestionarea companiilor etc. Ca urmare PIB-ul s-a dublat în termeni reali din 2003 (cînd s-a finalizat preluarea controlului PDVSA). Din păcate măsurile de diversificare a economiei pentru a fi mai puțin dependentă de petrol nu dat decît rezultate parțiale. Mai mult aici:http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_policy_of_the_Hugo_Ch%C3%A1vez_government. Nivelul de trai a crescut constant și datoria externă s-a diminuat (acum este în jur de 30% din PIB). Reformele au fost întîmpinate cu o opoziție puternică de privilegiații vechiului regim (oligarhia economică, anumite părți ale „clasei mijlocii”, birocrația sindicală, biserica): astfel prima tentativă de preluare a controlului PDVSA s-a soldat cu tentativa de lovitură de stat din aprilie 2001, urmată de lock-out-ul din 2002-2003 (în final acesta a putut fi folosit pentru înlăturarea angajaților ostili din companie).
  • În Ecuador, după ce președintele Jaime Roldos a fost omorît într-un accident (suspect) de avion în 1981, diferitele guverne care s-au succedat au aplicat rețetele neoliberale cu sfințenie. Ca urmare țara s-a afundat într-o criză profundă, în ciuda resurselor importante de petrol pe care le posedă. Începînd cu președinția lui  Abdala Buccaram (1996-97) criza economică s-a acutizat, provocînd și o gravă criză politică. Buccaram a fost demis de Congres pe motive de probleme mentale. Președintele ales în 1998, Jamil Mahuad a dolarizat economia și a blocat conturile bancare. După o săptămînă de proteste ale populației indiene și ale militarilor a fost nevoit să demisioneze în 2001 (mandatul a fost dus la capăt de vicepreședintele Noboa). În 2003 a venit la putere Lucio Gutierrez, lider al militarilor rebeli din 2001, susținut de o coaliție de stînga și cu un program anti-neoliberal, pe care l-a încălcat la puțin timp de la instalare.  Politica economică ortodoxă și apucăturile autoritare au produs în 2005 un nou val de proteste, urmate de decizia Congresului de demitere a sa. Mandatul său a fost terminat de vicepreședintele Alfredo Palacios. În 2006 alegerile au fost cîștigate de Rafael Correa, fost ministru de finanțe în guvernul lui Palacios poziție din care a demisionat datorită opoziției față de măsurile impuse de FMI și Banca Mondială. După alegeri a renegociat datoria externă (pe care a declarat-o ilegitimă) astfel că o mare parte (91 %) din bondurile scadente pînă în 2030 au fost răscumpărate la un preț de 35 de cenți pentru un dolar.  De asemenea statul a mărit redevența companiilor petroliere, pregătind o nouă lege a hidrocarburilor mult mai avantajoasă și a crescut cheltuielile în domeniul social. După adoptarea unei noi constituții în 2008, Correa a fost reales în 2009 (cu peste 50% din voturi în primul tur) și a supraviețuit unei tentative de lovitură de stat în 2010.
  • alegerea lui Ollanta Humala, aflat în fruntea unei coaliții de stînga,  în 2010, pare să îndepărteze și Peru de orbita consensului de la Washington. Totuși este prea devreme pentru concluzii.
  • regimul militar instalat în Brazilia  în 1964, a beneficiat din plin de asistența organismelor financiare internaționale. Militarii s-au lansat într-un amplu program de investiții finanțat din exterior și susținut de salarii de mizerie și represiune sîngeroasă. Primele semne ale crizei apar după criza petrolieră din 1974, fapt care a dus la încetinirea creșterii economice și agravarea condițiilor de trai (deja foarte rele) ale claselor populare. Sub președinția ultimului reprezentant al guvernului militar (João Figueiredo) datoria externă devine cea mai mare din acel timp (90 de miliarde de dolari), inflația explodează, iar măsurile de austeritate nu aduc nimic afară de nemulțumiri sociale. Primele două guvernări civile (José Sarney și Fernando Collor de Melo 1985-1992) s-au dovedit neputincioase în fața inflației și au fost zguduite de scandaluri de corupție, culminînd cu demisia lui Collor, pentru a evida demiterea de către Congres.  Collor a inițiat o politică de vaste privatizări și ajustări fiscale, măsuri continuate de urmașii săi (Itamar Franco 1992-1995 și Fernando Henrique Cardose 1995-2002). Acesta din urmă a continuat programul de privatizare (cel mai vast de pînă atunci), a frînat inflația, dar datoria externă a crescut de la 30% la 55% din PIB. Ales în 2002, Luiz Ignacio da Silva (zis Lula) a adoptat o cale reformistă pentru eliminarea dependenței. Astfel a lichidat datoria către FMI în avans (în 2005), a lansat un număr de programe sociale care au permis ieșirea din sărăcia absolută a peste 20 de milioane de oameni, clasa mijlocie (caracterizată ca persoane care cîștigă între de 3 și 10 ori salariul minim pe economie) a crescut de la 37% la 50% din populație, salariul minim a crescut cu 54% în termeni reali. A fost lansat un program de accelerare a creșterii (masive investiții ale statului) de aproximativ 250 de miliarde de dolari. Aceste programe sînt continuate de actualul președinte Dilma Roussef, care a fost inaugurată în 2010.
  • Bolivia a traversat o gravă criză economică în anii ’80 produsă de scadența datoriilor făcute în anii ’70 de dictatura militară a lui Hugo Banzer, prăbușirea prețului cositorului (principala componentă a exportului). În 1985, Victor Paz Estenssoro încheie primul acord cu FMI.  Astfel pentru a opri hiperinflația un drastic plan de austeritate (înghețarea salariilor, concedieri masive în sectorul minier) este adoptat. O dură represiune însoțește planul. Urmașii săi Jaime Paza Zamora, Hugo Banzer (fostul dictator ales acum „democratic”) și Gonzalo Sanchez de Losada (în două reprize) continuă politica de austeritate și privatizări, dar nu pot face ca economia să decoleze, iar nivelul de trai se degradează constant. În 2005 liderul cultivatorilor de coca, Evo Morales, este ales din primul tur președinte al Boliviei (primul indian).  Politica sa economică s-a bazat pe (re)naționalizarea resurselor (petrol, gaze, industria minieră) și politici de reducere a sărăciei. Aceste politici au dus la ruperea relațiilor între FMI și Bolivia în 200 6.  Morales a fost reales în 2009.
  • Uruguay: După revenirea democrației în Uruguay, președintele Julio Maria Sanguinetti a încercat o politică de ieșire din criza economică. Rețetele au fost cele ortodoxe prescrise de FMI, dar nu au putut împiedica o creștere a datoriei externe și o inflație moderată. Economia țării a fost a afectată de crizele braziliană (sfîrșitul anilor ’90) și argentiniană (2001-2003).  Eforturile de privatizare a companiilor publice au fost respinse într-un referendum în 1992. În 2005 la președinția republicii a fost ales Tabaré  Vázquez din partea coaliției de centru-stînga Frontul Amplu. Politica sa economică a combinat echilibrul macroeconomic cu politicile sociale și opoziția față de tratatul de „liber schimb” cu SUA. Astfel în mandatul său procentul celor trăind în sărăcie a scăzut de la 32% la 20%. Cînd a părăsit puterea în 2009 avea o rată de încredere de 80%. A fost urmat de José  Mujica (tot din partea Frontului Amplu-fost lider al MLN-Tupamaros) .
  • în Argentina dictatura militară instalată după doi ani de guvernare dezastroasă a Isabelei Peron  a oscilat între soluții neoliberale și corporatiste. Cîștig de cauză la început  au avut adepții unor politici etatiste, bazate pe împrumuturi externe și supra-evaluarea monedei. Această politică a eșuat în 1978 cînd peso-ul a început o devaluare accentuată de imensul deficit extern și politicile de deregulare financiară. Un punct culminant al crizei a fost atins în 1981 contribuind la căderea dictaturii în 1982.  Primul guvern democratic, condus de Raul Alfonsin (1983-1989) a stabilizat inițial situația, dar o secetă în anul 1987 a dezechilibrat din nou balanța comercială (majoritatea exporturilor Argentinei fiind produse alimentare), urmată de adoptarea unor măsuri ultra-liberale (privatizări etc.) pentru reducerea deficitului și menținerea stabilității monedei. Această politică a fost oprită de crahul de pe Wall Street din 1987, astfel că procesul inflaționist s-a reluat. Cu toate că în general Argentina a avut un excedent comercial, totul a mers pentru plata datoriei, astfel că economia internă s-a aflat într-o situație proastă (inflație lunară cu două cifre, scăderea salariului real etc.). Urmașul lui Alfonsin, Carlos Saul Menem (1989-1999) a aplicat mai consecvent principiile liberale, una din primele măsuri fiind legarea peso-ului de dolar, urmată de privatizarea întreprinderilor de stat, a fondurilor de pensii, concedieri masive. Politica de rată fixă și deficit mare finanțat extern s-a dovedit nesustenabilă pe termen lung. Fernando de la Rua ales în 1999 a avut de gestionat criza care a urmat: recesiune economică, deflație, lipsa de lichidități (condiționate de deținerea de dolari). Politica sa a făcut criza să se adîncească, refuzînd spre exemplu să renunțe la dolarizare și să devalueze moneda. În 2001 scăderea încrederii a dus la retragerea de mari sume din bănci, cumpărarea de dolari și trimiterea lor în exterior. Guvernul a răspuns cu impunerea unui nivel maximal (foarte mic) pentru retrageri, practic blocînd conturile. Problemele economice care au urmat au provocat un val de proteste, unele violente, care au culminat cu represiunea din 20-21 decembrie 2001, care a provocat demisia și fuga cu elicopterului a lui de la Rua din palatul prezidențial. Urmașii săi , Adolfo Rodriguez Saa și Eduardo Duhalde s-au confruntat cu o situație economică și socială haotică. Duhalde a decis să desființeze rata fixă de schimb (provocînd o puternică inflație) și a anunțat intrarea în încetare de plăți a datoriei publice.  În 2003 a fost ales președinte Nestor Kirchner. Acesta a renegociat datoria externă (care a scăzut cu 30%) a dus o politică de substituire a importurilor și a controlat cheltuielile bugetare, crescînd însă bugetul asigurărilor sociale (sistemele private de pensii dînd faliment în perioada crizei). Astfel în 2005 a fost achitată integral și în avans datoria față de FMI (9,8 miliarde). Plata datoriei externe rămase se face din rezervele Băncii Centrale (care au ajuns la 51 miliarde dolari în 2010). Multe întreprinderi închise în timpul crizei au fost preluate de angajații lor, statul recunoscîndu-i ca  noi proprietari, eventual după o plată simbolică. O nouă lege a falimentului a fost adoptată recent făcînd posibilă preluarea de către angajați a activelor companiilor intrate în faliment.
România poate fi comparată în multe aspecte cu America Latină (mai ales de dinainte de „valul roz”): o clasă politică legată de oligarhie și coruptă, gata să recurgă la orice mijloc ca să-și mențină privilegiile, o economie sufocată de dictatul FMI-cu măsuri de austeritate dure împotriva claselor muncitoare, cu privatizarea a cam totului, cu un import favorizat și un export distrus de o monedă legată practic de euro la o rată mult supraevaluată, cu bănci scăpate de sub control (din fericire aici nu par să ne aștepte mari surprize speculative). Din păcate pentru ea România nu are pe termen scurt o resursă capabilă să echilibreze comerțul exterior, spre exemplu agricultura are nevoie de investiții masive, iar între începutul exploatării și primul profit trec cel puțin 2 ani (dacă nu mai mult-în funcție de natura exploatării), aceeași situație este și în industrie (care aproape nu mai există). Deci întrebarea care se pune este: chiar dacă vine la putere un regim progresist (lucru de-a dreptul de domeniul fantasticului) ce poate face?

duminică, 27 noiembrie 2011

in timp ce basescu vinde toate resursele tarii pe nimic Venezuela isi aduce acasa tot aurul detinut in Europa

Venezuela a primit primul transport cu lingouri de aur, după ce preşedintele Hugo Chavez a ordonat repatrierea a 85% din rezervele de lingouri ale ţării.
Aurul a fost descărcat din avionul cu care a fost transportat, şi dus, sub pază strictă, la Banca Centrală din capitala Caracas. De-a lungul traseului, sute de soldaţi au fost aliniaţi pe străzile din Caracas, în timp ce vehiculele blindate de securitate transportau lingourile la bancă.

Preşedintele Chavez şi-a motivat decizia argumentând că reprezintă un act de suveranitate menit să protejeze rezervele Venezuelei de turbulenţele economice de la nivel mondial. Părerea lui nu este împărtăşită de toată lumea, existând şi critici care au catalogat acţiunea ca fiind costisitoare şi inutilă, informează BBC.

Venezuela intenţionează să aducă acasă în jur de 160 de tone de aur, care valoarează peste 11 miliarde de dolari. "Aurul se întoarce acolo unde ar fi trebuit să stea întotdeauna: în seifurile Băncii Centrale din Venezuela", a declarat Chavez.

Un act istoric

Oficialii spun că aurul vine din ţările europene, dar nu au precizat ce cantitate a fost adusa în acest prim transport, invocând motive de securitate. Guvernatorul Băncii Centrale, Nelson Merentes, a spus că repatrierea aurului este "un act istoric", ce are atât valoare financiară, cât şi simbolică. "Finanţele ţării vor fi sprijinite de o avuţie autonomă, astfel încât să nu fim subiectul presiunii din partea nimănui", a precizat Merentes.

Grupurile de opoziţie au criticat această măsură pe care au numit-o populistă şi menită să-i mărească popularitatea lui Chavez înainte de alegerile prezidenţiale din luna octombrie, atunci când el va candida pentru un nou mandat.

Alţii au sugerat că Chavez procedează în acest fel de teamă că activele pe care Venezuela le are în străinătate ar putea fi îngheţate de sancţiuni, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul prietenului şi aliatului său, fostul lider libian Mummar Gaddafi.

Cele mai multe dintre rezervele de aur pe care Venezuela le are în străinătate sunt în Londra, potrivit BBC. Sursa Capital

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Argentina: cum a arătat falimentul şi ce a urmat

Economişti de renume sunt de părere că Grecia ar trebui să aplice „modelul“ de tip argentinian: faliment şi devalorizare masivă a monedei. Situaţia celor două ţări nu e identică, dar e similară.
Opoziţia de la Atena refuză cu încăpăţânare să semneze măsurile de austeritate cerute de UE şi FMI în schimbul banilor. Oficialii europeni şi unii economişti vorbesc de ieşirea din zona euro şi de un eventual faliment al Greciei ca despre un scenariu de groază. Alţii, precum Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, consideră că nu e chiar o idee rea. Grecia se regăseşte într-o situaţie nu neapărat identică, dar similară cu cea din Argentina, în urmă cu zece ani. Cum a arătat însă falimentul din Ţara Tangoului?
În decembrie 2001, ţara explodează. După patru ani de recesiune, mai multe împrumuturi la FMI, experimente cu moneda naţională şi nenumărate măsuri de austeritate, ţara se afundă în cea mai gravă criză economică din istoria sa. FMI refuză să mai ajute ţara. Argentina nu mai poate susţine rata de schimb fixată între peso şi dolar (stabilită artificial, pentru a ţine în frâu inflaţia, care atinsese vârful în 1989 - 200% doar pe luna iulie şi 1.000% pentru întregul an!). Şomajul atinge 22%. Din ţară sunt scoase în acea perioadă circa 200 de miliarde de dolari. Guvernul radical al lui Fernando de la Rua limitează retragerile de bani din bănci la 250 de pesos (40 de euro) pe săptămână.
Băncile sunt luate cu asalt
Dezgustată şi sărăcită, populaţia jefuieşte supermarketurile. Grevele curg. „Să plece toţi", se urlă în cor la proteste. Pe 19 şi 20 decembrie, circa 40 de oameni mor ucişi de focurile de armă trase de poliţie. În cele din urmă, preşedintele fuge de la palat cu elicopterul, iar Argentina îşi schimbă liderul de patru ori în două săptămâni, scrie revista „Le Point". La sfârşitul lui 2001 intră în faliment, nemaiputându-şi rambursa datoria externă - uriaşă pentru acele vremuri, de peste 102 miliarde de dolari.
Decizia capitală
Noul lider, Eduardo Duhalde, rupe legătura stabilită între peso şi dolar care anihilase competitivitatea ţării şi devalorizează peso. Acesta cade cu 300% în trei luni. Băncile sunt luate cu asalt, unele sunt incendiate, dar argentinienii nu reuşesc să-şi retragă banii. Mulţi îşi pierd economiile de-o viaţă. Apar zeci de mii de „cartoneros" - oameni care caută prin gunoaie cartoane pentru câţiva bănuţi.
Oamenii încearcă să se organizeze şi ocupă o parte din sediile firmelor în faliment, păstrând astfel zeci de mii de locuri de muncă. „Le Point" citează cazul unui fost recepţioner (Marcelo Ruarte), care, împreună cu alţi foşti angajaţi, a ocupat hotelul de lux Bauen şi l-a transformat în „cooperativă", după ce patronul fugise fără a-şi plăti datoriile.
Cum s-a ajuns acolo
După împrumuturile luate de la FMI în anii '90, au urmat ani de austeritate şi de creştere continuă a şomajului. Măsurile, cerute de FMI, au dus doar la adâncirea recesiunii, notează „New York Times". Iar înrăutăţirea balanţei fiscale a guvernului, începând cu 1998, nu a fost o consecinţă a creşterii cheltuielilor guvernamentale, ci a scăderii veniturilor la buget, cauzată de recesiune. Argentina a intrat într-o spirală a datoriilor - dobânzile tot mai mari au mărit tot mai mult datoria şi riscul de ţară. Iar banca centrală nu a reuşit să oprească fuga capitalului străin.
Buenos Aires, în stare de asediu pe 20 decembrie 2001
Cum şi-a revenit Ţara Tangoului
După ce, în 2002, PIB-ul s-a prăbuşit cu 11%, ţara începe să iasă treptat din infernul economic. Urmează opt ani consecutivi de creştere economică sănătoasă (peste 8% pe an, mai puţin în 2008 - 6,8% şi 2009 - 0,9%, din cauza crizei internaţionale, 9,2% în 2010 şi 8,3 în 2011) datoraţi, în parte, autogestiunii.
Între 2002 şi 2005, datoria ţării este restructurată cu 75%. Iar în 2006, preşedintele din acea vreme, Nestor Kirchner, ordonă restituirea ultimei tranşe, de 10 miliarde de dolari, pe care ţara o mai datora FMI. Şi rupe legătura cu Fondul. „A trebuit să îi repet de trei ori directorului FMI de atunci, Horst Kohler, că Argentina îşi retrage cererea de împrumut. Nu îi venea să-şi creadă ochilor", îşi aminteşte fostul ministru al Economiei, Roberto Lavagna.
Principala explicaţie pentru revenirea economică rapidă a Argentinei este că s-a eliberat de politicile fiscale şi monetare care anihilau creşterea. Devalorizarea şi anumite măsuri protecţioniste au mărit această creştere, ieftinind exporturile şi scumpind importurile. Au fost astfel crescute cererea internă, dar şi competitivitatea produselor argentiniene. Creşterea preţurilor la alimente şi în special la soia (cerută masiv de China), produse de bază pentru exportul argentinian, a ajutat şi ea la umplerea vistieriei statului.
Măsurile „K"
„K", de la Kirchner - cei doi soţi (Nestor şi Cristina) ce au guvernat continuu Argentina din 2003 până în prezent. Ajutaţi de „renta agricolă" (preţul la soia), cei doi relansează şi cererea internă. Ajută clasele defavorizate, subvenţionează educaţia, tarifele la energie, apa, transporturile. Naţionalizează companii - aşa cum s-a întâmplat cu Agua Argentina, forţând astfel ieşirea francezilor de la Suez. Pentru a proteja industria locală, penalizează importatorii care nu fac şi exporturi. Este curios, notează „Le Point", cum, pentru a-şi proteja vânzările din Argentina, filiala Porsche trebuie să exporte vin argentinian, BMW - pielărie şi orez şi Hyundai - soia şi alune.
Soţii Cristina şi Nestor Kirchner
În 2008, Cristina Fernandez a naţionalizat sistemul de pensii, pentru a aduce la buget 30 de miliarde de dolari. Iar anul trecut, l-a concediat pe preşedintele băncii centrale, care refuzase să elibereze din rezerve 6,6 miliarde de dolari pentru a finanţa datoria externă.
Ce-i drept, avertizează economiştii, actuala creştere nu e bazată  pe politici sustenabile, ci pe protecţionism şi o conjunctură internaţională favorabilă exporturilor din acest stat (soia şi biocarburanţi). Iar în urmă cu câteva luni, înainte de scrutinul în care a fost realeasă, Cristina Kirchner şi echipa sa au mărit baza fiscală şi monetară, ceea ce ar putea însemna strângerea curelei în anii care vor urma. Economist Intelligence Unit prognozează că anul viitor creşterea va fi mai mică, de 4,9%, şi de 3,5% în 2016. Există deja şi un semnal de alarmă privind inflaţia, al cărei nivel ar fi "prelucrat" în scripte de administraţie, conform unor economişti independenţi.
Însă, deocamdată, economia Argentinei a devenit una dintre cele mai solide din America Latină. Iată de ce preşedinta recent realeasă, Cristina Kirchner, şi-a permis o mică ironie la adresa Occidentului: „Mi se pare că voi sunteţi cei care au nevoie de un plan B". 
"Exemplul argentinian demonstrează că falimentul e o idee formidabilă."
Paul Krugman
laureat al Premiului Nobel pentru economie
8,3% este creşterea economică a Argentinei pe 2011. Ţara a avut opt ani consecutivi de creştere economică.
Alte ţări care au dat faliment
Ana-Maria Vieru
Argentina nu este singurul caz de faliment naţional din ultimul secol.
Islanda nu şi-a mai putut plăti datoria externă, în 2008. Toate băncile şi companiile de asigurare au intrat în imposibilitate de plată, din cauza devalorizării rapide a monedei. Coroana islandeză a rămas, practic, fără valoare în restul lumii. Ţara nu a mai putut plăti importurile, de care e dependentă. Totuşi, căderea coroanei a făcut exporturile mai scumpe şi acest lucru a stimulat principalele ramuri industriale: pescuitul, industria aluminiului şi turismul. După trei ani, economia e în creştere. Unii analişti spun că secretul revenirii Islandei e tocmai faptul că nu a putut acorda ajutor băncilor.
Proteste în 2008 în faţa Parlamentului din Rejkjavik
Germania a dat faliment de două ori în istoria recentă. Prima dată în anii 1920, după pierderea Primului Război Mondial, din cauza plăţilor compensatorii impuse de Tratatul de la Versailles, care erau de trei ori mai mari decât valoarea tuturor proprietăţilor din ţară. Hiperinflaţia a făcut atunci ca o pâine să coste 100 de miliarde de mărci. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a produs o altă hiperinflaţie, în 1945, când cea mai mare parte a capacităţii industriale a Germaniei fusese distrusă de bombardamente.
Marea Britanie a reuşit abia în 2006 să plătească ultima rată la împrumutul de 4,34 miliarde de dolari, acordat de SUA în 1945. Suma era cât dublul economiei britanice, în 1945.
„Criza rublei"
Rusia, în 1998, a suferit cea mai mare criză financiară din istoria sa, cunoscută drept „criza rublei". După luni întregi de presiune pe rublă din partea speculanţilor, bursa, obligaţiunile şi pieţele financiare s-au prăbuşit, în august 1998, ca rezultat al temerilor investitorilor că guvernul va devaloriza rubla sau nu va plăti datoria externă. Inflaţia a crescut la peste 80% până la sfârşitul anului.
Pakistanul a intrat în imposibilitate de plată a datoriei externe, în 2008. Curentul electric era întrerupt până la 12 ore pe zi, cozile la benzină erau din ce în ce mai mari, iar populaţia alerga la bănci să-şi retragă economiile mărunte. Aceste probleme au fost cauzate de faptul că rezervele de valută străină ale Pakistanului au scăzut mult din cauza creşterii preţului petrolului, care reprezintă circa o treime din importurile ţării.
Zimbabwe este poate cea mai tragică poveste a falimentului unui stat. În 2008, ţara era cuprinsă de o epidemie de holeră, alimentele lipseau, iar inflaţia atinsese cote astronomice. Ţara nu a putut plăti datoria externă de 4,5 miliarde de dolari, iar şomajul era de 80%.
Ecuadorul a dat faliment de şase ori, începând din 1830. Ultima dată, în decembrie 2008, preşedintele Rafael Correa a anunţat că ţara nu-şi va plăti dobânzile în valoare de 30 de miliarde de dolari la datoria externă.

luni, 21 noiembrie 2011

Cine este fiara din apocalipsa?

Este cat se poate de clar ca Babilonul modern este Roma papala, care troneaza ca o imparateasa intre fiicele ei, imbracata in purpura, aur si pietre scumpe, impresionand intreaga lume prin fastul ceremoniilor, prin bogatia templelor ei si prin puterea politica pe care o exercita in intrega lume.Dar, pe cat este de adevarat acest lucru, pe atat de adevarat este ca Babilonul nu are niciun viitor, dupa cate ne spune Biblia.

Apocalipsa precizeaza de doua ori acest lucru, iar in cap.18 se descrie pe larg cutremurul politic, financiar, economic si emotional pe care il va produce caderea Babilonului in intreaga lume ( vezi Apocalipsa 18, 9.10.11.15-19 ).
Care este motivul principal pentru care Babilonul modern va fi nimicit?
"Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt." Isaia 14, 13-14
Iata motivul nimicirii Babilonului modern: mandria, aroganta, spiritul de inaltare. Acelasi motiv il subliniaza si apostolul Pavel, cand scrie despre "omul faradelegii, fiul pierzarii", care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu si care se aseaza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.( 2 Tesaloniceni 2, 3-4 )
Cine au fost si ce au facut papii de la Roma, cei care pretind ca sunt "Vicarius Filii Dei" (Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu ) ? O scurta comparatie intre viata Domnului Christos si viata oricarui papa ne va fi de mare folos.
Iata cateva exemple consemnate chiar in Enciclopedia Catolica:
-Papa Sergiu al 3-lea ( 904-911 ) a dobandit functia papala prin crima si a avut mai multi copii nelegitimi. Concubina si mama sa au transformat palatul papal intr-o pestera de talhari. Pontificatul sau a marcat inceputul perioadei de trista amintire supranumita "domnia prostituatelor".
-Papa Ioan al 12-lea ( 955- ?) devine papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica il caracterizeaza drept "un om badaran si imoral, care a dus o asemenea viata incat se vorbea de Lateran ca despre un bordel, iar coruptia morala in Roma a devenit subiect de dispret general. Pe 6 noiembrie, un sinod alcatuit din 50 de episcope italieni si germani s-au intalnit la Roma si Ioan al 12-lea a fost acuzat de sacrilegiu, simonie, sperjur, crima, adulter si incest. Ioan al 12-lea s-a razbunat sangeros pe conducatorii partidului de opozitie. Diaconului-cardinal i s-a taiat mana dreapta, episcopul Otgar de Speyer a fost biciuit, un inalt demnitar de la palat si-a pierdut nasul si urechile."Cartea "Vietile Papilor" tiparita de Biserica Catolica scrie despre Papa Ioan al 12-lea: "Si-a petrecut intreaga viata in adulter."
-Papa Bonifaciu al 7-lea ( 984-985 ) este numit de Enciclopedia Catolica un "monstru cufundat in sangele predecesorilor sai." Dupa moartea sa, trupul i-a fost batjocorit, tarat si insultat pe strazile orasului.
-Papa Benedict al 8-lea ( 1012- 1024 ) si-a cumparat functia prin mita data public.
-Papa Benedict al 9-lea ( 1033-1045 ) a fost facut papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica afirma despre el: "A comis crime si adultere in plina zi, a jefuit pelerini pe mormintele martirilor, a fost un criminal oribil? A fost o rusine pentru scaunul lui Petru."-Papa Inocentiu al 3-lea ( 1198-1216 ), creatorul Inchizitiei, a ucis, dupa estimari, in timpul pontificatului sau, circa un milion de oameni.
-Papa Bonifaciu al 8-lea (1294- 1303 ) Despre el Enciclopedia Catolica afirma: "Nu se stie daca a omis savarsirea vreunei nelegiuiri: infidelitate, erezie, simonie, imoralitate nefireasca si grosolana, idolatrie, magie, etc. Intregul sau pontificat a fost o insiruire de fapte rele."
-Papa Paul al 2-lea ( 1464-1471 ) avea un adevarat harem, iar tiara papala valora cat un palat.-Papa Inocentiu al 8-lea (1484-1492 ) a avut 16 copii de la mai multe femei si a permis lupte cu tauri in Piata Sf. Petru din Roma.
-Papa Alexandru al 6-lea ( 1492-1503 ) e considerat cel mai stricat papa din perioada Renasterii.
-Papa Leo al 10-lea ( 1513-1521 ) , devenit abate la doar 8 ani si cardinal la doar 13 ani, s-a dedat petrecerilor si betiilor. In timpul pontificatului sau Luther a vizitat Roma, ramanad scarbit de cele vazute acolo.Acestea sunt doar cateva exemple din numeroasele exemple de trista amintire pe care ni le ofera istoria bisericii. "Omul faradelegii " despre care scrie Pavel in Epistola sa catre Tesaloniceni ( cap. 2, 3 ) nu a fost un caz izolat, ci a caracterizat o buna parte din istoria papalitatii.
2. Iisus S-a numit pe Sine Fiul Omului, titlul Sau preferat. Papii se numesc "pontifex maximus", titlu preluat de la imparatii romani.
3. Iisus a umblat din loc in loc pe jos, suferind adesea de oboseala, de foame si sete sub soarele arzator al Palestinei. Doar cu ocazia intrarii in Ierusalim, cu putin inainte de crucificare, El a incalecat un magarus. In acelasi timp papii, pana la Ioan Paul al 2-lea, erau purtati pe umeri, cu scaunul papal cu tot.
4.Mantuitorul a purtat o cununa de spini, singura coroana care I s-a dat pe acest pamant. In acelasi timp papii poarta tiare care valoreaza multe milioane de dolari.
5. Trupul Mantuitorului rastignit a fost infasurat in fasii de panza simpla si asezat intr-un mormant sapat in stanca. Trupul neinsufletit al papei Ioan Paul al 2-lea a fost imbracat in hainele scumpe de papa, apoi a fost asezat in trei sicrie scumpe depuse in Catedrala Sf. Petru din Roma.
6. La moartea lui Iisus, cei mai multi Il batjocoreau. cei care isi aratau compasiunea erau atat de putini. La moartea papei Ioan Paul al 2-lea, sute de mii de oameni au vegheat in Piata Sf. Petru si s-au rugat pentru sufletul lui.
7. In fata lui Iisus cel rastignit nu a ingenunchiat niciun conducator de popoare. In fata sicriului papei Ioan Paul al 2-lea au ingenunchiat cei mai puternici conducatori ai lumii. Un reporter aprecia ca presedintele Bush nu se pleaca in fata nimanui. Cu toate acestea, in fata sicriului papei el s-a plecat.
Paralela poate continua...
Dumnezeu face o invitatie cat se poate de solemna si clara celor care inca se mai gasesc in Babilonul spiritual al zilelor noastre:"Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei." Apocalipsa 18, 4.
Dumnezeu are pregatit ceva mai bun pentru noi, incomparabil mai bun decat ceea ce ne ofera Babilonul zilelor noastre: "Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu cu ei . El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut" Apocalipsa 21, 1-4

Goldman Sachs conduce UE prin Monti, Papademos si Draghi

Cei mai proaspeti lideri ai Europei, chemati sa salveze euro, Italia si Grecia au un lucru in comun. Mario Monti, Lucas Papademos si Mario Draghi au lucrat pentru  Goldman Sachs.
Goldman Sachs sigla 300x214 Goldman Sachs conduce UE prin Monti, Papademos si Draghi
Draghi, Monti si Papademos, masonii ”de serviciu” ai Goldman Sachs
Cei trei au fost colegi la banca americana de investitii, iar jurnalistii de la Le Monde cred ca acest lucur nu este deloc intamplator, ci o strategie de influenta. Cei trei sunt  vazuti drept ” fii ai luminii intrati in Templu , un grup de presiune, o retea de ajutor reciproc, mari maestri care  raspandesc in univers adevarul dobandit in loja”, dupa cum scrie jurnalistul Marc Roche. Se pare ca Goldman Sach ar functiona pe principii ale francmasoneriei, iar  noul presedinte al Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, premierul italian Mario Monti si noul prim-ministru al Greciei, Lucas Papademos, sunt figuri totemice ale acestei retele stranse.
Un trio imbatabil
Mario Draghi banca centrala europeana 300x231 Goldman Sachs conduce UE prin Monti, Papademos si Draghi
Mario Draghi
Mario Draghi a fost vicepresedinte al Goldman Sachs International pentru Europa intre 2002 si 2005. El se ocupa cu intreprinderile si statele suverane.
Mario Monti premier Italia 300x199 Goldman Sachs conduce UE prin Monti, Papademos si Draghi
Mario Monti
Mario Monti a fost consilier international pentru Goldman Sachs si omul care deschidea usi pentru aceasta banca in guvernele europene.
Lucas Papademos premier Grecia 300x274 Goldman Sachs conduce UE prin Monti, Papademos si Draghi
Lucas Papademos
Lucas Papademos a fost guvernator al Bancii Centrale Elene intre 1994 si 2002, fiind considerat omul de incredere al Goldman Sachs in operatiunile cu conturile publice. Banca americana are numeroase alte ”esaloane” pregatite pentru a fi ”plasate” la locul si timpul potrivit, dar jurnalistii de la Le Monde sustin ca acest tip de ”influenta cu delegatie” este de domeniul trecutului. In plus, analistul american Nouriel Roubini a prevestit sfarsitul Goldman Sachs.
Monti si-a facut guvern de magnati
Noul premier italian Mario Monti si-a format guvernul din magnati si bancheri, fara niciun politician si urmeaza sa-si prezinte masurile de austeritate. Monti si-a asumat portofoliul Finantelor si a numit la conducerea superministerului Dezvoltarii, Infrastructurii si Transportului un bancher, Corrado Passera, executiv la Intesa Sanpaolo. Protestele au inceput deja la Roma, Milano, Palermo si Sicilia. Si in Grecia, oamenii au iesit in strada, in ciuda votului de incredere obtinut de  Lucas Papademos in Parlament.

Comentariul meu: ma mir ca au 'patruns' in presa internationala astfel de informatii.

Cum functioneaza economia?!

Nigel Farage: Cine vă dă dreptul să dictați popoarelor?


„Era demult vremea să punem capăt şederii voastre în acest lăcaș pe care l-ați terfelit în sfidarea oricărei bune virtuți, l-ați spurcat cu toate viciile; voi sînteți o ceată de răzvrătiți, sînteți vrăjmașii oricărui guvern bun; o șleahtă de mercenari nenorociți, ca Esau v-ați vinde și ţara pentru o ciorbă amărîtă, ca Iuda pentru cîțiva bănuți l-ați trăda și pe Dumnezeu.
Există măcar un singur lucru curat rămas printre voi? Există vreun singur viciu pe care să nu-l aveți? Nu este mai multă religie în voi decît în calul meu; aurul este Dumnezeul vostru; care dintre voi nu și-a vîndut sufletul pentru mită? Există printre voi măcar un singur om care să se fi sinchisit, cît de puțin, de binele general?
Tîrfe mizerabile, nu ați spurcat voi acest loc sacru, nu ați făcut voi din templul Domnului o peşteră de tîlhari cu rînduielile voastre corupte, prin obiceiurile voastre netrebnice? Ați ajuns odioși din cale afară în fața întregii naţii; ați fost trimiși de oameni pentru a îndrepta pricini și ați ajuns cea mai mare silnicie.
Ţara dumneavoastră, prin urmare, m-a chemat să curăţ aceste grajduri Augeene, să pun capăt nelegiuirilor voastre în acest lăcaș; şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu puterea pe care mi-a dat-o, sînt acum aici să fac asta.
Vă poruncesc, așadar, pe viața voastră, să plecați imediat din acest loc.
Plecați, ieșiti afară! Repede! Dispăreți, sclavi nenorociți! Așa! Luați-i tinicheaua aia şi blocați uşile!
În numele Domnului, pieriți de-aici
Mă scuzați, s-au încurcat discursurile. Discursul lui Nigel Farage, spre deosebire de cel al lui Cromwell… [discursul lui Oliver Cromwell la dizolvarea Parlamentului Lung, în fața Camerei Comunelor, 20 aprilie 1653; n. n.] spre deosebire? ce deosebire? Mă rog, acesta este discursul lui Nigel Farage:
„Iată-ne pe marginea unui dezastru financiar şi social şi avem în această sală astăzi patru bărbaţi despre care se presupune că sînt responsabili pentru această situație. Cu toate acestea, astăzi am urmărit cele mai plictisitoare, mai tehnocrate discursuri pe care le-am auzit vreodată.
Refuzați cu toţii să acceptați realitatea. După orice standard obiectiv, moneda euro este un eşec. Şi cine mai exact este responsabil, cine este vinovatul dintre voi toți? Răspunsul este niciunul, deoarece nici unul dintre voi nu a fost ales, nici unul dintre voi nu are legitimitate democratică pentru rolul pe care și l-a asumat în cursul acestei crize.
Şi în acest vid, adevărat – fără tragere de inimă, a pășit Angela Merkel. Şi astfel, acum trăim într-o Europă dominată de Germania – adică tocmai ceea ce proiectul european trebuia în fapt să împiedice. Ceva pentru care cei dinaintea noastră au plătit un preţ greu de sânge pentru a preveni. Eu nu vreau să trăiesc într-o Europă dominată de Germania şi nici ceilalți cetăţeni ai Europei nu doresc așa ceva.
Dar voi v-ați jucat rolul, pentru că atunci cînd domnul Papandreu s-a ridicat şi a utilizat cuvîntul “referendum” – sau Dl. Rehn, aţi descris aceasta ca fiind “o încălcare a încrederii”, iar amicii dvs. de aici s-au adunat ca o haită de hiene, l-au înconjurat pe Papandreu, l-au înlăturat şi l-au înlocuit cu un guvern marionetă. Ce spectacol absolut dezgustător!
Şi nu ați fost mulţumiți doar cu atît, aţi decis că și Berlusconi trebuie să plece. Așa că a fost îndepărtat şi înlocuit cu Dl. Monti, un fost comisar european, un tovarăș arhitect al euro-dezastrului şi un om care nu era nici măcar membru al parlamentului.
Seamănă tot mai mult cu un roman de Agatha Christie în care încercăm să ghicim cine va fi următoarea victimă. Diferenţa este că noi știm cine sînt criminalii. Voi toți ar trebui să fiți traşi la răspundere pentru ceea ce ați făcut. Voi toți ar trebui să fiți dați afară.
Şi trebuie să vă spun, D-le Van Rompuy, cu 18 luni în urmă, cînd ne-am întîlnit, m-am înşelat în privinţa d-voastră. Am spus că veți fi asasinul tăcut al democraţiei statelor-naţiune, dar acum nu mai cred asta, sînteți destul de zgomotos, nu-i așa? D-voastră, un om neales de nimeni, ați mers în Italia şi ați spus: “Nu este momentul pentru alegeri, acum este momentul pentru acţiuni”. Pentru numele lui Dumnezeu, ce vă dă dreptul să spuneți așa ceva poporului italian?”

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Maxima Zilei!

"Cel mai mare furnizor de violenţă în lume astăzi este guvernul Statelor Unite ale Americii.."

joi, 17 noiembrie 2011

Experimentul Grecia si instaurarea Guvernului Mondial

Criza economica din Grecia, provocata de zona euro, se adanceste si s-ar putea ajunge la o masura fara precedent pentru istoria economica a unei tari, ne anunta specialistii de la Financial Times. Ar fi pentru prima oara cand o tara ar fi nevoita sa renunte la suveranitatea sa pentru a fi salvata de la faliment. Mai precis, posturi cheie din guvernul elen, cele referitoare la economie, industrie, energie, finante etc. ar urma sa fie conduse de autoritati straine, desemnate de Banca Mondiala si FMI.

Experimentul grecesc ar fi o urmare a altor doua variante "mai mici" - Bulgaria (cu acea constructie economica bazata pe marca germana, cu un consiliu economic al specialistilor nemti) si Moldova (cu zona de dominatie americana si transferul economic in dolari), ambele cu rezultate vizibile la vremea lor. Problema, insa, e ca in niciuna din variantele anterioare, niciunul din cele doua state nu fusese nevoit sa renunte la suveranitate. Practic, daca precedentul elen va reusi, atunci va da mana libera FMI si Banca Mondiala sa puna stapanire directa pe economiile altor state europene, sau din alet zone ale lumii, marcand pentru prima oara un Guvern Mondial, chiar daca, intr-o prima faza, doar economic.
Fireste ca analizele economice dau nastere mai multor teorii ale conspiratiei. Prima spune ca experimentul elen este condus de Oculta Mondiala, de cei care conduc lumea si in mainile carora se afla FMI si BM si care doresc sa inrobeasca toate statele lumii intr-o singura guvernare, dupa acesti teoreticieni ai conspiratiei fiind vorba despre una satanica. Si in acest context se spune ca a fost aleasa Grecia, pentru ca a fost prima tara in care a triumfat crestinismul. De aici s-a raspandit evangelia in toate colturile lumii. Asa ca lovirea Greciei ar fi la fel de simbolica precum lovirea turnurilor gemene de la WTC, simbol suprem al masoneriei evreiesti mondiale. Asa sustin aceste teorii ale conspiratiei. Economistii planetei spun, insa, ca nu e vorba de nimic altceva decat de o masura economica de redresare, e adevarat, fara precedent.
Oficialii spera ca aproximativ jumatate din finantarea noua de 60-70 de miliarde euro, de care Atena are nevoie pana la finele anului 2013, sa fie obtinuta fara a se recurge la noi datorii. Astfel, o mare parte din aceste fonduri ar putea fi acoperite prin vanzarea unor active de stat si modificarii ale conditiilor de plata catre detinatorii privati de obligatiuni. De asemenea, statele din zona euro si Fondul Monetar International ar trebui sa vina, la randul lor, cu imprumuturi de 30-35 miliarde de euro, suma care se adauga pachetului de 110 miliarde euro stabilit anul trecut.
Planul economic mondial ar putea sa cada prin opozitia populatiei elene, dar , mai ales, prin protestele vehemente ale Bisericii Ortodoxe Grecesti, foarte puternica pe plan local, cea care s-a opus si implementarii pasapoartelor biometrice, cartilor de identiate cu chip etc. Biserica deja protesteaza impotriva pierderii suveranitatii economice a Greciei, acuzand o opera satanica si pericolul constituirii unui Guvern Mondial, asa cum este prevazut in Apocalipsa. "Numai un orb nu poate sa nu vada aceste masuri mondiale, menite sa desfiinteze statele, sa loveasca in crestinism si in ortodoxie, in suveranitatea unui popor", acuza liderii religiosi de la Atena.
Ca o masura disperata, Grecia spera sa obtina din vanzarea unor companii de stat aproape 50 de miliarde de euro pana in 2015. Pentru anul acesta grecii vor vinde porturi, aeroporturi, si chiar un cazino, sperand sa stranga peste 15 miliarde de euro. Fondul Monetar International aduce insa o raza de speranta, respingand informatiile potrivit carora Grecia ar fi ratat toate tintele fiscale: "Informatiile recente din presa referitoare la concluziile misiunii de evaluare sunt neadevarate", a afirmat un purtator de cuvant al FMI.
El a continuat, declarand ca discutiile cu autoritatile din Grecia continua, realizeaza progrese si se vor incheia in curand. Potrivit Reuters, FMI si UE discuta despre un nou pachet de ajutor pe care l-ar putea primi Grecia, in valoare de 65 de miliarde de euro.

Criza globală a fost generată artificial pentru a putea fi creat un guvern mondial

Un stat totalitar îşi va face apariţia pe teritoriul Uniunii Europene în urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, în timp ce actualii membri ai UE îşi vor ceda independenţa în contul datoriilor, consideră economistul leton de origine rusă Dmitri Smirnov, lector la Şcoala Superioară de Studii Economice Ventspils din Letonia.

În aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odată cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce întreagă lume, relatează miercuri (16 noiembrie 2011) agenţia de presă rusă Novîi Reghion.
Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenţa. Euro nu este în pericol. Dimpotrivă, pentru a salva euro, toţi trebuie să adere la zona euro şi să-şi piardă independenţa. Se va spune că putem supravieţui doar împreună. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toţi în aceeaşi oală, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov într-un interviu acordat marţi seara, în cadrul emisiunii “Razvoroť la postul de radio Baltkom 93,9.
Conform estimărilor sale, ar trebui să se producă patru valuri ale crizei înainte de apariţia unui guvern mondial. “Primul val a fost în 2008, al doilea este aşteptat în 2012-2013. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani şi, apoi, durata totală a crizei al cărei scop este înfiinţarea unui guvern mondial va fi de 20 de ani”, prognozează Smirnov.
El susţine că actuala criză globală a fost generată în mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci când unul dă faliment, iar celălalt câştigă din aceasta”, explică economistul, în opinia căruia, autorii principali ai turbulenţelor financiare sunt băncile legate de Rezerva Federală a SUA.
Pe blogul său de pe resursa “Ventasbalss.ru”, expertul explică faptul că politicienii, atât europeni, cât şi americani, lucrează pentru unul şi acelaşi grup de persoane, care poate fi numit convenţional “guvernul mondial”. Totodată, el atrage atenţia că măsurile luate până în prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decât un caracter cosmetic şi cu efect pe termen scurt.
În luna septembrie, aminteşte el, după ce finanţistul George Soros a chemat la o reformă radicală a UE, fără să propună în acest sens nimic concret, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligaţiunilor europene comune.
Până în prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligaţiuni şi are propria sa datorie. În caz de reformă, se propune unificarea tuturor obligaţiunilor şi emiterea unor obligaţiuni unice ale zonei euro, scrie Smirnov pe blogul său.
Este vorba, potrivit lui, de crearea unui spaţiu unic al datoriei. Această idee a fost sprijinită deja, cu mult entuziasm, de Franţa, Germania şi Italia – principalele ţări din zona euro.
Liderii acestora au încercat deja să convingă parlamentele din ţările lor pentru a susţine introducerea unor obligaţiuni unice. Chiar şi Vaticanul s-a pronunţat pentru un stat unic european, mai aminteşte el.
Introducerea unor obligaţiuni unice va limita în mod semnificativ independenţa membrilor din zona euro, consideră economistul citat, indicând că statul nu va mai fi capabil să finanţeze în mod independent deficitul bugetar şi va fi obligat să contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca să-i aloce bani. În fine, obligaţiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE.
Astfel, în opinia sa, bugetele naţionale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine şi cât să primească din bugetul comun.
În cele din urmă, cheltuielile participanţilor la zona euro vor fi decise la nivel central. Aşa cum încearcă să convingă adepţii introducerii obligaţiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro, explică Smirnov.
Astfel, concluzionează el, introducerea obligaţiunilor unice facilitează crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei, în care toate ţările membre îşi vor pierde independenţa şi vor coborî la nivelul unor autorităţi locale.
Ţările afectate profund de criză vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE /Smirnov face aici aluzie la o iniţiativă recentă a Olandei/ şi în custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “naţionale”.
În acest caz, mai scrie expertul amintit, comisarul european va fi în măsură să intervină în guvernarea unei ţări aşa cum fac în prezent administratorii numiţi de instanţă în cazul societăţilor falimentare.
Împotriva ţărilor care se vor face vinovate, Bruxellesul va recurge la o varietate de sancţini, de la pierderea dreptului de vot în UE, până la restricţionarea accesului la fondurile europene, prognozează sumbru economistul leton. “Va fi o dictatură ceva mai drastică decât în URSS”, susţine el.
Un al doilea val al crizei, aşteptat anul viitor, va aduce UE în pragul colapsului, iar ţările europene vor fi puse în faţa alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.
“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face aşa cum li se va spune”, mai crede economistul de origine rusă, care anticipează că, la sfârşitul crizei, şi SUA vor înceta să mai existe. Întreaga planetă va fi guvernată de un guvern mondial.
Dmitri Smirnov a devenit cunoscut în 2008 când a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al ţării”, după ce anticipase o agravare a crizei economice în Letonia şi o devalorizare a monedei naţionale. Avertismentul său a fost confirmat de realitate ulterior. Sursa: Financiarul.ro

miercuri, 16 noiembrie 2011

Ilie Serbanescu: Victorie finala, terminatoare, a strainilor in sistemul energetic!

Octombrie 2011 va ramane inscris in istoria postdecembrista a teritoriului numit la acea data Romania. In aceasta luna, guvernul Romaniei a luat decizii al caror impact va marca puternic tot ceea ce se va intampla in vremurile ce vor urma.

S-a parafat la nivel guvernamental formarea a doua complexuri termoenergetice (fiecare o constructie combinand exploatari miniere si termocentrale) care sa fie scoase urgent la privatizare, asa cum au indicat demolatorii Romaniei, respectiv FMI si Banca Mondiala.

Faptul marcheaza abandonarea definitiva a proiectului (apartinand chiar actualului principal partid aflat la guvernare) a unei recoagulari din faramituri a statului in domeniul strategic al energiei, care presupunea constituirea din producatorii de energie termo, hidro si nucleara a doua corporatii energetice nationale puternice, cu sanse de a rezista pe pietele romaneasca, regionala si poate chiar internationala de profil.

Caracterului romanesc al celui mai important sector strategic al tarii i se pune punct final. Exact ceea ce strainii au vizat sa obtina, au obtinut!

Dupa dezmembrarea, la indicatia Bancii Mondiale, a companiei energetice nationale integrate, companiile straine s-au repezit si au luat partea rentabila din dezmembrare (respectiv distributia), iar statul roman a ramas cu productia.

Dar, vaduvit de aprovizionarea cu resurse financiare (care se culeg din distributie), a incetat sa mai poata face macar ceva investitii in modernizari si dezvoltari.

Proiectul de recoagulare a statului producator in toate cele trei principale filiere era singura speranta pentru anii ce vin. Companiile straine au facut insa presiuni imense pentru a bloca proiectul. Si ce companii straine au facut presiuni?!

Cumva vreunele private?! Nicidecum! Unele de stat, caci toate companiile straine prezente in Romania in domeniul energetic sunt companii de stat! Bineinteles, apartinand altor state! Cu alte cuvinte, Romania n-are voie sa se dezvolte, nici macar sa scoata capul!

Din pacate, guvernul Boc a cedat acestor presiuni. Din pacate, pentru ca guvernul Boc daduse curs presiunilor pe linia aplicarii unor formule de tip FMI de austeritate, dar parea sa fi rezistat presiunilor pe linia continuarii demolarilor din economie si transferurilor nejustificate catre capitalul strain, domenii in care au excelat guvernul Nastase (care a matrasit catre straini exploatarea petrolului si distributiile de gaze si electricitate) si guvernul Tariceanu (care a lichidat si ultimul pilon romanesc din sistemul bancar si a vandut pana si viitorul resurselor de petrol din Marea Neagra).

FMI si Banca Mondiala au bagat insa tancurile si, cu ajutorul Comisiei de la Bruxelles, care se dovedeste pe zi ce trece mai mult o biata agentura a intereselor marilor companii vest-europene, au obtinut victoria deplina asupra economiei romanesti.

Dar nu numai atat! La aceleasi presiuni ale companiilor vest-europene, s-a aprobat guvernamental si schema de plati pentru investitorii in energia regenerabila (in speta eoliana), schema ceruta de aceste companii si de care s-a speriat, prin generozitatea manifestata, neuzuala in toata Europa, chiar si Banca Mondiala!

