De ce vrea Marea Britanie să iasă din UE

Pentru că Bruxelles-ul le impune tot mai multe reguli şi le ia din suveranitate, britanicii iau în discuţia posibilitatea de a ieşi din Uniunea Europeană.

Camera Comunelor (Camera inferioară a Parlamentului britanic) va lua în dezbatere şi va supune la vot o iniţiativă privind organizarea unui referendum în care britanicii să se pronunţe dacă mai vor sau nu ca Marea Britanie să rămână în interiorul Uniunii Europene. Un vot istoric în acest sens ar putea avea loc înainte de Crăciun, scrie cotidianul  „The Telegraph". Ar fi pentru prima dată când Regatul Unit ar supune o asemenea decizie crucială la vot, după referendumul din 1975 privind rămânerea la Piaţa Comună. Guvernul nu poate fi obligat să organizeze referendumul, însă presiunea celor care vor ieşirea Regatului Unit din UE a crescut alarmant odată cu agravarea crizei şi cu puterile sporite pe care încearcă să şi le ia Bruxelles-ul, în raport cu statele membre.

Presiune publică

Decizia de a supune această chestiune la vot a fost luată după ce un grup de deputaţi au înregistrat la Parlament o petiţie semnată de 100.000 de britanici. Dezbaterea ar putea avea loc chiar săptămâna viitoare. Preşedinta comitetului parlamentar care s-a ocupat de petiţie, deputata laburistă Natascha Engel, justifică această iniţiativă prin faptul că UE este astăzi complet diferită de cea la care au votat britanicii să adere în 1975.  „Având în vedere criza din zona euro, această problemă a devenit mai relevantă decât oricând. Există o majoritate clară a parlamentarilor care doresc să dezbată acest lucru. Astăzi, UE este complet diferită de ceea ce a votat poporul britanic în 1975. Este timpul să se reexamineze poziţia cetăţenilor", a declarat Natascha Engel.

Păreri împărţite sunt şi în ceea ce priveşte întrebarea care ar trebui pusă în cadrul referendumului. Unii susţin că cetăţenii ar trebui întrebaţi simplu dacă doresc ca ţara lor să rămână sau să iasă din UE, alţii cer să li se ofere acestora posibilitatea de a opta pentru forma mai veche, a Pieţei Comune Europene, asupra căreia îşi dăduseră acordul în urmă cu 36 de ani.

Cameron, în dificultate

Votul din Camera Comunelor va fi un coşmar pentru coaliţia aflată la putere. Cele mai recente sondaje de opinie arată că jumătate dintre britanici şi-ar dori retragerea din UE şi că doar o treime îşi doresc să păstreze actualul statut. Dacă britanicii vor vota pentru retragerea din UE, guvernul de la Londra ar putea cere, sub presiunea publică, ca prerogativele legate de imigraţie, sănătate, securitate, finanţe să îi fie redate în totalitate. Dacă Bruxelles-ul refuză, atunci Marea Britanie ar putea ieşi pur şi simplu din UE, susţin unii analişti britanici.

Cert este că dezbaterea nu-i cade bine premierului David Cameron, criticat atât de propriul partid conservator, cât şi de opoziţia laburistă că ignoră un subiect atât de important pentru britanici. Presiune există şi în interiorul guvernului, unde vicepremierul liberal Nick ­Clegg a cerut şi el organizarea unui referendum pe tema scoaterii ţării din UE. În ciuda cererilor în creştere privind organizarea unui referendum, ministrul Afacerilor Externe, William Hague, a declarat că guvernul nu va recurge la un vot public privind ieşirea din UE, dar a subliniat că „Executivul va aborda serios problema erodării suveranităţii ţării, în favoarea Bruxelles-ului".

Visul UE s-a transformat într-un coşmar

Recentele măsuri anticriză ale Comisiei Europene nu au fost primite prea bine nici de presa britanică, nici de politicienii de la Londra. Sunt tot mai multe voci care afirmă că proiectul european sfidează orice realitate politică şi economică. Cristopher Booker descrie în cotidianul ­„Telegraph" drept „nebuneşti" acţiunile din ultima săptămână ale oficialilor europeni.

El dă ca exemplu discursul preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, privind starea Uniunii, în care acesta şi-a exprimat sprijinul pentru impozitul pe tranzacţiile financiare, o măsură care ar aduce bugetului european aproximativ 70 de miliarde de lire sterline. Însă această taxă este vehement contestată de jurnalistul britanic, în condiţiile în care circa 50 de miliarde de lire sterline ar veni exclusiv din tranzacţiile realizate în Marea Britanie.

