Ce spune Biblia despre închinarea la idoli și despre idolatrie (2)

Cel mai des spunem că închinarea la icoane îi este adresată lui Dumnezeu, că prin intermediul icoanei putem relaționa cu Dumnezeu. Ideea pare interesantă, atît că nu știu cum poți ajunge la gînd straniu citind Biblia. Vezi bine că Dumnezeu este împotrivă închinării la idoli, că numește relația cu alți idoli curvie, că pedepsește chiar cu moartea pe cei ce se închină idolilor, dar în același timp crezi că niște imagini la care te închini sunt mai de preț în ochii Lui. Imaginile la care te închini tu nu sunt Dumnezeu, fii sigur și de aceea Dumnezeu și pedepsește închinarea ta. Un exemplu în acest sens este Aaron, fratele lui Moise. La insistența poporului evreu a făcut din aur pe Dumnezeul care i-a scos din țara Egiptului, și asta s-a terminat cu moartea unei bune părți din popor.
Cînd Moise a mers pe muntele Sinai ca să primească tablele cu cele 10 porunci, poporul a rămas fără învățător. Pînă la momentul respective Moise îi învăță cine este Domnul, cum este, cum procedează. La un moment, însă, poporul rămîne fără învățător. Și atunci îi cer lui Aaron, fratele lui Moise să îl reprezinte cumva vizual pe Dumnezeul despre care le spunea Moise.
Exod 32:1-6  Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s’a strîns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: ,,Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.“  Aaron le-a răspuns: ,,Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“  Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: ,,Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“ Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: ,,Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“  A doua zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s’au sculat să joace.
S-ar părea că nu e nimic rău în ceea ce au făcut: au vrut un dumnezeu vizibil, mai bine zis, au vrut vizibil pe Dumnezeul care i-a scos din Egipt, au întrebuințat cel mai prețios metal pentru a crea figura dumnezeului, au recunoscut figura ca fiind Dumnezeul Atotputernic, și au făcut o sărbătoare în cinstea Domnului. Mai bine cine ar fi putut proceda.
Așa procedăm și noi, deși cu mai puțin fast. Cumpărăm lemne sfințite, desene sfințite, create de oameni și ne închinăm lor sub motivul mai sus menționat: Acesta este Dumnezeul despre care aud la biserică.
Să vedem cum se termină aceasta experiență a lui Israel de a crea statui închinate Domnului…