În 2009 Gaddafi a propus naționalizarea petrolului în Libia

Coaliţia de globaliști nu este interesată de a refugia și proteja libienii față de Muammar Al Gaddafi. Zona de interdicție de zbor şi atacurile asupra armatei libiene întreprinse de către NATO şi SUA nu au nimic de-a face cu democraţia și alegerile libere.

Aici este vorba despre petrol și de cei pe care-l dețin.

Prezența străină pe piața energetică din Libia

În 2009, Gaddafi a rostit cuvântul „naţionalizare”. Nu numai pentru petrolul din Libia ci pentru toate resursele de petrol din regiune. Pentru globaliști, acest lucru a făcut ca Gaddafi să pară un nebun renegat, un conducător periculos care era necesar a fi înlocuit.

„Ţările exportatoare de petrol ar trebui să opteze pentru naționalizare din cauza scăderii rapide a preţului petrolului. Trebuie să punem problema pe masă şi să discutăm serios”, a declarat el. „Petrolul ar trebui să fie deţinut de stat la acest moment, așa am putea controla mai bine preţurile de creştere sau scădere ale producţiei.”

Așa cum era de așteptat, pronunțarea lui Gaddafi a declanșat nişte semnale de alarmă în rândul corporațiilor petroliere cum ar fi: compania anglo-olandeză Shell, compania britanică Petroleum, ExxonMobil, Hess, Marathon Oil, Occidental Petroleum și ConocoPhillips, compania spaniolă Repsol, cea germană Wintershall, OMV din Austria, Statoil din Norvegia și Eni & Petro Canada.

Cu un an înainte, compania petrolieră de stat din Libia, National Oil, a pregătit un raport pe această temă, în care oficialii au sugerat modificarea acordurilor de împărţire a producţiei cu companiile străine, în scopul de a spori veniturile statului, potrivit unui raport postat pe site-ul Pravda. După implementarea schimbărilor de contract Libia câştigat 5,4 miliarde de dolari din veniturile petroliere.

Planul lui Gaddafi a fost raportat de Reuters şi mass-media corporatistă. Guvernul, cu toate acestea, a votat respingea planului lui Gaddafi de a transfera proprietatea petrolului ţării la oameni. Doar 64 miniştri dintr-un total de 468 de membrii populari ai Comitetului au votat pentru această măsură. „Visul meu în toţi aceşti ani a fost de a oferi puterea şi bogăţia direct oamenilor”, a declarat Gaddafi.

În 1953 Statele Unite şi Marea Britanie au complotat să răstoarne guvernul ales democratic al prim-ministrului iranian Mohammad Mosaddegh, care promisese să naţionalizeze compania britanică deținută, Anglo Iranian Oil Company, şi să ofere profiturile poporului iranian. Mosaddegh a încercat să negocieze cu AIOC, dar compania i-a respins compromisul propus.

Muammar Al Gaddafi suferă acum o aceeași soartă pentru greșeala de a sugera ca profiturile obținute din petrol să fie returnate poporului libian.