Ungaria nu a intrat in colimatorul Bruxelles-ului pentru constituţia care permite ingerinţa în afacerile statelor vecine şi nici pentru reducerea reprezentării minorităţilor în parlament, ci pentru încercarea utopică de a ajunge la suveranitatea economică şi a ieşi de sub cea ce Viktor Orban numeşte dictatura pieţelor si a FMI.
Noile legi adoptate de parlamentul de la Budapesta cer mass-media să “prezinte echilibrat” informaţiile şi instituie o Autoritate Naţională care poate impune amenzi sinonime cu falimentul pentru televiziunile care nu respectă acest principiu menit să închidă gura criticilor guvernului.
Deputaţii lui Viktor Orban au votat legi care reduc jurisidicţia Curţii Constituţionale şi introduc în componenţa curţii judecători apropiaţi regimului. A fost introdusă o nouă vârstă de pensionare pentru magistraţi, astfel încât cei care nu sunt loiali regimului pot fi oricând înlocuiţi de către o Autoritate Naţională Judiciară condusă, pentru nouă ani, chiar de către soţia deputatului Fidesz care a eleborat noua Constituţie ungară.
Aceasta nouă lege fundamentala conţine un preambul revanşard, stabileşte că avortul este o crimă, lasă uşa deschisă pentru interzicerea căsătoriilor între homosexuali.
Orban a oferit drept de vot maghiarilor din statele vecine, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa socială a Budapestei şi a redus posibilitatea de reprezentare a minorităţilor naţionale în parlamentul de la Budapesta
Toate aceste acte ale guvernului de la Budapesta au fost criticate doar la un nivel declarativ şi doar de către organismele europene cu un rol consultativ, precum Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei, organizatie a carei putere de constrângere este foarte limitată.
Pârghiile cu adevărat puternice ale UE nu s-au activat pentru sancţionarea acordării dreptului de votpentru maghiarii de pretutindeni. Sancţiunile europene au lovit Ungaria doar după ce puterea de la Budapesta, aleasă în mod democratic, a încercat să reducă independenţa Băncii Centrale şi să deschidă astfel calea către taxarea cu 60% a operaţiunilor financiare, să mărească taxele pentru marile corporaţii şi să naţionalizeze fondurile de pensii private.
Pieţele au acţionat conjugat cu Bruxelles-ul pentru a împiedica experimentul de suveranitate economică dorit de Orban, scrie publicaţia franceză de stânga Marianne. Forintul s-a devalorizat atât de repede, încât fondurile naţionalizate de Budapesta (11 miliarde de euro) au devenit insuficiente peste noapte. În aceste condiţii, nevoia disperată de un imprumut de 20 de miliarde de euro de la FMI a fost condiţionată de troica UE-FMI-Banca Centrală Europeană de renunţarea la veleităţile de suveranitate economică ale Ungariei. “Europa nu poate tolera ca instrumentele monetare să cadă în mâinile lui Viktor Orban”, scria Liberation.
Ulterior, Comisia Europeană a decis blocarea unor fonduri de coeziune de jumătate de miliard de dolari, care ar fi revenit Budapestei în 2013. Motivul este depăşirea deficitului bugetar de 3% din PIB. Numai că în această situaţie se află 23 din cele 27 de state membre ale UE.
“Distrugerea institutiilor democratice (un fapt aproape împlinit) poate justifica, dată fiind şi puterea dreptei antidemocratice, intervenţia occidentală în favoarea democraţiei. Totuşi, dincolo de a dori conservarea unui regim reprezentativ şi constituţional şi o separaţie a puterilor, puterile occidentale şi în primul rând Comisia Europeană, doresc ca Ungaria să adopte o politică economică care nu serveşte neapărat (este un eufemism) intereselor poporului maghiar. A constrânge la democraţie prin mijloace nedemocratice venite din exterior nu este o metodă justificată şi nici eficace”, scrie filozoful maghiar GasparMiklos Tamas, un critic al guvernării Orban.
În aceeaşi notă, presa europeană atrage atenţia asupra tendinţei Comisiei Europene, instituţie nealeasă, de a favoriza relaţiile cu guvernele de tehnocrati, ele însele nefiind expresia votului democratic, precum cele din Italia şi Grecia, acolo unde economiile naţionale sunt gestionate de fosti vicepreşedinţi ai Băncii Centrale Europeneaau ai Goldman Sachs.
Ameninţarea libertăţii presei, a drepturilor minorităţilor sau a independeţei justtitei au contat mult mai puţin decât tentativa lui Orban de a controla economia Ungariei. Explicaţia este dată de Liberation. “Dacă ne gândim bine, ce lecţii are de oferit Franta lui Viktor Orban? Nu oare Nicolas Sarkozy a numit direct directorii serviciilor publice? Iar majoritatea presei nu este controlată oare de apropiaţii puterii (Dassault, Bouygues, Lagardere)? Cine numeşte membrii Consiliului Superior al Audiovizualului? Cine îi numeşte pe judecătorii constituţionali? Există vreo garanţie pentru opoziţie? Libertatea este bine protejată în Franţa? Homosexualii se pot căsători? Imigranţii au zile uşoare la noi?”, scrie Liberation.
Paralela poate continua şi între Ungaria şi Marea Britanie, acolo unde fuziunea dintre Autoritatea de supraveghere a pieşelor financiare şi Banca Naţională, dorită de Orban in Ungaria, a avut loc foarte recent, la fel şi în alte state membre UE, care însă nu au fost supuse unor sancţiuni.
“Prosperitatea la care ungurii au sperat după aderarea la UE nu se arată, situaţia economică rămâne dificilă pentru unguri, cărora li se explică că trebuie să strângă şi mai mult cureaua. Apariţia unui regim autoritar al lui Orban, la fel ca şi ascensiunea extremei drepte sunt şi consecinţele politicilor succesive ale UE şi FMI de mai bine de un deceniu. Aceste politici au pus sub semnul întrebării suveranitatea democratică şi a fragilizat societatea, spre beneficiul unei elite oligarhice”, scrie intr-un articol de opinie Vincze Szabo, doctorand la Universitatea din Budapesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu