duminică, 26 iunie 2011

Apocalipsa si Semnele Sfarsitului

un material video foarte interesant despre sfarsitul guvernarii umane!

Dezvaluirile incendiare ale unui bancher despre grupul Bilderberg

Pe cat de secreti sunt Bilderbergii, care, oficial, afirma ca nu sunt decat un grup de prieteni care se intalnesc anual, pe atat de secreti sunt si cei care le dezvaluie planurile. DSK a fost ales sef al FMI pentru ca era santajabil din cauza viciilor sale si a scapat „ieftin” fiind doar expus. Un bancher elvetian, care a participat la intruniri ale grupului, tocmai de aceea preferand sa-si pastreze anonimatul, a acordat in luna mai un interviu incendiar redactorilor de la publicatia online WeAreChange. Fiind vorba de atata secretomanie, dezvaluirile bancherului nu pot fi socotite fapte sigure, dar cel putin arunca o alta lumina asupra actiunilor celor peste o suta dintre cei mai puternici oameni ai lumii. Conform marturiei elvetianului, grupul Bilderberg se foloseste de bancile elvetiene pentru a finanta rasturnari de guvern, falimentarea unor tari, coruptia unor oficiali si chiar uciderea unor persoane care au putere sa se opuna politicilor grupului.
Nu toti participantii la intrunirile Bilderberg au cunostinta de aceste lucruri, pentru ca si in sanul grupului de elita exista „bisericute”. Insa, Josef Ackermann, executiv al Deutsche Bank, si membru al comitetului de varf al Bilderbergilor, este acuzat de bancherul elvetian ca orchestreaza multe dintre aceste activitati oculte. Ideea care ii este cea mai draga lui Ackermann si la care lucreaza asiduu este cenzurarea internetului.
I: Ce puteti sa ne spuneti despre activitatile dvs ca bancher?
R: Am lucrat in sistemul bancar elvetian ani indelungati, chiar si ca director al uneia dintre cele mai puternice banci. Atunci am fost implicat in plata pentru asasinarea unui presedinte de stat. Am participat la intrunirea directorilor bancii, in care s-a hotarat sa se plateasca pentru aceasta actiune. Asta m-a dat peste cap rau de tot. Un serviciu secret strain a trimis o cerere scrisa de mana prin care solicita plata unei sume pentru o persoana care lichidase un presedinte! Si nu a fost singurul caz de acest fel. Am primit o seama de astfel de cereri scrise de mana din partea unor servicii secrete , care aveau fonduri pentru organizarea de revolutii ori pentru ucideri la comanda. Eu confirm ceea ce a scris John Perkins in cartea sa „Confessions of an Economic Hit Man”. Exista un sistem financiar pentru astfel de operatiuni si unele banci elvetiene fac parte din el.
I: Ne poti spune despre ce banci este vorba si cine anume din aceste banci este implicat?
R: Este vorba de una dintre cele trei banci elvetiene din varf la timpul asasinarii acelui presedinte din lumea a treia. Mai mult, nu-mi risc viata. Eram mai multe persoane la adunare cand cineva a venit cu acea cerere si cum era vorba de o suma mare cash, a trebuit sa se faca o informare sumara a spetei. Dupa care directorii au zis „O.K!”
I: Ce fel de fonduri erau acestea?
R: Speciale! Codificate. Dezlegarile veneau odata cu cererile. Asa functionau, conform intelegerilor la varf. Cererile care deblocau cele mai mari sume erau scrise de mana! Trebuiau descifrate. Ele contineau sume de bani pentru asasinate, pentru organizarea de greve, de revolte si pentru finantarea unor partide de opozitie in diverse tari. Stiu membri ai grupului Bilderberg care sunt implicati in asa ceva.
I: Macar ne puteti spune in ce decada se intamplau astfel de operatiuni?
R: In anii ’80.
I: Aveati vreo problema sa lucrati cu astfel de fonduri?
R: O mare problema. Nu mai puteam sa dorm. De-asta am si parasit banca pana la urma. Erau implicatii periculoase. Cei care organizasera fondurile erau membri ai unor servicii secrete, cele mai multe din tari vorbitoare de limba engleza. Trebuia sa platim criminali care ucideau oameni ce se opuneau planurilor Bilderberg, FMI si Banca Mondiala, de exemplu.
I: De ce ne acordati acest interviu? Sau de ce ni-l acordati acum?
R: Pentru ca Bilderbergii se intrunesc anul acesta in Elvetia. Pentru ca situatia mondiala devine din ce in ce mai critica si pentru ca bancile elvetiene sunt implicate in actiuni lipsite de etica, dispunand de fonduri aflate in afara oricarui control financiar si e vorba de sume cu multe, multe zerouri.
I: Miliarde?
R: Mii de miliarde, in afara taxelor! Ceea ce se intampla este impotriva sistemului elvetian al valorilor, bazat pe incredere, bunavointa si neutralitate. Am asistat la discutii care sunt impotriva principiilor democratice. Directorii bancilor elevetiene nici nu mai sunt elvetieni, ci vin din afara, majoritatea anglo-saxoni, americani, britanici care nu respecta neutralitatea declarata a elvetienilor. Acestia distrug Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda si Elvetia, care este tinta acum, cand nu mai au nevoie de ea. Josef Ackermann este cetatean elvetian, dar este in fruntea unei banci straine si se foloseste de putere ca sa distruga.
I: Oamenii despre care ne-ati vorbit vor fi prezenti anul acesta la intrunirea Bilderbergilor de la St. Moritz?
R: Categoric. Dispun de sume enorme de bani si au un plan. Vor distruge economia Europei si vor construi alta in China. Pana atunci, au deschis pietele europene pentru marfurile chineze. Sisteme de invatamant europene cad, iar noua generatie va sti din ce in ce mai putin. Asta va distruge Europa pe termen lung.
I: Credeti ca intalnirea din Elvetia de anul acesta are valoare simbolica? In 2009 s-au intalnit in Grecia, in 2010 in Spania, iar acum, aceste tari sunt pe marginea prapastiei. Credeti ca asa o sa se intample si cu Elvetia?
R: Este un obiectiv al lor. Elvetia nu este in UE, nici in „zona euro” si categoric nu este controlata de la Bruxelles. Vorbesc de Elvetia ca tara, nu ca sistem bancar, pentru ca acesta e deja al lor si-l manevreaza cum vor. Intalnirea de aici transmite acest mesaj, ca urmam!
I: Care sa fie telul lor? Vor sa creeze o dictatura globala controlata de mari corporatii, fara state suverane?
R: Exact. Iar suveranitatea statelor se consuma prin datoriile pe care le fac la aceste organizatii. Ei urmaresc falimentarea statelor de parca ar fi vorba de banci. Numai asa pot sa-si impuna interesele si sa dicteze. UE simte deja apasarea de fier a grupului Bilderberg.
I: Ce ar putea sa-i stopeze?
R: De aceea am acceptat sa dau acest interviu. Exista ceva la indemana tuturor care-i poate stopa: adevarul! Nu le place sa fie in lumina, deci puneti reflectoarele pe ei! Transparenta in politicile bancare si la toate nivelurile societatii i-ar stopa cu siguranta.
I: Care banci elvetiene sunt implicate?
R: Cele care-si antreneaza staff-ul dupa valori anglo-saxone, nu cele autentic elvetiene, care au cel mai corect sistem. E vorba de bancile care opereaza la nivel global.
I: Deci trebuie sa-i expunem public, sa aratam cine sunt Bilderbergii.
R: Cazul Strauss-Kahn este o oportunitate de a arata cine sunt si cum sunt. Sunt corupti, cu minti bolnave, plini de vicii pe care le ascund sub pulpana ordinului lor. Unii sunt ca Strass-Kahn, violatori, altii sunt sado masochisti, altii pedofili si multi sunt satanisti. Uitati-va la simbolurile sataniste pe care le afiseaza unele banci, inclusiv Rothschild Bank din Zurich. Oamenii acestia sunt santajabili din cauza slabiciunilor lor. Trebuie sa urmeze strict ordine si cine vrea sa iasa din rand, imediat sunt expusi, cu reputatia distrusa sau chiar ucisi. Strauss-Kahn, de exemplu –din cauza viziunilor lui socialiste – putea s-o pateasca si mai rau, putea sa fie ucis!
I: Daca Ackermann este un factor de decizie in comitetul Bilderbergilor, credeti ca e implicat in astfel de actiuni?
R: Da, dar nu numai el. Mai sunt multi altii, ca de exemplu Christine Lagarde, care va fi, probabil, viitoarea sefa a FMI. Si ea este membra Bilderberg, ca si Sarkozy si Obama. Planul lor actual este cenzurarea internetului, care este liber si prin care circula adevarul despre obiectivele lor. Pe motivul ca este utilizat de teroristi sa-si transmita mesaje, vor ajunge sa controleze si internetul. Sau cine stie ce atrocitate inventeaza ca sa realizeze acest plan.
I: De asta va e tema.
R: Nu e vorba doar de teama. Oamenii astia nu au scrupule in a da ordine de asasinare. Daca vor avea senzatia ca pierd controlul, asa cum se intampla din cauza opozitiei fata de FMI a populatiei din Grecia si Spania si posibil in curand si in Italia, nu vor ezita sa inventeze o noua „retea Gladio”. Am fost aproape si de aceasta retea. Instiga la terorism si sponsoriza grupuri teroriste, pentru a controla guvernele din state europene, precum Italia, unde uciderea lui Aldo Moro a fost platita prin sistemul pe care ti l-am descris.
I: Ackermann face parte dintr-un astfel de sistem?
R: Sunteti jurnalisti, urmariti-i cariera si mai ales cat de repede a ajuns in top. Dar sistemul functioneaza in toata lumea si implica o multime de oameni.
I: De ce credeti ca mass media occidentala nu trateaza acest subiect?
R: Pentru ca ori exista o intelegere cu patronii, ori, daca acestia sunt recalcitranti, le cumpara publicatiile.
I: Cati dintre participanti sunt avizati de planurile lipsite de etica ale grupului?
R: Exista un cerc interior in care ii gasesti pe satanisti. In afara acestui cerc, oamenii neinformati si chiar naivi sunt din ce in ce mai multi.
(Partidul Tinerilor Socialisti Elvetieni si Partidul Popular Elvetian au organizat proteste in acest week-end impotriva politicilor grupului Bilderberg, reunit anul acesta in statiunea elvetiana St. Moritz.) Interviul in original il puteti citi pe http://bilderberg2011.com/

vineri, 24 iunie 2011

DICTATURI MALTHUSIENE? SCURT INVENTAR AL SCENARIILOR DE CRIZA

Sunt mai multe scenarii referitoare la modul in care va avea loc deznodamantul crizei economice/crizei datoriilor suverane. Aceste scenarii nu sunt neaparat contradictorii, ba chiar pot fi complementare, insa nu se poate prevedea ordinea in care vor avea loc, precum si momentul in care ele se declanseaza. Si, de fapt, unele dintre acestea nici nu sunt doar scenarii, pot fi numite  deja tendinte , adica sunt lucruri care deja se intampla si pot prefigura realitati viitoare si, din punct de vedere istoric, iminente. Asadar:

1. Criza datoriilor suverane duce la constrangerea tarilor sa abdice de la propria suveranitate asupra economiei in favoarea complexului de institutii globaliste UE-FMI-BM, in special in favoarea guvernarii europene. Acest scenariu deja a debutat si se afla in lucru, pe doua paliere:
a) incoltirea Greciei, intamplator o tara eminamente ortodoxa (si nu doar a ei, insa e folosita ca tipar, ca pattern pentru ceea ce va urma cu celelalte tari care, spre deosebire de a noastra, nu se aseaza imediat in genunchi in fata UE-FMI, executandu-i ordinele cu exces de zel) pentru a se declara inapta repararii datoriei publice si, astfel, cedarii de prerogative esentiale catre UE si FMI
b) printr-o suita de reglementari europene prin care guvernarea europeana dobandeste atributii fiscale si bugetare pan-europene. Pasi importanti au fost facuti deja - statele membre sunt obligate sa-si raporteze bugetele inainte de a le aproba ele insele in parlamentele nationale, se discuta despre taxe si impozite platite direct CE, etc. Pe acest subiect exista evolutii si declaratii si in aceasta postare, mai jos.
2. Instaurarea la nivel “national” a unor regimuri autoritare, cvasi-dictatoriale, care sa aplice politicile dure anti-sociale, malthusiene, indreptate violent impotriva populatiei, prin invocarea principiului necesitatii restrangerii serviciilor statale sub pretextul respectarii deficitelor bugetare fixate de CE. Este scenariul prezentat in articolul de mai jos, scris de un adept cinic al solutiilor (sangeroase) de mana forte.
Prin dictaturi malthusiene intelegem dictaturi care guverneaza pe baza unei ideologii inspirate de economistul englez al sec. XIX, Thomas Malthus, conform careia resursele planetei fiind mici si in continua scadere, un numar mare al populatiei ar constitui un grav pericol global, asadar sunt necesare politici de “descrestere” a populatiei.
Teoria sa este cunoscută sub numele de malthusianism; ca o consecinţă a acestei relaţii dintre populaţie şi starea economică, Malthus considera că sărăcia, bolile, epidemiile şi războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistenţă.
Mai putini oameni, mai putine cheltuieli, deficite bugetare mai mici etc. Noul totalitarism care se profileaza vrea sa aiba populatie mica si reeducata.
Nu este foarte clar in acest moment cum anume, in mod precis, ar putea surveni aceasta posibilitate – in Grecia poate din cauza tulburarilor stradale, in Spania la fel, la noi poate sub pretextul unui blocaj institutional sau politic. Aceste lucruri (modalitatile concrete care vor fi alese pentru fiecare “tinta” in parte) sunt greu de anticipat cu exactitate, dar ceea ce conteaza este ca se pune in discutie eventualitatea instaurarii unor regimuri dictatoriale care, practic, sa impuna cu forta politica europeana.
Exista inca un scenariu, ajunsi la acest punct – cel al destramarii UE si al spatiului euro. De obicei pleaca ori de la observatori realisti care considera ca UE nu este viabila – ceea ce este perfect adevarat, caci orice utopie totalitara este si falimentara, in acelasi timp, ori de la propaganda pro-europeana care cauta sa sperie oamenii cu eventualitatea unui “dezastru” – pierderea a unei “frumuseti” de colivie masonica. Si atunci, nu-i asa, trebuie sa strige tot poporul “european” in cor ca vrea mai multa si mai puternica Uniune… In orice caz, ipoteza unei destramari a UE pare in acest moment foarte indepartata - si de ce ar renunta euromasonii la “mandrete” de constructie babilonica tocmai acum, cand pretextul crizei e ideal pentru intarirea institutiilor europene? Başca mai sunt acompaniati si de “liderii religiosi”…
Ce se intampla deja:
a) aplicarea drastica a unor masuri de pe agenda CE si FMI la noi in tara si aiurea, cum ar fi taierea salariilor si taxarea pensiilor, restrangerea serviciilor medicale, tot felul de “reforme” ale austeritatii care au fost aplicate sarindu-se peste pasii normali, democratici, ai unui proces decizional caracteristic unui stat de drept;
b) un proiect de modificare constitutionala care sa contina, in insasi Legea Fundamentala a tarii, obligatia de a nu depasi un deficit de 3%, lucru, practic, imposibil fara uriase sacrificii pentru populatie/ de populatie…; deocamdata acesta este doar un proiect, deci nu un fapt implinit, insa conteaza ca intentie si ca posibilitate; in acelasi proiect se vrea sa se obtina o libertate totala pentru guvern de a aplica tot felul de taxe si impozite si alte masuri fiscale fara sa mai dea socoteala in fata legii.
Ne mai aducem aminte si de declaratii ingrijoratoare cum ar fi aceea ca o stare de criza justifica suspendarea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor... In acest sens, contributia BNR este esentiala, Banca Nationala fiind pilonul principal de aplicare in tara a directivelor europene, FMI etc.
3. Scenariul unui razboi mondial. Despre acesta s-a mai scris. Depinde de conjuncturi mai generale, geopolitice, in principal de SUA, de situatia Israelului, deci e o problema mai complexa. Problema nu este daca va fi razboi mondial, ci cand.
4. Scenariul socialist. Pare cel mai putin probabil in acest moment. Evenimentul arestarii lui Strauss-Kahn este simbolic in acest sens. Pentru cine stie, Kahn a facut o serie de declaratii care prefigurau transformarea ordinii globale institutionale intr-una de tip socialist-redistributiva. Rusii stiu de ce, si poate nu e intamplatoare deloc declaratia lui Putin de acum cateva zile. Un reputat analist rus, Mihail Hazin, se lega de declaratiile lui Kahn despre faptul ca ar trebui schimbat Consensul de la Washington. Ce declarase Kahn, cf. Hazin:
“principiile fundamentale ale economiei occidentale nu au fost viabile, si chiar periculoase. Dorinta fiecarei tari de a ajunge la un deficit bugetar scazut, la o crestere economica rapida, la o piata financiara libera si necontrolata, taxe liberale (ceea ce este denumit ca “consensul de la Washington” si care pina in momentul de fata este si a fost aplicat cu inversunare de FMI tuturor, ca o cale universala catre prosperitate) a facut ca criza economica globala a devenit inevitabila”.
Solutia prevazuta de Kahn era restrangerea pietei in favoarea statului si redistribuirea activelor si veniturilor in favoarea cetatenilor – socialism international in toata regula. Pare insa ca scenariul socialist este pus la pastrare, acum fiind momentul scenariului “austeritatii”, adica al politicilor malthusiene reductioniste. Cine stie, poate ca scenariul socialist este rezervat numai Antihristului, care sa vina ca o salvare dupa ce lumea se ineaca in disperarea foametei, in sangele razboiului si in chingile dictaturilor malthusiene. Sau, poate, ni se rezerva o rasturnare spectaculoasa de situatie, legata de ultimele dezvaluiri cu privire la motivul arestarii lui Kahn – absenta rezervei de aur din trezoreria SUA.
5. Scenariul revoltelor si revolutiilor. Deocamdata acest scenariu, acolo unde se poate produce, pare mai degraba sortit sa justifice un scenariu de tip 2, adica instaurarea unei guvernari de mana forte, autoritare. Tendinta de moment pare sa fie inspre strangerea menghinei pana la sugrumare totala, nu atat – atentie, vorbim doar de aceasta faza a planurilor  “noii ordini”, unde este limpede si este profetit ca haosul va fi “lege” – inspre un haos generalizat care sa provoace destramarea noilor aranjamente institutionale – indeosebi cea europeana, de pilda.
Toate cele discutate mai sus sunt, cum spuneam, posibilitati virtuale sau deja inscrise intr-o serie de tendinte vizibile. Ce este cel mai evident este ca scenariul 1 e in plina derulare, ca scenariul 2 este foarte posibil si ca peste toate pluteste amenintarea unui razboi mondial. E bine insa sa nu ne facem din aceste previziuni scheme rigide de interpretare a evenimentelor in curs, pentru a nu fi surprinsi apoi de evolutii neasteptate.

Pactul Euro: Uniunea Europeana pune biciul pe angajați

miercuri, 22 iunie 2011

Soluţia la criza grecească: încă o integrare

Dupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati.
Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite.
De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale.
Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat.
Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care pune bazele destramarii statelor sub forma actuala.
Ce va rezulta in urma unei eventuale cedari a suveranitatii din partea Greciei? Bineinteles, fiind surprinsi de aceasta “buna-vointa” din partea grecilor, nemtii si ceilalti europeni ii vor imprumuta pe greci cu oricat de multi bani va fi nevoie pentru a da un exemplu pozitiv si pentru a arata ca uniunea este viabila si are cum sa rezite in orice criza. Dupa Grecia insa va veni si Irlanda si Portugalia si Spania, si pas cu pas, modelul cedarii suveranitatii se va putea implementa si prin alte state, extinzandu-se in ultima instanta in toate statele europene si ducand astfel la o transformare mult mai rapida a uniunii, din uniune in federatie.
Marea necunoscuta va ramane insa rezistenta popoarelor. Dupa cum am vazut, in Islanda – tara aflata intr-o situatie oarecum similara cu Grecia – poporul a dat jos cu politicienii, nu a raspuns la solicitarile FMI-ului de a plati daunele facute de bancheri, a condamnat cativa bancheri (care intre timp s-au refugiat in Londra) si au renuntat la orice speranta de a intra in UE prea curand pentru ca nu au acceptat sa plateasca datoriile bancilor falimentare cu banii poporului. Dupa o mica revolutie, Islanda s-a intors la pescuit si la meserii mai impamantenite decat speculatiile in imobiliare si nu va trece multa vreme pana cand vom auzi de iesirea din criza si revenirea economica a Islandei.
Cel putin in Romania, cedarea suveranitatii nu se va face prea dificil, avand in vedere docilitatea poporului roman care a uimit pe toti conducatorii straini care au trecut prin Romania, prin intelegerea si umilinta cu care a acceptat masurile de austeritate fara a da jos cu guvernul, fara a face greva generala si fara a porni o noua revolutie. Graitor in acest sens este chiar o declaratie facuta de Berlusconi in cursul ultimei sale vizite la Bucuresti:
“Am ţinut să îl felicit pe domnul premier astăzi pentru modul în care Guvernul român a adoptat nişte măsuri foarte dificile, dure, pentru a stabili pierderile în domeniul bugetar. Fireşte, unele dintre aceste măsuri nu sunt deloc populare. Am apreciat această măsură de reducere a personalului bugetar, de reducere cu 25% a salariilor în instituţiile publice, de a mări vârsta de pensionare, de a spori TVA-ul la 24% şi de a reduce alocările pentru instituţiile locale. Sunt măsuri absolut nepopulare. Dar ele au fost necesare şi din cauza cererilor provenite din partea FMI şi UE”. (Antena3)
Iata asadar cum lasam sa treaca o criza buna, fara sa dam jos cu ticalosii si sa ne alegem propria cale si iata cum conducatorii abili care pun la cale noul soviet nu lasa sa treaca o criza buna si prin manipulari fine si bine lucrate, imping lucrurile in directia dorita de ei. Dar la urma urmei, ori ca esti sluga la domn pamantean, ori la european, nu-i tot aia? Ba poate chiar, strainului sa ii pese mai mult de noi si macar sa ne aplice normele europene ale muncii pe plantatie …

marți, 21 iunie 2011

Cîți Mîntuitori avem?

Vreau să vă propun pentru analiză cîteva pasaje din cartea Tit referitor la dumnezeirea lui Isus Hristos. Pavel construiește textul într-un mod logic afirmația ca Isus este Dumnezeu. In cartea Tit găsim trei pasaje în care se arată parallel faptul că Isus și Dumnezeu au același rol – cel de Mîntuitor. Pentru claritatea analizei propun cîteva pasaje din VT referitor la “Mîntuitor”
 http://www.trilulilu.ro/osy91/58cd9843d8242d
*Isaia 43:11 Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!
*Isaia 45:21 Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela început, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decît Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mîntuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. 
*Osea 13:4 Dar Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului încoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt Mîntuitor afară de Mine.
Concluzia care iese in evidenţă aici este că: Dumnezeu este Unicul dumnezeu şi în afară de El nu mai este alt Mîntuitor.
În Tit voi sublinia paralelismul pe care îl propune Pavel pentru a arăta că Isus şi Dumnezeu sunt numiţi cu acelaşi titlu pe care îl avea în exclusivitate doar Dumnezeu.
*Tit 1:3-4 ci Şi-a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; -  către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amîndorora: Har şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru!
*Tit 2:10-13 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvîrşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,  şi ne învaţă s’o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.
*Tit 3:4-6 Dar, cînd s’a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,  pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru;
Pavel prezintă în mod repetat ideie de Mîntuitor în persoana lui Isus. Titlul de Mîntuitor nu s-a transferat la Isus, pentru că El a fost dintotdeauna Mîntuitorul omenirii.
*Luca 2:11 astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.

Adevărul despre "revoluţiile" arabe şi războiul din Libia

Anul 2011 a început cu un val de revolte populare ce a trecut prin mai multe ţări arabe din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, evenimente similare cu cele din 1989 din Europa de est şi cu revolutiile portocalii din spaţiul ex-sovietic. Aparent desfăşurarea evenimentelor a fost spontană, însă nu a durat mult până când implicarea externă a ieşit la iveală. Adevăraţii autori şi regizorii acestui spectacol au fost revelaţi atunci când "valul revoluţionar" a ajuns în Libia unde "rebeliunea" a trebuit să fie susţinută armat de către mai multe tări ale NATO. Timp de câteva săptămâni întreaga comunitate internaţională a asistat cu respiraţia tăiată la evoluţiile violente din această ţară timp în care mass media internaţională încerca să ne convingă că Ghaddafi este un tiran nemilos şi însetat de sânge. Să vedem însă cum arată dictatura libiană. Fostul ambasadorul rus în Libia, Vladimir Chamov, întrebat într-un interviu dacă Ghaddafi şi-a asuprit cetăţenii, a spus: "Despre ce opresiune vorbesti?
Libienilor li se acordă credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani pentru construcţia casele lor, un litru de benzina costă aproximativ 10 centi, produsele alimentare costă mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari.... Această ţară nu mai există acum."
Ce alte date şi cifre ştim despre Libia şi liderul ei?     
- PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei este de 14.192 dolari.   
 - Fiecare membru al unei familii care este subvenţionat de către stat    primeşte 1.000 de dolari pe an.    
- Şomerii primesc 730 de dolari lunar.   
- Salariul unei asistente de spital este de 1.000 dolari.    
- Ajutorul de naştere este de 7.000 de dolari.    
- Cuplurile proaspăt căsătorite primesc un ajutor de 64.000 de dolari    pentru a cumpăra un apartament.    
- Pentru a deschide o afacere un libian primeşte un ajutor financiar de    20.000 de dolari.    
- Impozitele şi taxele majore sunt interzise.   
 - Educaţia şi asistenţa medicală sunt gratuite.    
- Educaţia şi specializările în străinătate se fac pe cheltuiala    guvernului.    
- Există lanţuri de magazine pentru familii mari, ce au preţuri simbolice    pentru produsele alimentare de bază.  - Vânzarea de produse expirate este pedepsită prin amenzi mari, iar în    unele cazuri se pedepseşte cu detenţia.    
- Un număr de farmacii distribuie medicamente gratuit.    
- Contrafacerea medicamentelor este considerată o infracţiune gravă.    
- Nu există plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plăteşte pentru energia    electrică.    
- Vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise prin lege.    
- Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament sunt    acordate fără dobândă.    
- Sunt interzise speculaţiile imobiliare.    
- În cazul în care o persoană decide să cumpere o maşină, statul libian    achită 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ.    
- Benzina este mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costă 0,14    dolari.  Să presupunem totuşi că intervenţia militară ar fi fost justificată...
 
Atunci de ce s-a intervenit militar doar în Libia? Conform mass media în aceeasi regiune exista o multime de alte ţări în care "dictatori sângeroşi" omoară "populaţia paşnica şi neînarmată". Şi totuşi NATO, SUA, Franta sau Marea Britanie nu se duc acolo pentru "a face dreptate" şi a "restaura democraţia". De ce a fost aleasă această ţară în mod special? De ce este "democraţia occidentală" atât de obsedată de ideea eliminarii lui Ghaddafi şi de distrugere a Libiei, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa, printr-un scenariu similar cu cel din Irak?
Şi cum se explică faptul că "rebelii" susţinuţi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi de către alte ţări NATO colaborează cu luptători Al Qaeda, după cum a relatat mass media internaţionala? Această ciudăţenie a susţinerii unor terorişti de către americani a trecut rapid în uitare, fiind acoperită mediatic de asasinarea lui Osama bin Laden, presupusul lider al fantomaticei grupări teroriste mondiale, o altă poveste de adormit copii menită să refacă imaginea şifonata a SUA. La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia: una oficială - protejarea drepturilor omului şi cea neoficială - furtul petrolului libian. Ambele sunt piste false. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian.
Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care din 2005 a renunţat la "binefacerile civilizaţiei" şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia. Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul.
Muammar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle - de a refuza bancnotele de hartie şi de a începe să utilizeze din nou monede de aur ca pe vremuri. Acest lucru ar duce la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta ... (În 1965 Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar, adică folosirea acestuia ca referinţă în schimburile comerciale internaţionale în locul dolarului;  În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco.
Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu "atacul" lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur.) O serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur. China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africane au discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur.
Muammar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi - dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă. Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane. Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi: "libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii". Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur. În cele ce urmează redăm un fragment dintr-un interviu cu German Sterligov, creatorul "Bursei aurului" din Moscova, în cadrul unei emisiuni a postului rusesc "Dojd": Olga Pispanen: Şi apoi a venit condamnarea Libiei... GS: O să-ţi spun ce evenimente au dus la acest lucru. În 2002 prim-ministrul malaezian Muhammad împreună cu Muammar Ghaddafi au propus lansarea unui dinar de aur. La început această idee a fost aprobată de către Iran, Sudan, Bahrein şi Indonezia, iar în anul următor Emiratele Arabe Unite şi alte ţări au aderat la aceasta iniţiativă. Ei au inceput sa lucreze la această idee, au existat şedinţe ale miniştrilor de finanţe din aceste ţări, la care a început să prindă viaţă proiectul de a refuza tranzacţiile comerciale în dolari şi euro în favoarea folosirii dinarului de aur.
A existat un proiect pilot în care monede de aur au fost bătute şi au început să fie folosit în Malaezia, Indonezia şi Iran. Ele au fost folosite în magazine obişnuite şi chiar şi acum pot fi folosite acolo, la fel ca orice altă monedă. OP: Ai cumva un dinar de aur la tine? GS: Nu am dinari, dar am "goldeni", pentru că fiecare ţară îşi adoptă propriul tip de monede de aur, iar noi le-am numit "goldeni". OP: De ce se numeşte aşa? Nu suna prea ruseşte. GS: "Golden" înseamnă "făcut din aur" în limba engleză. Înainte de aceasta, în Rusia, am avut "guldeni" şi "zloti". Le-am făcut la monetaria rusă "Gosznak". Am sugerat Libiei să folosească moneda noastră, dar au considerat că e prea mare, cântăreşte 1 uncie. Dmitri Kaznin: Cum i-aţi sugerat să folosescă această monedă? GS: Au existat negocieri pentru o lungă perioadă de timp între oamenii de afaceri ruşi şi arabi, care au fost găzduite de către Nadejda Azarenkova şi de firma de avocatura a lui Artur Airapetov, la care sunt şi eu co-proprietar. S-a ajuns la o situaţie similară cu cea dintre Stalin şi Hitler: Stalin era deja pregătit pentru agresiunea lui Hitler şi a plasat trupele sale la frontieră, dar Hitler dintr-un singur atac a distrus totul.
Acelaşi lucru a făcut şi societatea occidentală. Asta este opinia mea: Muammar Ghaddafi era gata să declare respingerea folosirii dolarului şi a monedei euro în tranzacţii, însă a fost oprit de către sistemul bancar internaţional. Conturile sale internaţionale au fost blocate sub falsul motiv al "încălcării drepturilor omului". OP: Conturile au fost blocate după anunţul că el a început să tragă în civili. GS: Dar asta se întâmplă în toate ţările. Uitaţi-vă în jur - o mulţime de civili sunt ucişi în ţări precum Yemen şi nimeni nu le blochează conturile bancare. Intotdeauna se pot găsi justificări unor acţiuni, în acest caz uciderea de oameni a servit doar ca un pretext. Însă motivul real al actiunii este efectul psihologic al ideii lui Ghaddafi (unul dintre principalii lideri musulmani), de a începe utilizarea dinarilor de aur, care a fost efectiv uimitor, a fost chiar mai periculos decât ideea în sine.
De exemplu, există un stat malayezian numit Kelantana, care utilizează numai monede de aur, dar nu prea dă bătăi de cap liderilor globalisti. Şi iată ca apare Ghaddafi, care sugerează ca toată lumea să respingă sistemul bancar internaţional şi să se elibereze de sclavia sistemului american al Federal Reserve Bank. Un număr mare de ţări l-ar urma în această acţiune. Acest proiect a fost pregătit intens timp de mai mulţi ani, Ghaddafi a militat pentru ca ţările africane să se unească toate într-un stat puternic şi să înceapă utilizarea monedelor de aur. Egiptul era pregătit să ia parte la el, de aceea revoluţiile au început acolo şi CIA a intervenit pentru a distruge planurile cu privire la ieşirea din sistemul bancar internaţional. Apropo, acest sistem mafiot international afectează de asemenea într-o mare măsură economia Rusiei. Trecerea de la utilizarea baniilor de hârtie la monede de aur - aceasta este ieşirea din criză şi din sclavia financiară. OP : German, explica te rog... Cred că astăzi avem foarte multe bancnote de hârtie pentru care nu există acoperire în aur. GS: Desigur. Nu au acoperire deloc, sunt doar hârtii fără valoare... OP: ... Aceasta înseamnă că dacă Muammar Ghaddafi va renunţa la sistemul bancar actual şi va începe să facă comerţ doar în aur, el va putea face schimburi comerciale doar cu ţările care au aur. GS: Ţi-am spus despre începutul acestui proiect în anul 2002 pentru a explica faptul că un mare număr mare de ţări de la Indonezia la Iran s-au pregătit timp de 8 ani pentru asta. OP: Dar nu au participat şi America, Franţa, Germania sau chiar Rusia... GS: Desigur. Acestea sunt ţări mari, foarte populate, care produc multe bunuri. Nu mă refer la computere sau alte gadget-uri, ci la lucruri de care avem nevoie pentru viata de zi cu zi: produse alimentare, petrol şi aşa mai departe. Apropo de Rusia, vă rog să reţineţi la cine a apelat Ghaddafi înainte să îi fie aruncate bombe în cap. El a apelat la China, India şi Rusia - aceste ţări care ar putea fi gata oricând pentru a începe utilizarea monedelor de aur. În special China, care a anunţat că va emite yuani de aur în curând. Şi notaţi care este primul lucru pe care l-au facut atât de lăudaţii "rebeli" din Libia . Ei nu au creat un nou guvern - nimeni nu a auzit despre ideile lor politice.
În schimb au deschis o Banca Centrală în Bengazi, care ar fi trebui să înlocuiască banca lui Ghaddafi. Acest lucru înseamnă că ei nu sunt împotriva politicii lui Muammar Ghaddafi sau a guvernării sale. Ci că ei vor să schimbe sistemul său financiar. OP: Oricum, după cum am înţeles, doar ţările pe care le-ai numit sunt capabile de schimburi comerciale cu monede de aur. Numai 12 ţări. Doar ele vor fi capabile să facă comerţ unele cu altele... GS: Crede-mă, nu este un număr mic. O să existe o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea s-a săturat să fie sclavul Rezervei Federale americane şi a şefului ei Bernanke. Chiar şi americanii sunt sclavii lui Bernanke pentru că el tipăreşte bani pe bandă rulantă şi îi da sub formă de împrumut băncilor din Statele Unite ale Americii. Dacă Muammar Ghaddafi ar fi găsit timp pentru a lansa monedele de aur înainte de începerea războiului, nu numai ţările musulmane l-ar fi urmat.
Ar fi fost multe ţări, poate inclusiv Germania. Orice ţară din lume care nu vrea să fie un sclav al lui Bernanke vrea să facă comerţ contra aur. OP: Nu îţi este frică ... pentru că promovezi această tranziţie către aur? GS: Draga mea, eu deja trăiesc într-o pădure sălbatică. Conform unei istorii a familiei Rothschild toate băncile naţionale din lume sunt controlate de către elita bancară mondială (evident la BNR principalul agent Rotschild este Mugur Isărescu) În 2001 pe tot globul mai erau doar 7 ţări care a căror bancă naţională nu era controlată de către sataniştii clanului bancar Rothschild: Afganistan, Irak, Iran, Coreea de Nord, Sudan, Cuba şi Libia. Generalul Westley Clark declara recent că planul ocupării unora dintre aceste ţări era pregătit înca din 2001: Afganistanul a fost ocupat începând din noiembrie 2001, iar războiul din Irak a început imediat după ce în 2002 Saddam Hussein a intentionat să vândă petrolul în euro, în cadrul programului petrol contra hrana. Cuba şi Coreea de Nord au fost aproape complet izolate şi se zbat într-o cruntă săracie; este puţin probabil să mai poată deranja cu ceva bogătaşii planetei.
Sudanul este de mai mulţi ani scena unui război intern. În 2006 Iranul a înfiinţat Bursa Iraniana de petrol, iar după un an a renunţat la tranzacţiile în dolari adoptând în loc schimburile comerciale în euro şi yeni, ameninţând astfel statutul de moneda internatională a dolarului. Ca urmare a acestei măsuri SUA şi Israelul au lansat ameninţari războinice şi chiar nucleare la adresa Iranului pretextând existenţa unui presupus pericol nuclear. Din luna martie a acestui an se pare că a venit rândul Libiei. 

