Nigel Farage, din nou devastator in Parlamentul European: TROICA GLOBALISTA (UE-FMI-BCE) taraste Grecia catre HAOS SI REVOLUTIE!

Rezumatul interventiei lui Nigel Farage in cadrul sedintei Parlamentului European (15 februarie 2012, vezi video mai jos):

- despre premierul Papademos: este papusa/marioneta Papademos!

- demonteaza absurditatea acuzei adusa de premierul Papademos demonstratiilor violente care ar atenta la democratia greceasca: Grecia nu este condusa democratic acum, ci de un premier numit de eurocrati si de o troica, adica de trei oficiali care zboara la Atena sa le spuna grecilor ce sa faca si ce sa nu faca;

- violentele s-au produs tocmai pentru oamenilor li s-au luat drepturile democratice. Ce mai pot face? “Daca as fi fost grec, as fi fost si eu pe strada, la proteste, incercand sa dau jos aceasta monstruozitate impusa oamenilor!”

- Papademos mai pretinde, de asemenea, ca daca nu s-ar fi votat noul pachet de austeritate nivelul de trai ar scadea. Dar daca ar fi aruncat o privire afara, ar fi observat ca 50% din tineri sunt deja someri si ca economia se afla in recesiune accelerata;

- Grecia este pusa la pamant si, vorbind despre haos, cred ca nu am vazut nimic deocamdata. Aceste politici duc Grecia catre revolutie! Daca nu isi recapata drahma inapoi (adica sa iasa din zona euro – n.n.) atunci veti fi responsabili de ceva cu adevarat oribil!

Eurozona îşi amână summitul şi stopează deocamdată un nou pachet de salvare pentru Grecia.Motivul invocat este lipsa garanţiilor politice pentru implementarea planului de austeritate. Dar Atena nu are acum nevoie de o terapie de şoc de la Bruxelles, ci de un program de reconstrucţie. În loc de stigmatizare este nevoie de solidaritate.

Ludwig Greven

Ştiri dintr-o Europă divizată: exporturile germane ating în premieră cota de un milliard de euro. Economia duduie, taxele şi impozitele cresc iar şomajul scade. Sindicatul IG Metall cere o majorare salarială de 6,5% pentru angajaţii din sectorul metalurgic. Germania este, astfel, o insulă a virtuoşilor.

Grecia, în schimb, este o ţară aflată pe marginea prăpastiei şi în clocot. Guvernul de tranziţie decide, la presiunile troicii formate din UE, BCE şi FMI, un nou pachet drastic de austeritate. Salariile trebuie să fie reduse cu 20-30%. Din aparatul bugetar vor fi disponibilizaţi 150 000 de oameni până în 2015. Economia va scădea în acest an cu mai mult de 8%. Ţara este în continuare în pragul falimentului.

Al doilea pachet de salvare al UE cu un volum de 130 de miliarde de euro este însă întârziat.  Miniştrii de finanţe ai ţărilor eurozonei se îndoiesc de faptul că guvernarea Papademos va implementa măsurile de austeritate anunţate. Şi asta pe bună dreptate, pentru că tăierile abia decise nu rezolvă nimic, ci doar acutizează problemele şi pentru că opoziţia grecilor faţă de programul de sărăcire şi tutelare a ţării lor este, în mod justificat, mare.

Grecia, un protectorat al executivului de la Bruxelles?

Este aceasta perspectiva unei Europe unite? O ţară de origine a culturii occidentale care devine faptic un protectorat al executivului de la Bruxelles – fără speranţă şi ameliorare. Un continent care se divizează tot mai puternic între Nordul prosper şi Sudul care suferă, unde oamenii abia mai ştiu cum să facă rost de bani pentru pâinea cea de toate zilele. În timp ce în Germania coaliţia de guvernare se gândeşte foarte serios să scadă taxele şi impozitele, în mijlocul celei mai severe crize financiare din ultimele decenii.

Dar ceea ce se întâmplă pe continent în jurul nostru nu ne poate fi indiferent. Măcar pentru faptul că un val de radicalizări politice primejdioase şi o renaţionalizare bat la uşă, aşa cum se va vedea şi cu ocazia viitoarelor alegeri din Grecia. 

Ar trebui să ne facem griji şi pentru că această evoluţie fatală, determinată de guvernul german, care pune în pericol chiar şi propriul nostru model de succes: economia germană duduie doar datorită companiilor noastre care fac afaceri pe seama ţărilor mai slabe. Pentru că acolo salariile sunt încă tot prea mari în raport cu productivitatea mai mică, iar, simultan, din cauza presiunilor pentru mai multă austeritate, cererea internă scade. În schimb, aici, în Germania, creşterile de taxe şi reformele pe piaţa muncii au făcut economia de-a lungul anilor atât de competitivă încât, în prezent, ameninţă să le sufoce pe cele ale altor ţări UE, precum Franţa. Cine va mai cumpăra atunci în viitor mărfurile germane? Nu mai avem nevoie de statele aflate în criză pentru că ne costă bani?

Cine profită cel mai mult de programele de salvare a euro, Germania

Cine gândeşte aşa omite faptul că nu Grecia profită cel mai mult de programele de salvare a euro, ci Germania. Dacă Grecia ar declara falimentul de stat, (şi ) băncile germane ar trebui să piardă miliarde, iar contribuabilii nemţi ar fi nevoiţi să acopere aceste pierderi. Dacă marca germană ar fi reintrodusă, aceasta s-ar aprecia dramatic. Mărfurile germane ar deveni cu 40% mai scumpe. Astfel, modelul german de creştere economică bazat pe exporturi ar trebui abandonat.

În sudul Europei, nu doar în Grecia, este o atmosferă primejdioasă, îndreptată mai ales împotriva Germaniei. La aproape 70 de ani de la sfârşitul războiului, Germania este percepută, din nou, ca putere duşmănoasă. Există deja voci care cer paşi radicali împotriva deciziilor luate de străinii de la Bruxelles şi Berlin.

Cine i-ar putea învinovăţi pe oamenii care au dat de necaz! Trebuie ei să privească mai departe neputincioşi cum modelul lor modest de bunăstare se duce pe apa sâmbetei şi cum politicienii lor devin simpli executanţi de ordine externe, numai pentru ca băncile şi speculanţii care le-au furnizat ani de zile credite cu dobânzi mari să nu aibă pierderi şi să nu trebuiască să şteargă datorii? (…)
Sursa: Razbointrucuvant