Nigel Farage: Cine vă dă dreptul să dictați popoarelor?

„Era demult vremea să punem capăt şederii voastre în acest lăcaș pe care l-ați terfelit în sfidarea oricărei bune virtuți, l-ați spurcat cu toate viciile; voi sînteți o ceată de răzvrătiți, sînteți vrăjmașii oricărui guvern bun; o șleahtă de mercenari nenorociți, ca Esau v-ați vinde și ţara pentru o ciorbă amărîtă, ca Iuda pentru cîțiva bănuți l-ați trăda și pe Dumnezeu.

Există măcar un singur lucru curat rămas printre voi? Există vreun singur viciu pe care să nu-l aveți? Nu este mai multă religie în voi decît în calul meu; aurul este Dumnezeul vostru; care dintre voi nu și-a vîndut sufletul pentru mită? Există printre voi măcar un singur om care să se fi sinchisit, cît de puțin, de binele general?

Tîrfe mizerabile, nu ați spurcat voi acest loc sacru, nu ați făcut voi din templul Domnului o peşteră de tîlhari cu rînduielile voastre corupte, prin obiceiurile voastre netrebnice? Ați ajuns odioși din cale afară în fața întregii naţii; ați fost trimiși de oameni pentru a îndrepta pricini și ați ajuns cea mai mare silnicie.

Ţara dumneavoastră, prin urmare, m-a chemat să curăţ aceste grajduri Augeene, să pun capăt nelegiuirilor voastre în acest lăcaș; şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu puterea pe care mi-a dat-o, sînt acum aici să fac asta.

Vă poruncesc, așadar, pe viața voastră, să plecați imediat din acest loc.

Plecați, ieșiti afară! Repede! Dispăreți, sclavi nenorociți! Așa! Luați-i tinicheaua aia şi blocați uşile!

În numele Domnului, pieriți de-aici”

Mă scuzați, s-au încurcat discursurile. Discursul lui Nigel Farage, spre deosebire de cel al lui Cromwell… [discursul lui Oliver Cromwell la dizolvarea Parlamentului Lung, în fața Camerei Comunelor, 20 aprilie 1653; n. n.] spre deosebire? ce deosebire? Mă rog, acesta este discursul lui Nigel Farage:

„Iată-ne pe marginea unui dezastru financiar şi social şi avem în această sală astăzi patru bărbaţi despre care se presupune că sînt responsabili pentru această situație. Cu toate acestea, astăzi am urmărit cele mai plictisitoare, mai tehnocrate discursuri pe care le-am auzit vreodată.

Refuzați cu toţii să acceptați realitatea. După orice standard obiectiv, moneda euro este un eşec. Şi cine mai exact este responsabil, cine este vinovatul dintre voi toți? Răspunsul este niciunul, deoarece nici unul dintre voi nu a fost ales, nici unul dintre voi nu are legitimitate democratică pentru rolul pe care și l-a asumat în cursul acestei crize.

Şi în acest vid, adevărat – fără tragere de inimă, a pășit Angela Merkel. Şi astfel, acum trăim într-o Europă dominată de Germania – adică tocmai ceea ce proiectul european trebuia în fapt să împiedice. Ceva pentru care cei dinaintea noastră au plătit un preţ greu de sânge pentru a preveni. Eu nu vreau să trăiesc într-o Europă dominată de Germania şi nici ceilalți cetăţeni ai Europei nu doresc așa ceva.

Dar voi v-ați jucat rolul, pentru că atunci cînd domnul Papandreu s-a ridicat şi a utilizat cuvîntul “referendum” – sau Dl. Rehn, aţi descris aceasta ca fiind “o încălcare a încrederii”, iar amicii dvs. de aici s-au adunat ca o haită de hiene, l-au înconjurat pe Papandreu, l-au înlăturat şi l-au înlocuit cu un guvern marionetă. Ce spectacol absolut dezgustător!

Şi nu ați fost mulţumiți doar cu atît, aţi decis că și Berlusconi trebuie să plece. Așa că a fost îndepărtat şi înlocuit cu Dl. Monti, un fost comisar european, un tovarăș arhitect al euro-dezastrului şi un om care nu era nici măcar membru al parlamentului.

Seamănă tot mai mult cu un roman de Agatha Christie în care încercăm să ghicim cine va fi următoarea victimă. Diferenţa este că noi știm cine sînt criminalii. Voi toți ar trebui să fiți traşi la răspundere pentru ceea ce ați făcut. Voi toți ar trebui să fiți dați afară.

Şi trebuie să vă spun, D-le Van Rompuy, cu 18 luni în urmă, cînd ne-am întîlnit, m-am înşelat în privinţa d-voastră. Am spus că veți fi asasinul tăcut al democraţiei statelor-naţiune, dar acum nu mai cred asta, sînteți destul de zgomotos, nu-i așa? D-voastră, un om neales de nimeni, ați mers în Italia şi ați spus: “Nu este momentul pentru alegeri, acum este momentul pentru acţiuni”. Pentru numele lui Dumnezeu, ce vă dă dreptul să spuneți așa ceva poporului italian?”