Comentariu ChavaLito :asemenea conditii de viata nu o sa existe niciodata in Europa!

REVOLUTIA DIN ISLANDA, UN MARE SUCCES ! Nici o Televiziune din Europa nu a facut publica revolutia din Islanda!

REVOLUTIA DIN ISLANDA, UN MARE SUCCES ! TELEVIZIUNILE DE RAHAT DIN EUROPA SI DIN ROMANIA, CONTROLATE DE “BILDERBERGI”, NU AU AVUT CURAJUL SA INCALCE PORUNCA ACESTORA DE A TRIA, ASCUNDE, A MINTII SI A MANIPULA TELESPECTATORII. ASA SUNTEM MINTITI DE ZECI DE ANI CU MASS-MEDIA,  DE NISTE GRUPARI MAFIOTE ECONOMICE SI MILITARE MONDIALE  CARE CONTROLEAZA ABSOLUT TOTUL, INCLUSIV PE NOI OAMENII SI COPII COPIILOR NOSTRI.!

Am primit pe mail un rezumat al unui articol apărut în Spania, despre veritabila revoluție din Islanda. La știri bineânțeles că nu a ”transpirat” nimic, căci nu se dorește ca modelul islandez să se propage.


În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic.
O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani: Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu? Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
- 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.
- 2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoava demisia  primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc.
- Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune  rambursarea  datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze sa le plateasca  lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% interese.
- 2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa  referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi  anunţa că se va consulta poporul. La referendumul, organizat în luna martie  93% din voturi au fost impotriva acestei legi.
- Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea  mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toti  bancherii implicati, pleaca din ţară.
- În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.
- Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran.Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică , din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar  sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională  începe activitatea în februarie 2011 prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.
Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative. Aceasta este scurtă istorie a Revoluţiei Islanda:
- demisia guvernului în bloc,
- naţionalizarea băncilor,
- un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile  economice,
- închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in  talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimentele la televizor? Bineînţeles că nu.
Oamenii islandezi au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.
Sursa: Rapcea.ro

luni, 20 iunie 2011

Verdictul UE: Mai multa austeritate

Europenii nu sunt multumiti. Oricat de multa austeritate au impus statele membre ale UE, nu este suficient. Acesta este mesajul imperative de la Comisia Europeana care trimite recomandari catre toate cele 27 de state membre, potrivit noului sistem post criza de supraveghere centralizata si corectare a politicilor nationale de catre UE.
"Suntem pe cale sa implementam noul sistem de guvernare european", a precizat seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, in Parlamentul European.

Acesta a anuntat cele 27 de "prescriptii" nationale. Barroso a atras atentia statelor membre asupra a ceea ce trebuie sa faca pentru consolidarea politicii fiscale si modul in care economia poate fi reparata.

Potrivit analistilor, apelul UE este mult mai mult decat un apel pentru austeritate. Este o reteta pentru liberalizarea economiei europene, mult mai profunda decat pana acum.

De la interventii pentru reducerea salariilor la trecerea treptata spre impozitarea progresiva, UE spera sa transforme total economiile statelor membre, pentru a fi mai competitive pe plan mondial, demne de a concura cu cele ale SUA, China si a tarilor emergente.

In cadrul noului sistem de supraveghere centralizata, Comisia schiteaza o idee despre ce asteapta de la politicile economice nationale, un document care va fi mai apoi aprobat de catre Consiliul European.

Toate cele 27 de state membre isi vor prezenta bugetele si planurile economice catre Comisia Europeana, pentru a vedea daca sunt suficient de riguroase.

Apoi, in penultima etapa a acestui proces, Comisia isi va da acordul pentru planurile fiecarui guvern, va stabili ce trebuie sa fie corectat si va oferi o serie de recomandari.Planurile finale trebuie aprobate de Consiliul European.

In urmatoarele 12-18 luni, guvernele trebuie sa puna in aplicare toate schimbarile ordonate de Consiliul European.

In cazul in care tarile se afla in zona euro, aceasta supraveghere este sustinuta de impunerea unor amenzi rigide pentru guvernele care nu respecta planul, amenzi pana la 0,5% din PIB.

Pentru o economie de dimensiunea Spaniei, o astfel de amenda s-ar ridica la 5,25 miliarde de euro.

"Nu e vorba despre dictarea politicii guvernelor membre ale UE. Guvernele nationale isi asuma responsabilitatea pentru programele economice implementate", spun reprezentantii UE.

Potrivit acestora, impactul acestor politici nu se va mai opri la granitele nationale.

Comisia Europeana este constienta de nemultumirea pe care europenii o simt din cauza austeritatii, insa nu sustine nici o alta alternativa si considera ca toate schimbarile economice ar fi trebuit facute cu ani in urma.

Adresandu-se presei, Barroso a atras atentia ca in Portugalia, partidele care au respins austeritatea au fost "pedepsite" la alegerile generale recente.

Per ansamblu, concluzia Comisiei Europene este ca unele tari membre ale UE arata un grad insuficient de ambitie, iar altele sunt lipsite de specificitate.


"Multe state membre trebuie sa arate mai multa ambitie cand vine vorba de consolidare fiscala", a mai precizat Jose Manuel Barroso.

Recomandarile generale de semestru pentru toate statele trag un semnal de alarma asupra sistemelor de stabilire a salariilor care trebuie sa fie in concordanta cu productivitatea, pentru a nu submina competitivitatea.

Acestea fac referire de asemenea la cresterea varstei legale de pensionare in intreaga Europa.

Pensionarea anticipata trebuie sa fie eliminata, potrivit CE.

Aceste eforturi nu vor fi usor de pus in aplicare in multe tari.

Eforturile de crestere a varstei de pensionare in Franta de anul trecut au provocat greve pe scara larga si au "paralizat" o mare parte a tarii.

Analistii au precizat ca astfel de modificari ar lovi cel mai tare in "gulerele albastre" si ar duce la cresterea somajului in randul tinerilor.

Printre recomandarile facute de CE s-au mai numarat reducerea gradului de abandon scolar, cresterea participarii femeilor la forta de munca, sprijinirea formarii profesionale si invatarea pe durata intregii vieti.

Realitatea este ca toate tarile, in afara de Marea Britanie, vor fi nevoie sa joace dupa cum canta UE. Prin urmare, austeritatea trebuie sa continue. 


:A-ti vrut UE!? asta primiti de la UE ... austeritate si iar austeritate!

Efectul de domino: Ce se întâmplă dacă Grecia falimentează?

Numărul profeţilor care prevestesc intrarea Greciei în incapacitate de plată se înmulţesc pe zi ce trece. Cea mai recentă previziune vine din partea fostului preşedinte al Federal Reserve, Alan Greenspan care a anunţat ieri că falimentul Greciei este „aproape sigur“.
Iată cum arată unul dintre cele mai pesimiste scenarii în cazul în care aceste profeţii se adeveresc.
1.    Băncile greceşti se naţionalizează.
2.    Băncile europene se destabilizează.
3.    Plasamentele în asigurarea datoriilor împotriva riscului de neplată (credit default swap – CDS) devin un joc de noroc.
4.    O criză globală a creditelor.5.    Piaţa fondurilor de investiţii din SUA este provocată. 6.    Irlanda şi Portugalia sunt tentate să renunţe la lupta pentru stabilizarea economiei.
7.    Banca Centrală Europeană intră în criză.
8.    Apare o criză politică în Germania.
9.    Consumatorii americani îşi pun banii la saltea.
10.    Politicienii vor spune „nu intraţi în panică“.
11.    Învie măsurile protecţioniste.
12.    Economia Chinei „aterizează forţat“.
13.    Dezbaterile americane despre plafonul de îndatorare se încheie.
14.    Soarele încă mai răsare.

duminică, 19 iunie 2011

Ce Spune Biblia despre inchinarea la icoane

Recent am avut o discuţie cu cineva referitor la închinarea la icoane. Nu vreau să spun ceva împotriva celor ce cred în icoane sau practică închinarea la icoane. Vreau doar să prezint ceea ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu despre acest lucru. Probabil că la începutul creştinismului oamenii au făcut icoanele doar pentru a-şi aminti de Dumnezeu, însă acest lucru a devenit o închinare la idoli prin faptul că oamenii sărută icoanele şi se închină înaintea lor mai ceva decît în faţa lui Dumnezeu.
Una din cele 10 porunci pe care le-a dat Dumnezeu lui Moise spune următoarele: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape supt pămînt. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; şi Mă îndur pînă la al miilea neam de ceice Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”. Deuteronom 5:8-10
Încălcarea acestei porunci este pedesită de Dumnezeu. Pedeapsa este clară chiar din acest verset: Dumnezeu pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii. Nu este nimic mai dureros pentru un părinte decît să-şi vadă copilul suferind.
Dumnezeu arată clar de ce să nu ne închinăm la nici un chip cioplit şi cine sau ce anume se include în chipul cioplit.
Deuteronom 4:15-19 „Fiindcă n’aţi văzut nici un chip în ziua cînd v’a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pămînt, sau chipul vreunei păsări care sboară în ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se tîrăşte pe pămînt, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pămîntului. Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg”.
În acest pasaj este spus clar cine se include în chipul cioplit. După cum bine vedem merge vorba şi despre chipul unui bărbat sau chipul unei femei. Chiar dacă nu suntem aşa de idolatri încît să ne închinăm la dobitoace şi păsări, dar totuşi ne închinăm la chipuri de bărbaţi şi femei care le poţi găsi din abundenţă oriunde.
Recent mergînd într-o rutieră am văzut o icoană care reprezenta pe Domnul Isus Hristos stînd pe nori împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu era reprezentat ca un bătrîn, iar Isus stătea la dreapta lui Dumnezeu. Biblia ne spune clar că Dumnezeu este duh şi fără mare teorie este clar că un duh nu poate fi prezentat în chip de om bătrîn.
De multe ori auzim chiar de la preoţi că închinarea la icoane este o închinare adevărată, iar însuşi icoana este „fereastra spre Dumnezeu”. Un lucru este mai interesant: oare are Dumnezeu nevoie de asemenea „ferestre”.
Probabil toţi cunoaşteţi istoria cînd poporul Israel şi-a făcut un viţel din aur pentru că Moise urcase pe muntele Sinai la Dumnezeu şi nu se mai întorcea.
Exodul 32:4-6 “ El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: ,,Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului. Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: ,,Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului! A doua zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s’au sculat să joace”.
Vedem că Israel după ce a fost scos din ţara Egiptului, chiar dacă a văzut minunile pe care le-a făcut Dumnezeu totuşi au fost tentaţi să se lepede de El. Ei şi-au turnat un viţel din aur ca să şi-l închipuie pe Dumnezeu. Era sigur că ei nu credeau că anume acea statuie este Dumnezeu, dar după ce au făcut-o au spus că acea statuie era Dumnezeul care îi scosese din Egipt. Nu vedeţi nici o paralelă între ceea ce au făcut ei şi ceea ce facem noi astăzi. Noi facem aceiaşi prostie ca şi ei. Noi motivăm că ne facem „ferestre” pentru al vedea pe Dumnezeu, dar acelaşi lucru l-au făcut şi ei. Mai departe vom vedea cu ce s-a terminat această închinare a lor.
Exodul 32:25-28 „Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; – s’a aşezat la uşa taberii, şi a zis: ,,Cine este pentru Domnul, să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s’au strîns la el. El le-a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa. Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor”.
Cînd Moise era pe munte Dumnezeu i-a spus despre faptul că poporul Israel s-a stricat şi a mers după alţi dumnezei. De fapt Dumnezeu a vrut să omoare pe tot poporul Israel pentru această închinare la idoli pe care o făcuseră, dar Moise a mijlocit ca Dumnezeu să-i ierte şi să-i lase în viaţă. Vedem totuşi că păcatul trebuie pedepsit aşa că din popor au murit apoape trei mii de oameni. Dumnezeu nu tolerează asemenea închinări ci le urăşte şi le pedepseşte.

joi, 16 iunie 2011

Chemtrails (urme chimice)

 

   Transcriptul:
  Michael Murphy (M.M.):  As vrea sa vorbim      despre o chestiune care atrage din ce in ce mai mult atentia, chestiune care este numita stiintific Stratospheric Aerosol Geoengineering denumita de asemenea CHEMTRAILS. Stii despre asta? Ai vrea sa vorbesti despre asta?
   G. Edward Griffin (G.E.G.):  Stiu despre controversa  CHEMTRAILS versus  CONTRAIL si ma tem ca este un caz deschis – inchis. Obisnuiesc sa observ zborurile avioanelor cu reactie  inca de la inceputuri, am locuit langa aeroportul din Los Angeles. Imi amintesc cand primul jet a sosit, cu zgomot mare asa cum nu am auzit inainte. Obisnuiam sa mergem si se ne asezam la capatul pistei sa privim avioanele aterizand si  decoland deoarece era o experienta noua. Am urmarit avioanele cu reactie toata viata mea si stiu de urmele lasate de avioanele cu reactie, urme datorate umezelii din atmosfera, vapori care devin cristale de gheata care dupa aceea se vaporizeaza si dispar, le poti vedea, urme albe , in spatele avioanelor, de 10 ori 20 de ori lungimea avionului, apoi dispar, le mai poti vedea din cand in cand deci asta este un contrail.
   Dar cele despre care vorbim sunt ceva diferit, ceva ce nu am vazut pina acum deloc. Aceste avioane trec si  lasa in urma un fum alb si acopera cerul de la un orizont la altul si nu dispar deloc; se intersecteaza unele cu altele si vezi acest lucru acoperind cerul,sunt laptoase si oamenii incep sa aiba problem de respiratie si auzi despre cantitati diferite de aluminium depistate si reziduuri si le pui pe toate impreuna. Nu vad cum cineva care are o minte deschisa si ochi deschisi ar putea sa aiba o alta concluzie decat ca altcineva cheltuie o multime de bani si depune un efort teribil sa stropeasca intreaga planeta. Intrebarea este: De ce?
   (titlul articolului din imaginea care apare: “De ce oare stropesc?”)
   G.E.G continua: Am propria mea explicatie dar sunt sigur ca sunt cativa reporteri care sa investigheze in mod serios asta si care ne vor da raspunsul. Stiu ca orice se va descoperi in final si aceasta se va intampla, cei care fac asta vor zice cu siguranta: “Oh am facut-o pentru voi… sa va fie bine tuturor, este pentru intreaga societate, este pentru …a preveni incalzirea globala, (titlul articolului din imaginea care apare – “Geo- Inginerie: Idei Radicale de a combate incalzirea globala”) sau pentru ….a inocula oamenii impotriva unui atac biologic, nu putem merge si intepa pe fiecare in mana dar putem stropi pe toti salvandu-le vietile, vedeti cat de buni suntem;   , (titlul articolului din imaginea care apare – “Guvernul Geo- Ingineresc deja mediul”)   am facut-o pentru binele societatii”
   (titlul articolului din imaginea care apare – “Armata SUA vrea sa fie proprietarul starii atmosferice)
   Stiu ca orice ar fi vor spune ca este pentru binele nostru. Se vor apara spunand ca a fost pentru binele public, “pentru voi toti, al omenirii intregi” toate acele non-sensuri.
   Am observant ca acestea au loc in tari care apartin NATO. Le-am vazut  aici in Statele Unite, Anglia, Scotia, Canada, am primit rapoarte de la oameni care traiesc in Franta. Si deci este adevarat si cred ca este adevarat, fara nici o exceptie, si asta este o indicatie, nu-I asa,  ca este vorba de un grup, un grup politic, intr-un anumit fel este international ca scop, nu este doar american si oricine care va vrea sa investigheze asta trebuie sa tina cont de asta. (titlul pozei  – “Avion cu reactie care imprastie CHEMTRAIL). Vor trebui sa gaseasca un grup politic si un motiv politic.
   Dar parerea mea umila este ca nu e vorba deloc de binele tau. Nu stiu ce este dar curand vom afla.
   Titlurile care apar dupa sfarsitul interviului:
 Filmam un documentar cu titlul: “Oare ce imprastie ei?”
De ce Chemtral-urile nu exista? Pentru ca exista.
Fotografia aceasta a aparut pe web site-ul lui NASA in Octombrie 13.2004. NASA a explicat cum “contrail-urile sunt nori cirus create de avioane”
USA recunoaste teste cu arme chimice, 10 Octombrie 2002. Veteranii se tem ca au fost expusi unor agenti periculosi.
China planuieste sa suspende ploaia pe timpul Olimpiadei, Echipa pentru “modificarea vremii” va manipula norii in timpul verii in incercarea de a tine aerul de deasupra stadionului uscat.
Norii “de samanta” pentru zapada nu au pornit
Bataliile moderne se vor tine controland vremea.
Vremea ca o forta multiplicatoare: proprietari ai vremii in 2025. Aplicatii militare pentru modificarea vremii.