In esenta, supracompensarea investitorilor straini - chipurile pentru a-i atrage - induce niste pericole dramatice pentru sistemul energetic, astfel incat Banca Mondiala - privind probabil lucrurile la orizontul catorva ani, si nu doar pe termen foarte scurt - s-a ingrozit!

Energia eoliana este intermitenta si deci incontrolabila, preluarea ei obligatorie in sistem creand probleme deosebit de dificile, unele insurmontabile, carora doar sistemele puternice si cu mari rezerve de exploatare a unor energii conventionale le pot face fata.

Atrasi de aceste supracompensari, tot felul de investitori straini s-au repezit in Romania. Sunt pe rol proiecte de peste 20.000 MW, in timp ce Transelectrica, ce se ocupa de gestiunea sistemului energetic din Romania, a aratat public, spre cinstea expertilor de la aceasta companie, ca sistemul din Romania nu poate prelua mai mult de 3.000 MW energie eoliana.

N-a contat! Au invins asa-zisii investitori straini, care, dupa ce-si vor lua stimulentele din schema supracompensarilor, vor lasa sa se descurce sistemul cum poate. Si acesta nu va putea! Mai ales cand, din cauza unor secete sau geruri prelungite, nu va mai exista spatiu de manevra la intreruperile naturale ale alimentarii din eoliene.

Sistemul energetic din Romania dispare nu numai ca sistem national, dar ajunge si amenintat in existenta sa fizica! Exista si un barometru perfect in acest sens.

Mirosind mai bine decat altii pericolele si considerandu-se eliberati de orice obligatii morale, avand in vedere faptul real ca avertismentele lor n-au fost luate in seama, specialistii din domeniu, atatia cati au mai ramas, vor incepe sa plece din sistem, lasandu-l si mai vulnerabil!

DE CE IUBESC ROMÂNIA. Saşii care NI s-au întors: "Am fugit de UE. În 2007, am plâns de parcă ne murise mama"

La câţiva ani după revoluţie, în 1995, Willy şi Lavinia Schuster îşi luau cei doi copii - un băiat de nici patru ani şi o fetiţă de doar un an - şi plecau în Germania, asemenea sutelor de mii de saşi şi şvabi porniţi în exod din România imediat după căderea comunismului. După trei ani erau însă "înapoi acasă", lecuiţi de ce înseamnă viaţa într-o ţară a Uniunii Europene.
În 1998, s-au stabilit la Moşna, veche aşezare săsească din apropierea Mediaşului şi locul de baştină al părinţilor Laviniei, unde ochiseră o casă cu vreo 2 hectare şi jumătate de curte şi grădină, pe care au dat 21.000 de mărci germane. Au refăcut-o, au ridicat o şură, un grajd şi un hambar, şi-au cumpărat două vaci şi un cal şi s-au început să facă agricultură.
În Germania, Willy Schuster - care vorbeşte fluent română, maghiară, germană şi engleză - şi-a continuat slujba pe care o avusese în ţară, unde a lucrat ca translator pentru diverse ONG-uri străine ce desfăşurau programe de asistenţă socială.

Willy a descoperit agricultura bio când o organizaţie din Elveţia a lansat un program de ajutorare a câtorva zeci de ţărani şi mici meseriaşi români pentru a-şi pune pe picioare propriile afaceri. În fiecare an, din 1994 până în 2000, a petrecut cel puţin trei luni în Elveţia, ca translator pentru ţăranii români veniţi să se instruiască în fermele ecologice elveţiene.
Din '97 i s-a alăturat şi Lavinia, tot ca translator, dar la cursurile unei "şcoli de ţărănci de munte", unde nevestele viitorilor fermieri români învăţau cum să utilizeze cât mai eficient resursele unei gospodării eco. "Şi uite-aşa am prins drag de agricultura bio, despre care până atunci nu ştiusem mai nimic. Şi ne-am hotărât să ne facem şi noi o fermă ecologică", îşi aminteşte Willy Schuster.
"De fapt, nu o fermă, doar o gospodărie ţărănească ecologică, de subzistenţă, aşa cum aveau pe vremuri bunicii şi străbunicii noştri, din care noi zicem că se poate trăi bine, dacă nu ai pretenţii foarte mari, mai ales în privinţa câştigului financiar", îl corectează soţia sa Lavinia.
Fuga de UE
De ce nu şi-au făcut gospodăria în Germania? "Simplu. În primul rând că e foarte greu, aproape imposibil dacă n-ai o căruţă de bani. Apoi, în România eşti mult mai liber, nu-ţi cheamă vecinii poliţia şi pompierii dacă te-apuci seara să faci un grătar în curte, cu prietenii. Dar în primul rând am vrut să fugim de UE, care vine cu tot felul de restrişti pe capul omului, e de-a dreptul malefică. Dar nu ne gândeam că o să ne ajungă din urmă aşa de repede şi în România!", explică Willy.
"În 2007, pe 1 ianuarie, când toată lumea din România nu vorbea decât despre cât de bine o să ne meargă în UE, eu şi soţia eram foarte trişti, am plâns de parcă ne murise mama. Nu ne-am bucurat deloc că România intrase în UE, pentru că ştiam ce ne aşteaptă. De fapt, nu noi am aderat la UE, ei ne-au înghiţit, e fals să zici aderarea României la UE, corect e înghiţirea României de către UE, cucerirea României de către UE. Acum şi-au dat seama şi românii că s-au bucurat degeaba atunci, că au fost nişte proşti când au primit aşa, cu braţele deschise, tot ce ne-a adus UE asta", spune bărbatul. După care conchide, pe acelaşi ton: "De ce credeţi că nu intră în UE Elveţia sau Norvegia, v-aţi întrebat vreodată? Vă spun eu: pentru că şi elveţienii, şi norvegienii vor să fie ei stăpâni în ţara lor, nu să le spună alţii ce au voie să facă şi ce nu şi cum să trăiască la ei acasă!"
"Ecologic de la A la Z"
La numai un an de la întoarcerea în România, gospodăria soţilor Schuster primea şi certificarea "eco", sub denumirea "Bio Moşna", devenită repede un veritabil brand în lumea producătorilor şi consumatorilor de produse ecologice.
"Totul ecologic, de la A la Z, fără nici un fel de îngrăşăminte sau substanţe chimice. Chiar şi pentru apă avem un sistem special de filtrare şi purificare, cu un amestec de bacterii aerobe şi anaerobe, o tehnologie germană tot mai răspândită în Europa, pe care o folosim şi la grăbirea transformării gunoiului de grajd în îngrăşământ", spune Willy.

Apoi, încet, încet, gospodăria s-a mărit, iar producţia s-a diversificat: acum au 20 de hectare de teren: pe aproape jumătate de hectar cultivă toate legumele necesare consumului propriu, pe o altă jumătate de hectar este plantaţia de trandafiri, iar alte câteva hectare sunt cultivate cu porumb, grâu, cartofi şi plante furajere pentru animale - cinci vaci de lapte, care dau în medie cam 4500 de litri de lapte pe an, şase juninci, un tăuraş, doi cai şi doi porci. Restul e păşune, pe care se mai află şi câteva zeci de nuci, meri şi pruni.
Toate aceste resurse asigură cam 80% din necesarul de consum alimentar (lapte, şi produse lactate, legume, fructe, carne, făină, mălai etc.) nu doar al familiei Schuster - care are încă trei membri- ci şi al celor aproape o mie de voluntari WWOOF, practicanţi şi turişti pe care îi au oaspeţi în fiecare an, din aprilie până în octombrie.

Asta fără a mai pune la socoteală cele câteva sute de clienţi fideli ai produselor marca "Bio Moşna" - dulceaţa de trandafiri, dulceaţa de lapte şi aproape 20 de sortimente de produse lactate, de la iaurt, smântână şi urdă proaspete până la brânzeturi maturate, cu plante aromate sau fără, după gust. Reţetele sunt "tradiţionale toate, cum am învăţat de la bunici", atât pentru brânzeturi, cât şi pentru dulceaţa de trandafiri, singura noutate fiind dulceaţa de lapte, preparată după o reţetă "de la mama ei din Argentina" primită anul trecut de Lavinia Schuster de la o voluntară din Franţa.
Activism eco. Casa cu 1.000 de oaspeţi anual
Pe lângă munca zilnică din gospodărie - începută dimineaţa la ora 5 şi terminată aproape de miezul nopţii - soţii Schuster îşi găsesc vreme si pentru "slujba" de activişti eco, în calitate de membri sau colaboratori ai mai multor organizaţii de profil din ţară şi străinătate. Cea care i-a făcut cunoscuţi pe plan internaţional este WWOOF - World Wide Opportunities on Organic Farms, o reţea mondială de voluntari în fermele ecologice, cu filiale în aproape o sută de ţări de pe toate continentele. Înfiinţată anul trecut de Willy şi Lavinia -- după ce aceştia activaseră, din 2004, ca membri ai WWOOF Austria - filiala din România numără la ora actuală aproape 30 de gospodării certificate eco din întreaga ţară.

În fiecare an, din primăvară până-n toamnă, familia Schuster primeşte cel puţin 3-4 voluntari - ba de multe ori chiar şi 5-6 - veniţi pentru stagii de schimb de experienţă sau de învăţare, ce durează între 6 săptămâni şi 3 luni.
"Le oferim casă şi masă gratis, iar în schimb ei lucrează alături de noi la toate muncile din gospodărie, ăsta e sistemul. Devin repede adevăraţi membri ai familiei. Acum avem un englez, Tom, care e deja fermier, şi doi tineri francezi, Laurie şi Bretrand, care vor să se facă ţărani. Tom se minunează tot timpul cum de noi putem trăi bine doar cu cinci vaci de lapte, în timp ce familia lui din Anglia, care are o fermă de 220 de vaci, abia dacă-şi poate duce zilele". Alături de voluntari, soţii Schuster mai găzduiesc şi hrănesc adesea, tot gratis, şi practicanţi - elevi sau studenţi de la câteva licee agricole şi facultăţi de agricultură din Franţa şi Germania, cu care au înţelegeri de colaborare. Iar ca "tabloul" să fie complet, de cel puţin trei ori pe săptămână le mai trec pragul şi turişti - înscrişi din vreme pentru un prânz ori o cină cu bucate cum doar Lavinia ştie să prepare, toate doar din produsele bio ale gospodăriei - ceea ce urcă la aproape o mie numărul oaspeţilor de peste an ai "Bio Moşna".

Pe lângă calitatea de "WWOOFer" şi cea de "consultant acreditat" în domeniul agriculturii bio, Willy Schuster este şi unul dintre cei mai activi membri din România ai organizaţiei Via Campesina, "un fel de sindicat mondial al micii agriculturi ţărăneşti", fiind totodată şi singurul român membru al Comitetului pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul FAO, "ca reprezentant al societăţii civile din Europa de Est".
"Nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă!"
La "firma" pe care o au, mulţi prieteni şi cunoscuţi îi îmboldesc mereu să-şi mărească şi să-şi transforme "Bio Moşna" într-o afacere de produs bani, cât mai mulţi bani. "Sigur, nu ne-ar strica să câştigăm ceva mai mult, avem de plătit tot felul de dări, iar copiii cresc şi ei, trebuie să facem faţă la cerinţe tot mai multe. Dar dacă ne-am mări gospodăria ca s-o exploatăm doar pentru bani, sigur am pierde mult la calitate, în primul rând, şi n-am mai fi noi. Aşa că nu ne interesează, suntem mulţumiţi cu traiul pe care îl avem, nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă. Important e că suntem sănătoşi, şi noi, şi copiii, că ne simţim liberi şi că trăim aşa cum ne dorim la noi acasă, împreună cu toţi cei care ne trec pragul!" Sursa

luni, 14 noiembrie 2011

Ungaria Catre FMI:Nu avem nevoie de voi!

Ungaria nu are nevoie de un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), a afirmat luni Peter Szijjarto, purtător de cuvânt al premierului Viktor Orban, într-un interviu acordat postului public de televiziune 'M1', transmit MTI şi AP.

Peter Szijjarto a dat asigurări că Ungaria se finanţează singură de pe pieţe şi se descurcă fără ajutorul FMI. El a respins apelul opoziţiei de a negocia un acord cu FMI, declarând că dezbaterea asupra acestui subiect a avut loc anul trecut.

'Nu vrem niciun fel de măsuri dictate guvernului de la Budapesta de o organizaţie financiară internaţională şi forţarea unor măsuri de austeritate', a afirmat purtătorul de cuvânt al premierului Viktor Orban. În schimb, a adăugat oficialul, guvernul a decis să adopte o politică economică credibilă şi transparentă, iar Ungaria s-a arătat a fi capabilă să se finanţeze singură de pe pieţe.

Pentru prima dată din 2004, a explicat Szijjarto, Ungaria a reuşit să ajungă la un deficit sub 3% din PIB, doar Suedia şi Ungaria reuşind să obţină în UE o astfel de reducere a deficitului.

În 2008, Ungaria a devenit prima ţară din Uniunea Europeană care a cerut un împrumut de urgenţă de la FMI în timpul crizei financiare globale. Budapesta a întrerupt însă relaţiile cu FMI în 2010 după ce actualul guvern de centru-dreapta a fost numit în funcţie.

Decizia Strandard & Poor's de a retrograda perspectiva ratingului Ungariei ('BBB minus' cu perspectivă negativă) la 'sub supraveghere cu implicaţii negative' înseamnă că o coborâre în categoria junk este iminentă, fiind posibil să aibă loc chiar luna viitoare, au declarat luni analiştii de la Nomura.

Decizia de vineri a S&P a venit imediat după ce o altă mare agenţie de evaluare, Fitch Ratings, a retrogradat perspectiva pentru ratingul 'BBB minus' atribuit Ungariei la negativă de la stabilă.

Analistul Nomura, Attard Montalto, crede că o retrogradare a Ungariei din partea Fitch este posibilă în vară în timp ce în cazul Moody's acest lucru este posibil în luna decembrie a acestui an sau în luna ianuarie 2012. AGERPRES
PS:se vede foarte clar ca asa zisele agentii de rating fac doar jocul SUA cu scoup de a domina tariile si economiile care nu vor sa adere la Noua ordine Mondiala. 

duminică, 13 noiembrie 2011

Vindem tot, dar nouă cine ne şterge datoriile de ţară?


În timp ce Greciei i-a fost ştearsă mai bine de jumătate din datoria de ţară, asupra României continuă presiunile pentru vînzarea cît mai grabnică şi pe nimic şi a ultimelor companii naţionale. Totul sub pretextul eliminării găurilor negre” din economie, a arieratelor şi datoriilor unor companii pe care, graţie complicităţii dintre politicienii trădători şi interesele anumitor investitori, le aşezăm peşcheş la poarta UE. Culmea, datorii acumulate nu către terţe părţi străine, pentru că nimeni de afară nu a pus osul la clădirea acestor coloşi, ci datorii către sectoare ale propriei noastre economii. Şi atunci, noi de ce să nu ne anulăm măcar datoriile către noi înşine? Atît măcar, pentru că oricum nu se va înghesui nimic să ne şteargă din datoriile externe. Poate doar dacă vom avea curajul să cerem şi noi, prin referendum, un audit de ţară. Să vedem unde s-au dus banii de le FMI, Banca Mondială şi BEI, cîţi s-au întors de fapt către băncile părtaşe sistemului acelora care ne-au împrumutat şi, în cele din urmă, a vedea care este valoarea reală a datoriilor de returnat. Dar, în loc să invocăm şi noi, acum, în plină criză, cînd ţările democratice privesc pragmatic spre posibile naţionalizări, dreptul de a ne fi şters măcar un procent din datoriile externe (măcar în mod simbolic), scoatem la vînzare şi ultimele resurse pe care ne putem sprijini pentru a depăşi criza. În aceste condiţii, dar, mai ales, după o evoluţie în UE în care nu ni s-au permis nici măcar politici protecţioiste, Statul Român ar putea invoca dreptul de a-şi şterge din datoriile structurilor economice. Pentru că nici măcar nu vorbim de datorii cu adevărat însemnate. De fapt, sînt datorii ridicol de mici în comparaţie cu valoarea resurselor în sine pe o piaţă aflată în penurie. Căci, deloc paradoxal, în noile condiţii ale economiei globale, aflată în pragul penuriei de resurse, pînă şi aceste găuri negre” (ale căror datorii ni se par nouă insurmontabile şi ruşinoase pentru că aşa am fost învăţaţi să privim lucrurile) redevin valoroase. Atît de valoroase, încît Statul Român ar trebui să-şi asume ştergerea datoriilor principalelor companii. Dar, nu! Statul Român îi iartă doar pe investitorii” străini, anulînd pentru aceştia şi taxe, şi redevenţe. Nu face acest lucru şi în folosul puţinelor companii româneşti, care, dacă ar pleca la drum cu datoriile definitiv şterse, ar putea da un imbold, dacă nu reindustrializării ţării, măcar depăşirii crizei economice. Ba, dimpotrivă, în loc să-şi asume dreptul de a-şi face propria-i ordine în propria-i curte, ştergînd astfel de datorii, statul portocaliu vrea să vîndă şi ultimele noastre resurse. Iar umilinţa este şi mai mare, dacă ne gîndim că dreptul de mediator al acestor privatizări” şi l-a arogat tocmai FMI, iar cumpărător va fi, de bună seamă, o companie din sau cu interese în UE. Acel UE care ne scoate ochii cît de urîţi, slăbănogi şi milogi sîntem, dar căruia îi curg balele la vederea reurselor noastre.
Acum, a venit rîndul jefuirii Companiei de exploatare a cuprului Cuprumin”. Societate care exploatează zăcămintele de la Roşia Poieni, adică mai bine de 60% din resursele de cupru ale ţării. (Iar aici se impune o paranteză: oare ce mesaj a vrut să transmită de fapt preşedintele, cînd a prezentat ţării fotografiile de la Roşia Poieni, zona de cupru, ca fiind exploatarea de aur de la Roşia Montană? E greu de crezut că le-ar fi încurcat accidental!).
Compania Cuprumin” va fi scoasă, aşadar, la privatizare pentru ridicolul preţ de 60 milioane euro. O sumă ce poate părea uriaşă pentru noi, cei sărăciţi şi înfometaţi, şi pentru care o bacnotă de 10 euro este echivalentă cu supravieţuirea pe o săptămînă, dar care este mult subevaluată, numai valoarea zăcămîntului depăşind exponenţial această cifră. Cum s-a ajuns la acest preţ? Simplu! Firma care s-a ocupat de evaluare a motivat că la astfel de privatizări nu trebuie să se ţină cont şi de valoarea zăcămîntului, chiar dacă zăcămîntul de 3,6 milioane tone se ridică, la preţul de azi al cuprului, la peste 20 miliarde euro. Pentru firma evaluatoare cel mai mult a contat nu zăcămîntul, ci datoriile companiei. Adică... 60 milioane lei! Actuala Putere, o Putere criminală (şi economic, şi social), o Putere care a intrat de mult în sfera penală (neavînd în Istorie exemplul unei devalizări şi subminări a economiei unei ţări de o asemenea anvergură), a decis vînzarea pe nimic a unei societăţi care numai anul trecut a înregistrat un profit de 8,5 milioane de euro. Ceea ce echivalează, într-un calcul grosier, cu recuperarea preţului de cumpărare de către cel ce va pune laba pe această companie, doar pe seama profitului realizat acum, în mai puţin de 8 ani. Asta la preţul de azi al cuprului. Numai că preţul pe bursă creşte zilnic şi, cum este de aşteptat ca noul proprietar să exploateze în regim draconic, fără să-i pese de riscurile la care sînt supuşi minerii sau efectele asupra mediului, această amortizare se va face şi mai repede.
Astfel, după ce am rămas fără petrol şi gaze, este posibil să pierdem şi controlul asupra exploatărilor de cupru. Vor urma aurul, uraniu, apa - deja înhăţată de feluriţi investitorii” străini. Or, dacă vom rămîne pe departe indiferenţi, vom ajunge să ne cumpărăm şi apa de băut, dată de munţii noştri, tot de afară

joi, 10 noiembrie 2011

iran renunta la euro si dolar in tranzactiile cu petrol

Inca un pas in escaladarea tensiunilor dintre Iran si Statele Unite a fost facut miercuri.
Iran a spus ca va renunta la utilizarea dolarului si euro in tranzactiile cu petrol, scrie Zerohedge.
"O sa eliminam dolarul si euro din portofoliul nostru si o sa le inlocuim cu rial (moneda iraniana) sau alte valute ale statelor care coopereaza cu noi. Aceste valute sunt murdare si nu vom mai vinde petrolul nostru in dolari sau euro", a spus vicepresedintele iranian Moahammad Reza Rahimi, potrivit publicatiei Doniye e-Ektesad.

AFP clarifica mai departe: "Nu a spus cand va intra in vigoare, sau cum va implementa aceasta decizie, fiind al doilea exportator din cadrul OPEC, intr-o piata energetica dominata de dolar".

