Gazele de şist, oportunitate sau asasinarea economiei şi a mediului

Franţa, Bulgaria, Quebecul au interzis exploatarea gazelor de şist. În Polonia, ele vor fi exploatate din 2014, însă veniturile la buget vor fi cu 40-50% mai reduse decât cele obţinute de guvernul britanic sau norvegian din propriile exploatări. Este o situaţie din UE, dar care aduce aminte de statele lumii a treia, în anii '70

Pe 1 martie, cotidianul britanic The Guardian, relata că rezultatele primei încercări de a extrage gaze de şits în Marea Britanie folosind controversata metodă a fracturării hidraulice vor fi ţinute secrete cel puţin patru ani. Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a declarat că păstrarea secretului este o practică “normală” în această industrie, din raţiuni de “oportunitate comercială”.

Tot o companie americană este cea care forează şi în Marea Britanie, Cuadrilla Resources a anunţat că în luna martie va începe pomparea a 1.200 metri cubi de apă la mare presiune, amestecată cu chimicale şi nisip, la 3.000 de metri adâncime, în exploatarea de langa Blackpool. Când va începe exploatarea pe scară industrială, peisajul va arăta în acest fel: circa 3.000 de puţuri răspândite pe o suprafaţă de 140 de kilometri pătraţi în care se va pompa soluţia amintită. Directorul Cuadrilla a declarat că jumatate din zecile de mii de tone de apă şi de chimicale pompate nu vor mai fi recuperate şi vor rămâne în pământ. Compania a promis că va anunţa mereu ce se întâmplă cu fracturile din scoarţa pământului şi cu deşeurile, însă adaugă că “niciodată nu ai controlul”.

Marea Britanie obţine 50-70% profit, Polonia 1,5%

În Polonia s-au descoperit cele mai mari zăcăminte de gaze de şist din cele 32 de state europene în care s-au făcut prospecţiuni. Este vorba de 5,3 trilioane de metri cubi. Presa rusă anti-Kremlin a speculat chiar că moartea preşedintelui Lech Kaczynski, în 2010, ar fi avut o legătură cu decizia sa de a exploata aceste gaze împreună cu cei de la Chevron.

Studiile făcute de guvern au ajuns la concluzia că exploatarea nu va dăuna mediului şi că poate să înceapă în 2014.

Critcii din Polonia susţin că exploatarea nu este în interesul naţional. Informaţii scurse către presă arată că veniturile la bugetul naţional în urma acestei exploatări nu vor fi decât de 1,5%, faţă de 50-70% în Marea Britanie şi în Norvegia. Aceasta pentru că Polonia nu numai că nu are companii specializate în acest procedeu, ci şi pentru că la Curtea Europeană de Justiţie a fost depusă o plângere împotriva Varşoviei, care nu ar fi asigurat tratament egal companiilor străine şi celor poloneze.

Lecţia şocului petrolier din anii '70

Ce se întâmplă însă cu banii obţinuti din hidrocarburi, în cazul în care statul obţine atât de puţin? Lecţia statelor sud-americane bogate în petrol arată că împrumuturile internaţionale sunt oferite doar cu condiţia angajării unor companii occidentale pentru realizarea proiectelor, astfel încât banii se întorc de unde au plecat, iar statele mici trebuie să ramburseze în plus şi dobânda. Astfel, în cazul exploatării hidrocarburilor, la un preţ de 100 de dolari pe unitate, companiile străine primesc 75%, iar trei sferturi din ceea ce rămâne statului se duce către plata datoriei externe. Din ce rămâne, bugetul armatei înghite cel mai mult, pentru cumpărarea de tehnică militară, uneori uzată moral, produsă de aceleaşi mari economii. Rămân astfel pentru invesţii cel mult 2,5% din valoarea hidrocarburilor extrase cu riscul distrugerii mediului.

Desigur, nu toate statele au nevoie disperată de gazele de şist. Franţa, un land din Germania şi Quebecul a interzis asemenea exploatări, din raţiuni de mediu. Este vorba de state puternice, membre ale G8. Lor li s-a adăugat însă şi Bulgaria.

Gazele de şist în SUA

În Statele Unite, zeci de locuitori din apropierea unei exploatări de gaze de sist din Pennsylvania au protestat, miercuri, împotriva instalării unui compresor lângă localitatea lor. Departamentul Sănătăţii de la Washington a clasificat compresorul ca “sursă minoră” de poluare, pentru că emite doar 35 de tone de oxizi de azot, 17 tone de substanţe organice volatile, 7 tone de formol şi 11 tone de praf în fiecare an.

În 2011, în statul Oklahoma s-a produs un cutremur de 5,6 grade magnitudine, după alte 30 de seisme de mai mică amploare. În 2010, în acest stat au avut loc 1.000 de mişcări seismice, din cauza fracturării rocilor pentru extragerea gazelor de şist.

Gazele de şist în Africa de Sud

În Africa de Sud, geologul Chris Hartnady arată că viitoarele exploatări ale Shell pentru gazele de şist vor afecta peisajul, prin industrializarea forţată a zonelor rurale şi poluarea fonică. Acesta este cel mai neîsemnat impact. Urmeaza diminuarea rezervelor de apă freatică, deoarece cele 10.000 de puţuri ale exoploatării vor avea nevoie de cantităţi uriaşe de apă. Urmează apoi riscul de contaminare a pânzei freatice şi chiar posibilitatea ca apa să devină inflamabilă, din cauza metanului.

Presiuni asupra a Argentinei

Agenţia americană Stratfor, numită deseori şi CIA din umbră, a publicat recent o analiză despre exploatarea zăcămintelor de gaz de şist din Argentina, estimate la 22 trilioane de metri cubi-a treia rezervă de acest fel din lume. Argentina are zăcăminte bogate, resurse suficiente de apă şi o reţea de gazoducte dezvoltată, scrie Stratfor. Marea problemă este însă faptul că piaţa energiei nu este liberalizată. Texanii de la Stratfor scriu că ExxonMobil, italienii de la ENI, francezii de la Total au început explorarea, însă nu sunt dornice să investească, deoarece compania de YPF (fosta companie naţională argentiniană, cumpărată în 1999 de Repsol) vrea partea leului.

Soluţiile, în viziunea Stratfor, sunt liberalizarea pieţei, creşterea preţului gazelor pentru consumatori şi o ofertă avantajoasă adresată giganţilor petrolieri, pentru că aşa Argentina va putea redeveni un exportator de gaze.

Cazul gazelor de şist din Argentina şi nu numai, este întrucâtva asemănător cu cel al statelor în curs de dezvoltare din timpul boom-ului petrolier din anii '70. Atunci, compania Texaco (deţinută acum de Chevron) a poluat jungla ecuadoriană cu o cantitate de aproape 20 de ori mai mare decât cea deversată de petrolierul Exxon Valdez. Când preşedintele Jaime Roldos a încercat să modifice legislaţia hidrocarburilor, a murit într-un suspect accident de elicopter, în 1981.

“Confesiunile unui asasin economic”

În volumul “Confesiunile unui asasin economic”, John Perkins scria: “Ingeniozitatea construcţiei acestui imperiu îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli şi pe coloniştii europeni. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne scoată în evidenţă. În ţări ca Ecuadorul, Nigeria sau Indonezia ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor de magazine de acolo. În Washington şi Paris arătam ca nişte birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti, normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm satele sărace. Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre minunatele acţiuni umanitare întereprinse de noi. Ţinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne autozugrăvim şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează sistemul.” Washington Post a calificat cartea citată drept un “nonsens”, iar vizuinea autorului drept “un vis”. 

Sursa:Cotidianul