Intr-un articol aparut in acest weekend, Der Spiegel afirma ca, daca ar fi aplicate in Germania, masurile de austeritate din Grecia ar impune taierea a 425 miliarde de euro de la buget – o suma uriasa, ceea ce ar insemna prabusirea completa a economiei germane. Citandu-l pe economistul Gustav Horn, publicatia scrie ca „eliminarea din economie a unei sume atat de mari de bani intr-un timp atat de scurt ar echivala cu o ruinare completa a tarii”.
Agentia de rating Standard & Poor’s (S&P) a anuntat ca urmatorul pachet de asistenta financiara acordat Greciei de catre UE poate conduce tara la incapacitate de plata. S&P nu doar a avertizat ca planul francez privind implicarea sectorului privat in restructurarea datoriilor Greciei poate fi o cale prin care tara va fi adusa oficial in stare de insolventa, dar, de asemenea, agentia stie, asa cum stim cu totii, ca Grecia nu isi va putea rambursa datoriile. De asemenea, Max Johnson, specialist in piata valutara la Currency Solutions, citat de The Guardian, a spus ca noile masuri de austeritate ar putea fi pentru Grecia „medicamentul care ucide pacientul”. Vicepremierul grec Theodoroas Pangalos a avertizat ca daca memorandumul (planul de austeritate) nu ar fi aprobat de Parlament, guvernul ar fi fortat sa trimita tancurile in strada pentru a proteja bancile.
In Europa „post-politica” de astazi, politica democratica a fost aproape eliminata. „Piata libera” la nivel european este administrata de un grup restrans de experti si tehnocrati de la Brussels si Frankfurt. Niciunul dintre ei nu si-a castigat in mod democratic mandatul si niciunul nu raspunde in fata oamenilor care sunt afectati de consecintele deciziilor lor. Una dintre cele mai terifiante caracteristici ale acestei dictaturi financiare este ca initiatorii ei cauta permanent sa o legimiteze declarand ca „nu exista nicio alternativa” la ea. Ei pot zambi si vorbi elocvent, pot perora despre „responsabilitatea nationala” si „evitarea unui dezastru”. Dar in realitate ei invadeaza o tara, desfiinteaza democratia si duc un razboi impotriva oamenilor.
Poporul grec este fortat sa plateasca pentru criza financiara cauzata de bancile si corporatiile internationale. Se spune ca Grecia este datoare. Dar Cine este „Grecia”? Cand mass-media corporatista vorbeste despre faptul ca Grecia este impovarata de datorii, ea pretinde ca se refera la poporul grec, insa in realitate este vorba despre statul grec. Un stat care nu mai este catusi de putin democratic si nu functioneaza in interesul cetatenilor sai. Si totusi masurile impuse vor afecta grav poporul grec, care nu a beneficiat mai deloc de banii pe care statul grec i-a imprumutat.
Si Catre cine este Grecia datoare? Catre corporatiile financiare internationale, care ar trebui considerate responsabile pentru declansarea crizei actuale. Acestea au creat in mod deliberat si cu buna stiinta conditiile care sa forteze Grecia si alte tari sa contracteze imprumuturi, prin relatiile de complicitate ale acestora cu administratorii statului. Acum cand trebuie contractate noi imprumuturi, aceleasi banci ii „ajuta” pe administratorii de stat sa aplice acest plan de „salvare”. Mai ales consilierii de la Goldman Sachs joaca un rol decisiv din spatele scenei. „Solutia” pe care ne-o impun ei este vanzarea proprietatilor publice ale Greciei catre speculatori, catre magnati straini si asa mai departe. Masurile pe care ni le dicteaza ei conduc la cresterea somajului, reducerea salariilor si privatizarea serviciilor publice. Este de la sine inteles ca astfel de masuri vor fi extrem de profitabile pentru corporatiile implicate si vor determina o scadere substantiala a nivelului de trai al populatiei Greciei. Presedintele Eurozonei, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, a spus intr-un interviu pentru publicatia germana Focus ca „suveranitatea Greciei va fi extrem de limitata”.
Intr-o UE in care democratia reala a murit, statele nationale ramin singurele purtatoare de legitimitate democratica. De aceea pentru marile finante statul national a devenit obstacolul principal. De aceea statele nationale trebuie sa dispara. Pe vremuri Politica Externa care urmareste interese economice in dauna suveranitatii unui popor se numea Colonialism. Astazi vedem in fapt revenirea violenta a Neo-Colonialismului in insasi inima Europei, un asalt care parea de neconceput, pe intreg cuprinsul continentului, asupra unor drepturi democratice cistigate cu greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu