O lectie de onoare

Nu cu foarte multi ani in urma, printre conducatorii statelor lumii se remarcau o serie de oameni cu principii, iubitori de pace, de independenta, de libertate, oameni ale caror voci se faceau auzite la ONU, la reuniunile statelor nealiniate. Presa, pe vremea aceea, nu era in totalitate aservita intereselor globaliste, asa ca parerile lor razbateau.

In zilele noastre, unanimitatea de pareri privind viitorul omenirii si subjugarea populatiei globului este un fenomen real si nu in ultimul rand, gretos. Oamenii politici se vand cu dezinvoltura, isi vand tarile, sufletele,  totul pentru a beneficia de sprijinul ocultei internationale in lupta pentru putere in tarile lor. Pupincurismul atinge cote demne de dispret. Aici as mentiona si atitudinea presedintelui nostru Basescu Traian vizavi de crearea Statelor Unite ale Europei, de vanzare a aurului romanesc, de indatorare a tarii la FMI si toate celelalte atitudini slugarnice care il caracterizeaza iar pe noi ne inrobesc.

In contrast cu aceasta pozitie, am apreciat intotdeauna rezistenta si atitudinea critica, realista a presedintelui ceh Vaclav Klaus privitoare la pierderea independentei statelor si a regimului de ocupatie impus de UE. "Uniunea Europeana s-a transformat intr-un proiect nedemocratic si elitist, comparabil cu dictaturile comuniste din Europa de Est care interziceau opiniile diferite" spunea acesta in fata parlamentului european in 2009, in timp ce parlamentari paraseau sala in semn de protest(!) fata de rostirea adevarului. El a refuzat sa amplaseze steagul UE deasupra sediului presedintiei cehe, afirmand ca tara sa nu este o provincie a UE. Tot in 2009 la Davos, Vaclav Klaus a declarat(pe buna dreptate) că încălzirea climatică nu există. Mai mult, potrivit lui Klaus, cei care luptă să o combată, ca Al Gore, ameninţă libertăţile.

Acum cateva zile, presedintele ceh declara in cadrul unui forum in Austria: "Mai întâi, Viena a domnit peste noi timp de trei secole, apoi Berlinul. Apoi, au urmat cele patru decenii sub dominația Moscovei, şi apoi zece ani de libertate. Acum avem Bruxelles-ul" si ca "Europenii ar trebui să coopereze şi să trăiască împreună, dar că acest lucru trebuie să aibă loc prin intermediul cooperării bilaterale între guverne, decât prin „supernationalism”".

O atitudine demna a unui om politic adevarat, nicidecum o paiata corupta si umflata de whisky.