Taxa distructivă

De altfel, însăşi existenţa unei asemenea taxe ar fi un motiv suficient pentru a distruge una dintre cele mai importante industrii ale Regatului Unit, efectul ei imediat fiind un exod din UE al companiilor de profil. Un alt motiv de enervare a fost ameninţarea Bruxelles-ului că va contesta în justiţie decizia Londrei de a tăia ajutoarele sociale pentru imigranţi. Executivul european consideră demersul cabinetului Cameron discriminatoriu la adresa străinilor.

Ministrul britanic al Muncii, Iain Duncan Smith, a luat foc când a aflat de ameninţarea Comisiei, acuzând autorităţile de la Bruxelles că se amestecă în politica internă a statelor membre, notează „Daily Telegraph". În prezent, imigranţii nu mai pot cere ajutoare sociale până când nu dovedesc că au lucrat legal în Regatul Unit timp de un an. Măsura i-a afectat pe români şi pe bulgari, pentru care există încă restricţii pe piaţa muncii.

Guvernul britanic susţine că avertismentul UE vine într-un moment cum nu se poate mai prost, când Executivul face eforturi foarte mari pentru a construi un sistem social echitabil atât pentru cei care sunt în dificultate, cât şi pentru contribuabili, dar iniţiativa Comisiei Europene are potenţial să submineze complet reformele iniţiate de Cabinetul Cameron. Autorităţile de la Londra spun că UE ar trebui să protejeze dreptul statelor membre de a-şi lua propriile măsuri de securitate socială.

Contribuţie

Fiecare gospodărie britanică a contribuit, în 2010, cu aproape 350 de euro la bugetul Uniunii Europene, adică în total aproximativ 12,2 miliarde de euro, mai mult decât dublu faţă de 2009. În comparaţie cu Marea Britanie, Polonia a cotizat cu 3,4 miliarde de euro, în 2010, şi a primit înapoi 11,8 miliarde de euro.

100.000 de semnături s-au strâns pe o petiţie pentru ieşirea Marii Britanii din UE.

Efectele unei eventuale retrageri din UE

Premierul britanic, ­David Cameron, nu împărtăşeşte opinia ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Mai mult, el spune că, deşi ţara sa nu a aderat la moneda unică europeană, prăbuşirea euro ar fi extrem de dăunătoare pentru Regatul Unit.  „În momentul de faţă criza datoriilor din zona euro nu reprezintă o ameninţare pentru ea în sine, ci şi pentru Marea Britanie şi chiar pentru economia mondială.
O degringoladă a eurozonei ar fi un lucru foarte grav pentru Regatul Unit chiar dacă nu este membru al eurozonei şi nu se va alătura ei sub conducerea mea", a declarat, ieri, Cameron. Logica monedei unice va fi ca cele 17 state mebre să coopereze mai stâns în ceea ce priveşte politicile fiscale, a subliniat premierul britanic.  Faptul că economiile Germaniei şi Franţei - cele mai mari din Europa - stagnează este o problemă reală pentru noi. Voi apăra întotdeauna interesul naţional şi cred că interesul nostru este să fim în UE deoarece avem nevoie de Piaţa Unică, care este vitală pentru viitorul nostru economic, a mai spus Cameron, ieri, la o reuniune a partidului.

Pentru orice stat, Piaţa Unică aduce beneficii economice evidente, iar Marea Britanie beneficiază de ele din 1973. Peste 52% din exporturile de mărfuri şi servicii ale Marii Britanii sunt dirijate către UE. Directiva europeană a serviciilor a permis crearea în Regatul Unit a aproape 80.000 de locuri de muncă. Aproximativ 3,5 milioane de slujbe depind de comerţul cu celelalte state membre ale Uniunii. Investiţiile străine directe provenite din Uniune reprezintă peste  50% din totalul influxului.

Totul până la bani

Din totalul firmelor străine înregistrate în UE, în 2009, 26% îşi au sediul în Regatul Unit. Cetăţenii şi firmele din statele membre deţin mai bine de o treime din totalul depozitelor bancare străine în Marea Britanie, notează „Euractiv". În plus, de-a lungul timpului britanicii au reuşit să negocieze mai multe clauze de „opt-out" (derogări sau excepţii de la legislaţia comunitară, care îi dau dreptul să rămână în afara „zonei euro" şi a spaţiului Schengen. Beneficiază, de asemenea, de ounică excepţie de la acquisul comunitar, respectiv returnarea unei părţi din contribuţiile financiare la politica agricolă comună (aşa numitul „rebate", obţinut de Margaret Thatcher în 1984)