Aceasta nu este prima data in care Iran ameninta ca se va departa de dolar: problema, desigur, este executia.

"Rahimi a mai spus ca Iran va limita importurile din uniunea Europeana, in valoare de 11,4 miliarde de euro anual, reprezentand 27 % din importurile sale in 2009, conform statisticilor europene. Acesta a spus ca mai mult vor fi afectate importurile de alimente precum graul si soia," scrie AFP

PS: Din cauza aceasta au atacat libia si vor sa atace si iranul...cu pretextul ca detin bombe nucleare cand SUA si israel detin cele mai multe din lume.daca vor schimba tranzactiile cu petrol din dolar si euro si alte tari mari (Rusia,china,germania...) visurile lor de a domina lumea se va prabusi odata cu ei.

DESPRE IMINENTA PRABUSIRE A ASA-ZISEI ELITE MONDIALE

DEZVALUIRILE EXTRAORDINARE ALE UNUI JURNALIST AMERICAN DESPRE IMINENTA PRABUSIRE A ASA-ZISEI ELITE MONDIALE CE DORESTE INSTAURAREA „NOII ORDINI MONDIALE”
– spicuiri din interviul acordat de Benjamin Fullford lui David Wilcock
Miercuri, 14 Septembrie 2011, Benjamin Fullford a acordat un interviu la radio lui David Wilcock, cercetator, autor si realizator de filme in domeniul stiintelor de avangarda.
Benjamin Fulford a lucrat 30 de ani ca jurnalist financiar pentru Revista Forbes si ca editor pentru regiunea Asia Pacifica. Fulford este cat se poate de bine documentat, fiind o persoana publica pe internet inca din 1999 si castigand increderea multor oameni in diverse programe secrete, avand astfel contact cu un numar incredibil de diferite surse.
Recent, aceste surse l-au informat ca de fapt cutremurele care au aparut in zonele Colorado si Washington DC, in datele de 22 si 23August 2011 au fost in realitate atacuri nucleare impotriva instalatiilor militare subterane. Aceste baze subterane au fost construite de catre guvernul Americii de la inceputul anilor 1960, avand costul de trilioane de dolari din banii contribuabilului nedocumentati care se duc in aceste “proiecte negre”.
80 de tari diferite au format acum o alianta impotriva „Noii Ordini Mondiale”.
Pe data de 23 August 2011 doua uriase orase subterane au fost distruse de doua bombe atomice in zona partii de sud a orasului Washinghton Dc,Virginia se pare ca epicentrul a fost in Mineral town si in Colorado lângă Denver. La stiri au fost semnalate cutremure avand magnitudinea de 5,3 si 5,9 care au o scala neobisnuita de manifestare specifica unei bombe atomice, pe data de 23 august 2011. Deasemenea au fost inregistrate sunete neobisnuite in intregul oras. Se pare ca in acel moment cand explozia s-a declansat, in fiecare din aceste doua orase subterane au fost pana la 30.000 de oameni. Deci discutam cu privire la potentialul de 60.000 de decese. Tipii acestia nu si-au imaginat vreodata ca aceste facilitati subterane ar fi putut fi atacate. Niciodata. Ei vroiau sa reduca populatia lumii cu 90%. Aveau de gand sa se ascunda in aceste baze subterane dupa ce ar fi declansat un holocaust nuclear. Planul original era sa porneasca un razboi nuclear intre Iran si Israel. In orice caz, ceea ce s-a intamplat este ca exista un grup in interiorul Pentagonului si agentiile sale care au realizat ca acest plan era nebunesc. Stiau ca planul de a ucide 90% din umanitate este o nedreptate. Apoi au aruncat in aer bazele subterane pe care elitele aveau de gand sa le utilizeze pentru a se ascunde atunci cand ar fi realizat holocaustul lor nuclear. Aceste atacuri au fost, se pare, sprijinite si de catre anumite civilizatii extraterestre benefice. Acest sprijin al atacurilor a fost total neasteptat, intrucat cabala a fost condusa sa creada ca extraterestrii aveau de urmat legi spirituale care le interziceau sa intervina vreodata- sub nici o forma. Mai multe documente top-secrete au relevat ca daca extraterestrii nu au fost invitati in mod special sa apara de o majoritate a oamenilor, si/ sau de catre conducatorii lor, nu ar putea aparea in mod public si deschis, la nici o scara larga, pana la sfarsitul anului 2012. In orice caz, extraterestrii au oprit in mod constant rachete si facilitati nucleare.
Ajungem la un moment in care totul o sa devina public. O sa fie pe undele radio. O sa fie la stiri. Nu mai pot ascunde pentru mult timp.
57 de tari au fost invitate de catre Elvetieni sa discute indepartarea acestor oameni din punct de vedere financiar si crearea unui boicot financiar international inpotriva conducatorilor G5-ului. 57 de tari diferite, inclusiv unele din tarile acestea ale Europei de Est… Olanda. Canada si America de Sud. Mai mult de 80 de tari au semnat aceasta alianta. Ei nu controleaza banii lumii. Odată ce ei pierd controlul teroristilor, oamenii cu armele, totul s-a terminat.
“Noi” suntem un grup de oameni implicati in lupta de a rasturna aceasta cabala. Grupul nostru include membrii ai CIA-ului, Pentagonului, agentii de informatii si diverse alte grupuri, incluzand societati secrete asiatice. Avem persoane care abandoneaza cabala aceea ca sobolanii care sar de pe un vas care se scufunda. Folosim numele Dragonul Alb. Mai exista un alt grup care se autodenumesc Palariile Albe. Cu totii avem acelasi scop, care este sa lasam fara putere acest grup nebun de oameni.
90% din bugetul SUA merge la armata. Armata SUA este dependenta de finantarea de la Wall Street. Acesta este motivul pentru care depindeau in cele din urma de Chinezi si de Asiatici , care finantau Wall Street. Un procent de aproximativ 80-90 la sută din Pentagon le respinge planurile si este de partea acestei alianţe.
Se asteapta ca dolarul este pe cale să se prăbuşească, multumita acestui efort international coordonat – urmat de declaratia oficială a falimentului de către guvernul Statelor Unite. Acesta va fi evenimentul precursor imediat. Sondajele de opinie din Statele Unite arată că 87 la suta din Americani nu au încredere în Washington. Asta ar trebui sa-ti spuna care este starea mentală de acum în America.
China si natiunile nealiniate au pus presiune asupra oligarhilor care conduceau lucrurile dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial. La Curtea internationala de justitie de la Haga au fost dati in judecata de catre chinezi Proprietarii Consiliului Federal al Rezervei din America pentru aurul care a fost vandut catre proprietarii Consiliului Federal al Rezervei. Proprietarii Consiliului Federal al Rezervei au pierdut acest proces si li s-a spus sa cedeze aurul…incepand cu 12 Septembrie 2001. In schimb, pe data de 11 Septembrie 2001, asa cum prea bine stiti toti, au dat lumii degetul si au pornit acest imens, fals razboi global impotriva terorii. A fost parte a unei incercari de control planetar create de catre grupurile fasciste de dupa al Doilea Razboi Mondial.
Aceasta noua putere militara s-a dorit a fi folosita pentru a se pregati un razboi impotriva Chinei. Acest plan s-a destramat cand Rusia a renuntat la ei si Putin a reafirmat independenta pentru Rusia. Aceasta le-a eliminat controlul- industria petrolului- si a facut ca acel mare plan sa nu functioneze. Chinezii de asemenea au incetat sa cumpere trezoreriile Americii pentru un timp pentru a pune presiune pe acest grup. Asadar au schimbat strategiile. In schimb, ei au incercat sa se dea bine pe langa China si sa le ofere o dictatura mondiala…in parteneriat cu acest grup. De aceea ati vazut in public cum Obama a vizitat China in 2009 si a oferit un “G2″. Acesta este modul in care puteti confirma acest lucru.
Chiar inainte de 11 Septembrie (dar o multime de oameni au uitat despre asta) Donald Rumsfeld apare la televiziunea nationala si declara ca au “pierdut” 2.3 trilioane de dolari de la Pentagon in deceniul precedent. Acei bani au fost de fapt utilizati pentru a finanta Blackwater- o armata privata de mercenari, necontrolata de catre Pentagon.Incercau sa stoarca bani de la tari diferite. Au ucis grupul tanar al partidului conducator in Norvegia- acestea au fost atacurile din Norvegia- deoarece incercau sa scoata fondul de petrol in valoare de 1.5 trilioane de dolari pe care guvernul Norvegiei il controleaza. Au invadat Libia pentru a prelua fondurile lor de petrol, deoarece Libienii le-au spus, ” Nu mai avem de gand sa va mai dam petrol in schimbul banctonelor voastre”. Au avertizat Japonia ca vor pune arma nucleara pe fundul marii daca nu le ofera bani. ” Daca nu o veti face, va urma Muntele Fuji”.
Aceasta este o informatie publica disponibila- cine era responsabil de securitate la Fukushima. Era o companie Israeliana. Plutoniul este ceea ce a cauzat majoritatea otravirii cu radiatii din dezstrul. Prim-ministrul Israelian Benjamin Netanyahu l-a sunat dupa atacul de la Fukushima pe prim-ministrul Japoniei Naoto Kan. Netanyahu a spus ca vor cauza alte dezastre nucleare in jurul Japoniei daca nu vor incepe sa predea banii. Chiar si Titanicul a fost de fapt scufundat în mod deliberat pentru a scăpa de 600 finantatori mai vechi care erau opusi preluarii controlului asupra Comitetului Rezervei Federale.
Întâlnirea Bilderberger care a avut loc în luna iunie, în St Moritz, Elveţia în acest an trebuia să dureze până Marţi. Cu totii au trebuit să fugă în noaptea de Duminică, pentru că erau pe cale de a fi arestati de către Elveţieni. Ceea ce sa întâmplat a fost faptul ca un parlamentar Elveţian a încercat să intre în site si a fost bătut.
A mers la guvernul Elveţian şi a spus: “Sunt un membru Elvetian al parlamentului, în ţara mea proprie, şi m-au bătut şi m-au aruncat afara. Asta e ilegal.”
Ei au spus; “Da. Vom merge sa- arestam.” Ei toţi au trebuit să-si impacheteze valizele şi să fugă în noaptea de Duminică – înainte de a fi arestati Luni. Poftim. Bilderbergerii au fost alungaţi, cu cozile între picioare. La un moment dat, cred că Pentagonul va trimite probabil oameni la sediurile TV centrale din Statele Unite. Veti vedea feţe noi şi o poveste total diferită iesind din televizoarele voastre in curand.