Comentariu Chavalito:Aceste urme chimice le puteti vedea aproape zilnic pe cerul romaniei survoland chiar si cate 3 4 avioane odata imprastiind aceste substante care se presupun a fi Extrem de toxice pentru organismul uman

miercuri, 8 iunie 2011

Michael Jackson Was killed!


Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional din Franţa: Euro, Schengen şi FMI „trebuie să dispară“

Vrea să desfiinţeze zona euro. Apoi, să abolească spaţiul Schengen. Şi apoi, Fondul Monetar Internaţional. Se numeşte Marine Le Pen,iar cele mai proaspete sondaje arată că va intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Şi că ar obţine, indiferent împotriva cui ar candida, 37% din voturi.
Cu alte cuvinte, are şanse serioase de a deveni următorul preşedinte al Franţei, mai ales că şi-a pierdut „cel mai puternic adversar” – pe Dominique Strauss-Kahn. Talentul său oratoric cucereşte pe zi ce trece tot mai mulţi francezi. Are un limbaj simplu, incisiv, dar nu colorat precum al tatălui său.

E imaginea modernizată a Frontului Naţional, pe care îl consideră naţionalist, dar în niciun caz extremist.
Preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, spune că ne aflăm la capătul sistemului euro şi la capătul sistemului monetar internaţional. Ea crede că fiecare ţară Schengen trebuie să revină la propriile graniţe.
Care e soluţia pe care o aveţi în vedere pentru salvarea zonei euro?
Înainte de toate, euro e o alegere politică. Anumiţi oameni l-au creat, l-au reglementat şi astăzi spun că e un fel de fatalitate, o catastrofă naturală împotiva căreia nu se poate face nimic. Oamenii care au făcut această construcţie politică se confruntă astăzi cu eşecul ei absolut. Unii oameni din Franţa – şi ne putem mândri cu un Premiu Nobel pentru economie – au avertizat de la bun început că moneda nu era viabilă. Şi iată la ce am ajuns azi odată cu moneda euro – dăm tuturor bolnavilor din spital acelaşi medicament. Vedem limitele acestui sistem – la slăbirea căruia a contribuit extinderea UE – şi că a slăbit economia Europei şi a slăbit întregul organism care nu a mai putut să răspundă la criza financiară din 2008.
Zona euro este zona financiară cea mai slabă din lume, a intrat în criză chiar înaintea SUA şi se chinuieşte îngrozitor să iasă din ea. Azi, singura soluţie posibilă este să cerem tuturor statelor UE să contribuie la un fond european pentru a salva ţări care sunt în faliment. Şi atunci, fie mergem până la capăt cu logica pe care ne-o impune sistemul, şi deversăm miliarde pentru aceste ţări – ceea ce ne constrânge să împrumutăm bani altor ţări ca să-şi rezolve datoriile înainte de a le putea rezolva pe ale noastre (1.500 de miliarde în cazul Franţei), sau putem semna eşecul Europei şi să renunţăm în bloc la moneda euro, o ieşire pregătită. Euro e mort şi e mai inteligent să anticipezi ieşirea din zona euro, decât să te lovească. Consecinţele economice şi sociale ar fi incalculabile.
De altfel, chiar Comisia Europeană a spus zilele trecute că a salva această dogmă (euro) cu orice preţ e doar soluţia lui Sarkozy şi a unor membri ai Comisiei Europene. Dar Euro a dus la sfărâmarea popoarelor, la  nebunia socială prin care trec Grecia şi Portugalia, Irlanda şi mâine probabil Spania. Se reduce considerabil sistemul de protecţie socială din aceste ţări, scad pensiile, ajutoarele de şomaj cu un rezultat eminamente negativ, care nu numai că nu permite acestor ţări să îşi revină economic, ci agravează situaţia. Nu putem merge mai departe de atât.
Chiar şi Germania ar putea decide într-o zi, pe cale democratică – pentru că mai există ţări democratice în Europa, chiar dacă Franţa nu este – să renunţe la euro, dacă vor decide că au strâns destul cureaua pentru a-i salva pe alţii. Ce mă deranjează pe mine e că în Franţa acest subiect e tabu, deşi există în majoritatea statelor UE. Dacă ridici problema euro aici, eşti acuzat imediat că eşti nebun şi eşti decredibilizat. Şi asta e singura soluţie, mai ales că euro este supraevaluat cu circa 35%. De altfel, nu suntem numai la capătul sistemului euro, ci şi la capătul sistemului monetar internaţional. Va trebui revizuit şi acesta în anii următori. Privilegiul exorbitant al dolarului e motivul de speculaţii masive în lume. Până în 2014, multe dintre statele europene îşi vor da seama că euro e lumina unei stele moarte.
Puteţi explica care e diferenţa dintre extrema naţionalistă şi extrema dreaptă?
Extrema dreaptă înseamnă refuzul sistemului electoral, adică a funcţionării democratice şi nu este cazul Frontului Naţional. De 40 de ani s-a supus procesului democratic şi nu a contestat rezultatele. Nu vrem să punem în aplicare un sistem totalitar, ci din contră. Propunem un sistem de referendumuri, adică suma democraţiei – recursul la popor atunci când e vorba de decizii privind viitorul, în domeniul economiei sau altele. Suntem pentru o republică a referendumului. Şi acestea trebuie respectate, pentru că până acum nu le-am respectat. Vă aduc aminte că la referendumul din 2005, referitor la Constituţia europeană, poporul a spus „nu”, dar tot a trecut în cele din urmă, cu ajutorul Parlamentului. Suntem şi pentru votul proporţional, adică ansamblul cetăţenilor să fie reprezentaţi în Adunarea Naţională (Camera Inferioară), adică opusul a ce doreşte extrema dreaptă. Extrema dreaptă are un discurs rasist şi nu e cazul nostru. Ansamblul programelor noastre se referă la naţionalitate, adică apartenenţa sau non-apartenenţa la naţiunea franceză. Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă. E ce se întâmplă şi în Elveţia, şi în Maroc, şi nu comentează nimeni nimic. Dar imediat ce o propune Frontul Naţional, nu e bine.
Ce faceţi cu cei cu dublă naţionalitate?
Problema dublei naţionalităţi e extrem de dificilă, în principal din cauza imigraţiei pe care o suportă Franţa de 20 de ani. Conform unor surse algeriene, pentru că Franţa refuză să îi numere, există 4 milioane de franco-algerieni. E un privilegiu exorbitant pe care îl au aceşti oameni, de a apăsa pe două sisteme de securitate socială şi care pot participa la alegeri în două ţări. Am scris deja algerienilor, pentru că suprimarea naţionalităţii duble pentru aceşti oameni poate avea consecinţe importante în materie de politică externă. Şi dacă, de pildă, ar fi fost 4 milioane de franco-libieni, Franţa s-ar fi angajat în războiul din Libia? Nu mă opun să existe o dezbatere, cum a existat în Germania – să existe binaţionalitate cu ţările europene, dar să nu existe când e vorba de state terţe.
Ce diferenţă există între ţările europene şi restul?
Eu cred în Europa, cred că suntem europeni, cred în vitalitate şi în cultura comună a continentului european. Frontul Naţional nu este antieuropean, e un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care este o construcţie politică pe care eu o consider totalitară. Greşit, suntem pentru Europa, dar o altă Europă decât cea care ne-a fost impusă.
Credeţi că în Franţa străinii nu ar trebui să aibă aceleaşi drepturi?
Prioritatea o acordăm francezilor pe piaţa muncii. Adică în condiţii de competenţe egale (n.r. – ale muncitorilor), trebuie preferat un francez. Evident, dacă nu există francez competent pentru o anumită slujbă, atunci ne putem întoarce spre un străin. Dar e vorba de a rezerva cea mai mare parte a drepturilor sociale pentru francezi. Ideea e simplă şi se aplică în multe state din lume. În Franţa există cinci milioane de şomeri, 18 milioane de francezi săraci şi un sfert dintre francezi care nu se mai îngrijesc corect pentru că nu mai au mijloacele. În situaţie de criză, solidaritatea naţională trebuie să se concentreze pe compatrioţii noştri, ceea ce nu înseamnă că interzicem străinilor să vină sau că îi urâm. E bunul-simţ de a vedea eforturile celor care muncesc.
“Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă.”
“Frontul Naţional nu e antieuropean. E un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care e o construcţie politică pe care eu o consider totalitară.”
„Sunt efectiv împotriva Schengen”
Deci nu vă opuneţi imigraţiei legale?
Ba da, mă opun, de vreme ce avem cinci milioane de şomeri. Eu contest faptul că nu mai putem decide cine intră la noi în ţară. Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri. E şi infect pe planul moral să mergem (n.r. companiile) în  ţări sărace pentru a găsi mână de lucru ieftină, scăzând astfel nivelul salariilor din Franţa. E ceea ce s-a întâmplat cu imigranţii africani din Franţa. UE încurajează imigraţia sperând că va scădea nivelul general al salariilor şi că Europa va fi competitivă cu China. Dar nu vom putea concura niciodată China, decât dacă vom trăi precum chinezii. Decât dacă vom trăi în fabrici şi vom munci 15 ore pe zi, dacă ne vom pune copiii să muncească de la cinci ani şi vom trăi cu 50 de euro pe lună.
Dacă deveniţi preşedinte, veţi scoate Franţa din zona euro?
Voi încerca să conving restul statelor europene să accepte o ieşire concertată. Cred că întrebarea corectă e dacă va rezista construcţia europeană după prăbuşirea euro. Şi cred că nu, pentru că totul s-a făcut în jurul monedei unice. Deci Europa va trebui re-muncită.
Cunoaşteţi politica preşedintelui Sarkozy faţă de România şi Bulgaria apropo de Schengen. O veţi menţine, o veţi schimba?
Sunt efectiv împotriva Schengen. Cred că fiecare ţară trebuie să-şi poată controla graniţele, indiferent că e vorba de oameni, de capital sau de bunuri. E adevărat atât pentru România şi Bulgaria cât şi pentru restul statelor UE. Am văzut însă şi cacealmaua lui Sarkozy în povestea cu rromii. Câţiva oameni au avut curajul să denunţe această operaţiune care a constat în aducerea de camere, microfoane, pentru a expulza câţiva rromi. Am denunţat-o şi eu. Şi am spus că legea trebuie aplicată tuturor, nu doar rromilor. Şi atunci ce se întâmpă cu afganii care sunt în taberele din Pas de Calais şi se înmulţesc pe zi ce trece? Şi ei sunt în situaţie ilegală. Apoi, suntem şi într-o situaţie absurdă: dăm bani unor oameni ca să plece în ţara lor, ştiind bine că peste o zi, o lună sau un an se vor întoarce. Apoi, instaurarea Schengen a avut efecte nefaste şi asupra luptei împotriva terorismului şi drogurilor. Deci sunt pentru întoarcerea fiecărei ţări la propriile graniţe.
Ce ar rămâne din această Europă unde nu mai există Schengen, euro..?
Ar exista multe lucruri care ar lega naţiunile. Acum 20 de ani nu era Evul Mediu, existau schimburi comerciale între ţări. Din contră, de la introducerea euro lucrurile s-au schimbat în rău. Franţa avea excedent atunci. Acum are deficit. UE e singurul spaţiu care a refuzat să se protejeze, alte zone au făcut asta. Franţa a pierdut milioane de locuri de muncă din cauza ţărilor care au un nivel foarte scăzut al costului de producţie. Dacă voi câştiga alegerile, voi reintroduce „frontierele” ţinând seama de un plan  de reindustrializare a Franţei. Pentru că dacă vreau să interzic importul anumitor produse din China, trebuie să fiu sigură că acestea se fabrică deja în Franţa. Azi au căzut Portugalia şi Grecia, mâine poate cădea Italia sau Spania. Până unde să se sacrifice unele state pentru a salva altele?
În această lume „nouă”, ce rol ar avea FMI?
FMI nu mai e ce era la crearea sa – un organism care să salveze un stat aflat în dificultate economică, dar care lăsa acel stat să-şi păstreze suveranitatea economică. Azi a devenit un organism care acţionează în interesul pieţelor financiare (internaţionale). E un „portărel” care îţi intră în casă şi spune: o să-ţi vinzi canapeaua, frigiderul, pentru că nu mă interesează decât să-mi recuperez banii. De asta spun că FMI trebuie să dispară. Statul trebuie să-şi redobândească rolul.
Ce ar trebui să se întâmple cu fondurile de coeziune date statelor UE din est?
Am ajuns în situaţia în care-l dezbrăcăm pe Paul ca să-l îmbrăcăm pe Paul. E întotdeauna bine pentru statele care primesc aceşti bani. Dar UE are în vedere din nou extinderea spre est, iar creşterea derizorie a zonei euro nu mai permite asta.
“Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie, nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri.”
„Trebuie renegociate tratatele europene”
Dar pentru asta vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene.
Pentru tot ce vreau să fac vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene. Trebuie rengociate tratatele – Schengen şi alte reguli. Am fost acuzaţi de rasism, fascism, islamofobie. Suntem opozanţi ai sistemului şi sistemul încearcă să ne decredibilizeze. Nu e nimic nou în diabolizarea adversarului. Rolul meu e să arăt francezilor şi lumii că Frontul Naţional nu e un partid extremist. Respectăm regulile democratice.
Nu credeţi că această diabolizare e şi din vina fostului preşedinte al partidului (Jean Marie Le Pen)?
Recunosc că în cei 15 ani de parcurs politic au existat şi stângăcii. Dar au existat stângăcii multe şi în alte părţi ale spectrului politic. A existat o voinţă de a denatura, de a construi o imagine deformată a FN. Atunci când Jacques Chirac a spus că imigranţii au o duhoare insuportabilă şi că fac un zgomot infernal, nimeni nu a vorbit de asta. Iar FN nu a fost implicat nici în scandaluri financiare, nici de altă natură şi nu a fost lăudat pentru asta. Acum a sosit vremea ca FN să nu mai fie apreciat în funcţie de prejudecăţi, ci de programul său.
Care este poziţia faţă de muncitorii legali care vin în Franţa din estul Europei, acum, că acordurile au fost modificate?
După ce vom pune în aplicare principiul de preferinţă naţională, muncitorii legali nu au de ce se teme de Frontul Naţional. Dacă nu sunt în şomaj. Le vom acorda o perioadă de graţie. Dacă vii într-o ţară ca străin să munceşti şi rămâi şomer, după 6 sau 8 luni îţi vom explica că de vreme ce ai venit să munceşti şi nu ai găsit o slujbă, nu îţi putem asigura subzistenţa. Va trebui să te întorci în ţara de origine.
Noua Europă pe care o doriţi se întinde mai mult spre est?
Ce vrem noi e o Europă a naţiunilor suverane, care să nu fie obligate să aplice, ca acum, tot felul de directive europene şi mai ales fără a consulta voinţa poporului. Trebuie să avem suveranitate monetară şi bugetară, nu să ne fie impus bugetul de Uniunii Europene. Apoi, suveranitate teritorială, pentru că fiecare ţară trebuie să decidă pentru ea cine intră şi cine rămâne pe teritoriul său. În fine, suveranitate legislativă – unele directive sunt contrare legilor franceze şi chiar Constituţiei. Remarc de altfel că atunci când un tratat e contrar Constituţiei germane, schimbăm tratatul dar că atunci când tratatul e contrar Constituţiei franceze,  schimbăm Constituţia franceză. În acest sens, Europa poate merge încă mult spre est.